1,924 matches
-
conferă formalism descrierii de mai sus; mai departe, însă, trebuie să observăm că timpul, abia acum fiind această ființare care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva, poate conferi pe drept cuvânt "individualitate" fiecărei ființări, în felul acesta, ființarea devenind ceva anume; desigur, fiind toate cele mai sus enumerate, ființarea în cauză se află deja într-o "lume". Deși este "această" ființare, timpul vine dinspre ceea-ce-este și transmite, prin eveniment, ..., răsărire etc., "structura" acestuia către ființare; dar este vorba
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
observăm că timpul, abia acum fiind această ființare care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva, poate conferi pe drept cuvânt "individualitate" fiecărei ființări, în felul acesta, ființarea devenind ceva anume; desigur, fiind toate cele mai sus enumerate, ființarea în cauză se află deja într-o "lume". Deși este "această" ființare, timpul vine dinspre ceea-ce-este și transmite, prin eveniment, ..., răsărire etc., "structura" acestuia către ființare; dar este vorba despre un timp al ei, al unei ființări care este de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este ea însăși și nu altceva, poate conferi pe drept cuvânt "individualitate" fiecărei ființări, în felul acesta, ființarea devenind ceva anume; desigur, fiind toate cele mai sus enumerate, ființarea în cauză se află deja într-o "lume". Deși este "această" ființare, timpul vine dinspre ceea-ce-este și transmite, prin eveniment, ..., răsărire etc., "structura" acestuia către ființare; dar este vorba despre un timp al ei, al unei ființări care este de fiecare dată ea însăși și nu altceva, diferit de toate celelalte dimensionate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în felul acesta, ființarea devenind ceva anume; desigur, fiind toate cele mai sus enumerate, ființarea în cauză se află deja într-o "lume". Deși este "această" ființare, timpul vine dinspre ceea-ce-este și transmite, prin eveniment, ..., răsărire etc., "structura" acestuia către ființare; dar este vorba despre un timp al ei, al unei ființări care este de fiecare dată ea însăși și nu altceva, diferit de toate celelalte dimensionate temporal, constituite în propria lor durată. Prin aceasta, fiecare ființare nu mai este ceva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai sus enumerate, ființarea în cauză se află deja într-o "lume". Deși este "această" ființare, timpul vine dinspre ceea-ce-este și transmite, prin eveniment, ..., răsărire etc., "structura" acestuia către ființare; dar este vorba despre un timp al ei, al unei ființări care este de fiecare dată ea însăși și nu altceva, diferit de toate celelalte dimensionate temporal, constituite în propria lor durată. Prin aceasta, fiecare ființare nu mai este ceva în sensul substratului, nu mai este, în primul rând, un subjectum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
etc., "structura" acestuia către ființare; dar este vorba despre un timp al ei, al unei ființări care este de fiecare dată ea însăși și nu altceva, diferit de toate celelalte dimensionate temporal, constituite în propria lor durată. Prin aceasta, fiecare ființare nu mai este ceva în sensul substratului, nu mai este, în primul rând, un subjectum, ci este un act. Desigur, ne putem întreba: Ce rezultă prin acest act? Ce se ivește? Unde se ivește? Când se ivește? etc. Toate aceste
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se ivește? etc. Toate aceste întrebări sunt legitime. Răspunsurile, însă, chiar dacă iau forma discursivității, formal identice cu aceea proprie judicativului constitutiv, nu pot, în propriul lor, decât să semnaleze "evenimente", "răsăriri", fiecare eveniment sau răsărire constituind un fapt propriu unei ființări. Potrivit dictaturii judicativului, evenimentul (luat ca generic pentru toate "întâmplările ne-formale", încărcate non-judicativ) este propriu ființei înseși; poate deschiderii sale către Dasein, cum spune Heidegger, poate și acestuia în măsura în care ajunge el însuși în starea-de-deschidere; poate chiasmului, ca un fel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
starea-de-deschidere; poate chiasmului, ca un fel de unitate a eului și lumii în Trup, despre care vorbește M. Merleau-Ponty. Pentru "regulile" non-judicativului, starea-de-deschidere, de exemplu, nu mai are nici un sens, cum își pierd sensul și toate "factele", prioritățile, ierarhiile din ființare (ființare privilegiată, alte ființări: viii, neviii etc.) -, cele metodologice ("ontologia fundamentală" apoi "ontologiile de ramură", "ontologia formală" apoi "ontologia materială" etc.). Mai bine spus, toate acestea își pierd sensul (căpătat prin constituire judicativă) și pot căpăta un rost în acord
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate chiasmului, ca un fel de unitate a eului și lumii în Trup, despre care vorbește M. Merleau-Ponty. Pentru "regulile" non-judicativului, starea-de-deschidere, de exemplu, nu mai are nici un sens, cum își pierd sensul și toate "factele", prioritățile, ierarhiile din ființare (ființare privilegiată, alte ființări: viii, neviii etc.) -, cele metodologice ("ontologia fundamentală" apoi "ontologiile de ramură", "ontologia formală" apoi "ontologia materială" etc.). Mai bine spus, toate acestea își pierd sensul (căpătat prin constituire judicativă) și pot căpăta un rost în acord cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un fel de unitate a eului și lumii în Trup, despre care vorbește M. Merleau-Ponty. Pentru "regulile" non-judicativului, starea-de-deschidere, de exemplu, nu mai are nici un sens, cum își pierd sensul și toate "factele", prioritățile, ierarhiile din ființare (ființare privilegiată, alte ființări: viii, neviii etc.) -, cele metodologice ("ontologia fundamentală" apoi "ontologiile de ramură", "ontologia formală" apoi "ontologia materială" etc.). Mai bine spus, toate acestea își pierd sensul (căpătat prin constituire judicativă) și pot căpăta un rost în acord cu propriul lor eveniment
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictatura judicativului? Ar putea întreba cineva, simțind, pe bună dreptate, că totul se năruie, atâta vreme cât este subminată stabilitatea "lucrurilor", condiția substratului și altele. Nu este posibilă lumea altfel decât ca eveniment ... răsărire etc., ceea ce înseamnă: a) timp, el însuși "această" ființare; b) spațiu, corelativ judicativ al timpului, dar întărit prin fenomenul prezentuirii timpului, propriu celei de-a doua timporizări. Actul, ca eveniment, răsărire, nu mai are un suport, o ființare-simplu-prezentă timporizată care să îl susțină, ci are doar un loc: orice
