1,777 matches
-
subtilă și erudită, sunt prezentate și valorificate contribuțiile în domeniu ale savanților români și străini. În acest sens, pe lângă numeroasele studii, articole, comunicări, menționăm două cărți de referință: "Studii de lingvistică și filologie" (1981) și, mai recenta (2005), "Scriitori și filologi români (Sec. XVI-XX)". Cercetarea originii cuvintelor românești rămâne în centrul preocupărilor lui M. pe parcursul întregii sale activități științifice: din anul 1965 până în 2009, a făcut parte din colectivul de etimologi al "Dicționarului Limbii Române" - DLR, serie nouă, ce continuă vechiul
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
M. pe parcursul întregii sale activități științifice: din anul 1965 până în 2009, a făcut parte din colectivul de etimologi al "Dicționarului Limbii Române" - DLR, serie nouă, ce continuă vechiul "Dicționar" al Academiei, început în 1906. Operă a mai multor generații de filologi, această impresionantă întreprindere, dusă la bun sfârșit în 2010, i-a avut în ultimul deceniu ca redactori responsabili pe Marius Sala și M. În aceeași direcție de cercetare se înscrie o altă lucrare fundamentală: "Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
și literatură română în secolele al XV-lea - al XVIII-lea", București, 1999; "Langue et culture roumaines dans l’espace sud-est européen. Румынский язык и култура в Юго-Восточной Европе", București, 2001; "Contribuții la etimologia limbii române", București, 2002; "Scriitori și filologi români (Sec. XVI-XX)", București, 2005; Cuvintele de origine autohtonă în limba română". Discurs rostit la 20 ianuarie 2006, în ședință publică. Cu răspunsul academicianului Eugen Simion, București, 2006 (Academia Română. Discursuri de recepție). Ed. îngr.: Ioan Bogdan, "Scrieri alese", cu o
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
Ediție facsimilată după unicul manuscris păstrat. Transcriere, traducere în limba română și studiu introductiv de prof. G. Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române. Cu o prefață de Dan Zamfirescu, București, 1996; Repere bibliografice: Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, "Dicționar de lingviști și filologi români", București, 1978, "180-181". "Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente" (coord. Dim Păcurariu), București, 1979; Mihai Mitu, " Profesorul Gheorghe Mihăilă la a 60-a aniversare", Rsl, XXVIII, 1990, "303-306" (și lista lucrărilor pe anii 1954-1990); Zoe Dumitrescu-Bușulenga, "Gheorghe Mihăilă
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
acele timpuri. Având sprijinul celor doi academicieni arătați mai sus ca și a lui Miron Nicolescu și Tudor Vianu, a predat simultan atât la Facultatea de matematică, cât și la cea de filologie, lingvistica matematică, începînd cu anul 1961, alături de filologul Emanuel Vasiliu. Paralel este și cercetător la Institutul de matematică al Academiei, până la desființarea acestuia în 1975, Pe timpul comunismului va publica parte din cărțile sale în serial în "Viața studențească", săptămânal care apărea sub egida Uniunii Tineretului Comunist, mai puțin
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
(n. 19 martie 1898, Constanța - d. 10 septembrie 1964, București) a fost un filolog și filozof român, de formație clasicist, ales membru post-mortem al Academiei Române (în 2006). El a scris peste cincizeci de studii și cărți de filozofie, axându-se în mod special pe spațiul cultural dintre Occident și Orient. s-a născut în
Aram Frenkian () [Corola-website/Science/307257_a_308586]
-
Mihail Vasilievici Lomonosov (Михаи́л Васи́льевич Ломоно́сов) (n. 19 noiembrie 1711, la Denisovka - d. 15 aprilie 1765, la Sankt Petersburg) a fost un savant, poet și filolog rus. Lomonosov s-a născut în Gubernia Arhanghelsk într-o familie de țărani. Din copilărie se ducea împreună cu tatăl său în largul mării să prindă pește. Băiatul a învățat de timpuriu să citească și dorea nespus de mult să învețe
Mihail Lomonosov () [Corola-website/Science/308523_a_309852]
-
a fost admis, pe primul loc, la cursurile de Doctorat din cadrul Institutului Teologic de Grad Universitar din București. A urmat aceste cursuri între anii 1981-1984, având ca specializare principală disciplina Teologia Morală , sub îndrumarea științifică a părintelui profesor, teolog și filolog Dr. Dumitru Radu. La 10 iunie 1984 patriarhul Iustin Moisescu i-a acordat rangul de protosinghel. Între anii 1985- 1988 a beneficiat de o bursă de studii în America, la Institutul Teologic Prezbiterian din Princeton, statul New Jersey, unde s-
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
artistă desăvârșită a cuvântului scris. Dialectul eolic ce-l întrebuințează nu a împiedicat (în general, «pentru detalii vezi Pierderea Poeziei lui Sappho») răspândirea poemelor ei, grupate de exegeții elenistici în 9 cărți. Mele (adică Cântecele) compuse de Sapho, grupate de filologii alexandrini după criterii metrice, erau în majoritatea lor monodii. Cele mai izbutite poeme rămân acelea în care sunt notate propriile ei trăiri. Evident, Sappho avea un model ilustru în poemele lui Arhiloh din Paros, dar puterea de expresie în creația
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
(n. 24 iunie 1801, Pericei sau, conform altor surse, Mălădia, Ținutul Sălajului - d. 29 iunie 1863, Gherla) a fost un filolog român, episcop greco-catolic al Diecezei de Gherla între 1854-1863. s-a născut la Mălădia, tatăl său era morar, (iar după alte surse, la Pericei, în Ținutul Sălajului, tatăl său fiind păstor din Mălădia). Privind biografia acestuia, dascălul Daniil Graur a
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
în 1932: Ioan Alexi a studiat la Șimleu Silvaniei, Carei, Oradea, precum și la Colegiul Sfânta Barbara din Viena. La Viena, în timpul studenției, a scris, în anul 1826, "„Grammatica Daco-Romana sive Valachica”", lucrare care era foarte răspândită în mediul învățaților timpului. Filologul englez Bruce Whyte a demonstrat, sprijinindu-se pe această lucrare a lui Ioan Alexi, romanitatea limbii române și a celorlalte limbi romanice surori. În anul 1825, a fost hirotonit preot de către episcopul Samuil Vulcan. Acesta l-a numit preot la
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
(n. 5 septembrie 1922, Satu Nou - d. 4 septembrie 1989, Rovinj, Croația) a fost un important filolog și scriitor român din Șerbia. Școala primară a terminat-o în localitatea natală Satu Nou (1929-1934), pentru ca, apoi, să-și continue studiile la Liceul din Panciova (1934-1937) și la Liceul din Vârșeț (1937-1942). A studiat limbile romanice la București și
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
(n. 24 februarie 1932-d.16 decembrie 2008, București) a fost un istoric și filolog român, specialist în filologie clasică, profesor universitar la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, din cadrul Universității din București, autorul unor studii ce privesc literatura latină, între care remarcabilă este "Istoria literaturii latine". Prin vastitatea operei sale, publicată la cele mai
Eugen Cizek () [Corola-website/Science/307654_a_308983]
-
rând, în teatrul grec din Antichitate, masca actorului, rolul acestuia, actorul însuși, pentru ca, ieșind din incinta teatrului, să se generalizeze asupra omului. Procesul similar s-a petrecut și cu trecerea de la vechiul cuvânt rusesc licina la cuvântul licinosti, personalitate. Unii filologi derivă termenul de persoană din denumirea phersu, înscrisă sub o figură mascată din mormintele etrusce. Se crede că numele ar aparține unui zeu subteran, înrudit, dacă nu chiar identic, cu Persephona sau Persus. Teatrul roman a preluat masca teatrală de la
Persoană () [Corola-website/Science/307673_a_309002]
-
11 iulie 1896, Berlin) a fost un istoric și arheolog german, specialist în istoria Greciei și Romei antice. era fiul lui Carl Georg Curtius, sindic al orașului Lübeck, și a soției acestuia Dorothea Plessing. El era fratele mai mare al filologului Georg Curtius și bunicul lui Ernst Robert Curtius care a fost și el un renumit specialist în istoria romană. Ernst Curtius a absolvit liceul Katharineum din Lübeck. Din perioada aceasta datează prietenia sa cu scriitorul Emanuel Geibel. După trecerea examenului
Ernst Curtius () [Corola-website/Science/307732_a_309061]
-
și congrese. S-a format de la bun început ca indoeuropenist, sub influența și cu îndrumarea unor mari lingviști indo-europeniști, precum Theofil Simenschy, Vlad Bănățeanu, Aram Frenkian sau Alexandru Graur. Preocuparea pentru vechea macedoneană - care îl apropie de un alt mare filolog clasic și indoeuropenist al nostru, Ioan I. Russu - denotă interesul său, încă de foarte tânăr, pentru balcanistica veche. Colaborează la "Cursul de introducere în lingvistică" (1955), și la "Introducere în lingvistică" (1958), ambele sub redacția lui Al. Graur. În 1968
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
R). Etimologia aplicată îl conduce spre unele concluzii de ordin teoretic, pe care le expune în același an în revista "Limba Română", sub titlul "Probleme actuale ale etimologiei românești". În 1968 publică volumul dedicat lui Hasdeu ("B.P. Hașdeu, lingvist și filolog", București), un autor pe care l-a iubit și admirat, de care vorbea deseori la cursuri, îndemnându-și studenții să-l citească complet și cu atenție. Hașdeu, cu care de altfel și semăna în unele privințe, i-a fost probabil