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
b) spațiu, corelativ judicativ al timpului, dar întărit prin fenomenul prezentuirii timpului, propriu celei de-a doua timporizări. Actul, ca eveniment, răsărire, nu mai are un suport, o ființare-simplu-prezentă timporizată care să îl susțină, ci are doar un loc: orice ființare are loc, ceea ce înseamnă că e vorba despre un act de înființare "locală", datorită unui eveniment, unei răsăriri etc. Va trebui însă, într-o reducție non-judicativă a judicativului, folosind ca îndrumar însăși reducția judicativă, să punem în evidență printr-un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Va trebui însă, într-o reducție non-judicativă a judicativului, folosind ca îndrumar însăși reducția judicativă, să punem în evidență printr-un act fenomenul petrecerii evenimentului într-un loc. Evenimentul este, în esența sa, timp: se petrece; dar el lasă o ființare să aibă loc, o ființare care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. Din acest joc de a avea loc se ivește lumea, ceea ce înseamnă că intuițiile primare mitologice privind "lumea" ca o deschidere spațială se susțin: nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducție non-judicativă a judicativului, folosind ca îndrumar însăși reducția judicativă, să punem în evidență printr-un act fenomenul petrecerii evenimentului într-un loc. Evenimentul este, în esența sa, timp: se petrece; dar el lasă o ființare să aibă loc, o ființare care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. Din acest joc de a avea loc se ivește lumea, ceea ce înseamnă că intuițiile primare mitologice privind "lumea" ca o deschidere spațială se susțin: nu însă după reglementările judicativului constitutiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu altceva. Din acest joc de a avea loc se ivește lumea, ceea ce înseamnă că intuițiile primare mitologice privind "lumea" ca o deschidere spațială se susțin: nu însă după reglementările judicativului constitutiv, ci după judicativul regulativ, care pune în evidență ființarea în sensul de ceea-ce- are-loc (adică în sensul petrecerii unui eveniment). Și aceasta mai înseamnă că multe dintre intuițiile fenomenologice ale lui M. Merleau-Ponty privind "lumea", "Trupul" etc. se pot susține, de asemenea, non-judicativ: de aici stranietatea discursului filosofului francez
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sensul de ceea-ce- are-loc (adică în sensul petrecerii unui eveniment). Și aceasta mai înseamnă că multe dintre intuițiile fenomenologice ale lui M. Merleau-Ponty privind "lumea", "Trupul" etc. se pot susține, de asemenea, non-judicativ: de aici stranietatea discursului filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună în sine timp și loc, adică ființare. Evenimentul este actul de ivire în "lume" a ființării: al oricărei ființări, prin timpul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Trupul" etc. se pot susține, de asemenea, non-judicativ: de aici stranietatea discursului filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună în sine timp și loc, adică ființare. Evenimentul este actul de ivire în "lume" a ființării: al oricărei ființări, prin timpul care, timporizând, pune "ceva" la locul său. Desigur, nu este vorba aici nici despre o substituire, anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici stranietatea discursului filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună în sine timp și loc, adică ființare. Evenimentul este actul de ivire în "lume" a ființării: al oricărei ființări, prin timpul care, timporizând, pune "ceva" la locul său. Desigur, nu este vorba aici nici despre o substituire, anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de a fi ca ființare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună în sine timp și loc, adică ființare. Evenimentul este actul de ivire în "lume" a ființării: al oricărei ființări, prin timpul care, timporizând, pune "ceva" la locul său. Desigur, nu este vorba aici nici despre o substituire, anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de a fi ca ființare. Tocmai de aceea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființării: al oricărei ființări, prin timpul care, timporizând, pune "ceva" la locul său. Desigur, nu este vorba aici nici despre o substituire, anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de a fi ca ființare. Tocmai de aceea, pe lângă unitatea sintetică temporal-locală, evenimentul constituie și o "traducere" a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre o substituire, anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de a fi ca ființare. Tocmai de aceea, pe lângă unitatea sintetică temporal-locală, evenimentul constituie și o "traducere" a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia îi este proprie revelarea Celuilalt în propria ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de a fi ca ființare. Tocmai de aceea, pe lângă unitatea sintetică temporal-locală, evenimentul constituie și o "traducere" a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia îi este proprie revelarea Celuilalt în propria ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul heraclitean: Timpul este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de a fi ca ființare. Tocmai de aceea, pe lângă unitatea sintetică temporal-locală, evenimentul constituie și o "traducere" a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia îi este proprie revelarea Celuilalt în propria ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul heraclitean: Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi ca ființare. Tocmai de aceea, pe lângă unitatea sintetică temporal-locală, evenimentul constituie și o "traducere" a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia îi este proprie revelarea Celuilalt în propria ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul heraclitean: Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu pietrele de joc."229 Totodată, evenimentul face posibilă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia îi este proprie revelarea Celuilalt în propria ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul heraclitean: Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu pietrele de joc."229 Totodată, evenimentul face posibilă trecerea de la timp, ca fenomen originar al dictaturii judicativului, la logos-ul neredus formal. Dar această
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]