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
India, iar pe perete, în biroul său, avea un portret mare al misteriosului doctor Honigberger, eroul nuvelei lui Eliade"". Însă firul roșu al tuturor preocupărilor sale a fost istoria limbii române - așa cum de altfel s-a întâmplat cu toți marii filologi români, indiferent de domeniul lor particular - și în mod special substratul ei daco-moesian (tracic în sens mai larg). Cunoscute fiindu-i studiile de balcanistică veche, începute încă cu teza de doctorat despre limba macedoneană și continuate în anii următori (1959-1960
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
Zonaras", "Cronica anilor 1296-1413 (atribuită lui Ioan Chortasmenos)", așa - zisele "„Letopisețe sârbești noi”, „Letopisețul de la Putna”", iar unele informații le-a luat direct din Biblie. Soarta manuscrisului este următoarea: manuscrisul a fost descoperit la mănăstirea Bistrița în anul 1845 de filologul rus Vasili Grigorovici, care-l publică la Kazan în anul 1851. În prezent manuscrisul se află la Moscova, în muzeul Rumianțov, unde l-a copiat Grigore Tocilescu în anul 1877 și i-a trimis copia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, care
Mihail Moxa () [Corola-website/Science/306814_a_308143]
-
(n. 1887, Brăila - d. 1918) a fost poet, fin literat și remarcabil om de cultură, stins din viață prematur, la 31 ani, pe care academicianul Perpessicius îl evocă cu multă căldură, acordându-i înalta s-a prețuire. Dialectolog, filolog, folclorist și clasicist remarcabil, autor al unui important studiu despre "Graiul din țara Oltului", distins cu premiul "Hillel" al "Universității din București" - în aceeași măsură în care a fost și un talentat critic și poet - elev preferat al lui Ovid
Titu Dinu () [Corola-website/Science/306957_a_308286]
-
gramaticale structurale, împreună cu prof. Emilia Dobreanu, prezentată la Simpozionul Național de Limba Română, prezidat de acad. Ion Coteanu, București, 1975, și i-a dedicat poetei Alice Călugăru monografia Tragicul unei vieți și al unei operei literare. Ca membru al Societății Filologilor din România a susținut comunicări științifice despre D.Cantemir, I. Slavici, M. Eminescu, L. Blaga, T. Arghezi, L.Rebreanu, G. Călinescu. A fost redactor al Radioteleviziunii Române, secretar literar la Teatrul Național din Tg. Mureș, lector la Universitatea de Artă
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
Friedrich (n. 6 decembrie 1823 - d. 28 octombrie 1900), cunoscut în general ca , a fost un filolog și orientalist german, unul dintre fondatorii studiilor indiene, și cel care a pus bazele disciplinei religiei comparate. Müller a scris atât lucrări erudite, cât și lucrări populare pe această temă, o disciplină pe care a introdus-o publicului britanic, precum și
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
fusese nimicită la Roncesvalles, Carol nu se reîntoarce să răzbune moartea lui Hruodland. Gloria poemului a străbătut Europa până în pragul Renașterii, după care, cu mici excepții, a căzut în uitare. Abia în veacul al XIX-lea a fost redescoperit de către filologii de formație romantică. "Manuscrisul de la Oxford" conține 4002 decasilabi reuniți în 291 de "laisse"-uri (un fel de strofe de mărimi inegale). Este semnat la ultimul vers („Aici este făcută fapta de vitejie pe care Turoldus o refuză”) de un
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
o pensie de 450 de lei până la majorat. Foștii prieteni ai familiei dispar brusc. În 1954, tânărul câștigă prietenia unui cărturar orb, M. B., ce lucra la un Dicționar onomastic. Cu ajutorul acestuia, adolescentul pătrunde în anticariatele clandestine din capitală, cunoscând filologi, scriitori, teologi, traducători. Anul următor, îl va cunoaște chiar pe George Călinescu, care îl sfătuie să citească și revistele epocii, exclusiv pentru traducerile din limbile clasice și rubricile documentare. În 1956, devine elev al liceului "M. Sadoveanu" din București. Ține
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
(n. 2 februarie 1958, satul Grindu, județul Ialomița) este un scriitor, traducător, cercetător, filolog, pedagog și orientalist (arabist) român. Prof. dr. este coordonatorul "Departamentului de Limbă și Literatură Arabă" din cadrul Universității din București, directorul Centrului de Studii Arabe al Universității din București, co-editor al revistei academice Romano-Arabica , ambasador al Alianței Civilizațiilor (organism ONU pentru
George Grigore () [Corola-website/Science/303206_a_304535]