24,869 matches
-
și apoi la University of California, Los Angeles (UCLA), unde are șansa de a fi admis și în "laboratoarele" de creație ale unor Pierre Boulez, Igor Stravinski, Aaron Copland, Karlheinz Stockhausen. l În paralel frecventează cursurile de etnomuzicologie, compoziție și filosofie politică ale Universității din Los Angeles. l În 1968, în urma întâlnirii cu Dmitri Șostakovici, devine interpretul primei audiții pe continentul american a celor 24 de Preludii și Fugi op. 87 pentru pian ale compozitorului rus, pe care le și editează
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
de îndatoririle academice și de acelea de cronicar muzical, ca și de înregistrările discografice și radiofonice, Julien Musafia se dedică exclusiv activității pianistice, concertând în Europa și Statele Unite. l De câțiva ani se consacră studierii operelor wagneriene în relație cu filosofia lui Arthur Schopenhauer, ale cărei concluzii le expune într-o serie de conferințe organizate de Opera din Seattle (Washington). l Printre premiile și distincțiile acordate de-a lungul deceniilor se numără Premiul I al Societății de Muzică de Cameră, "Coleman
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
Julien Musafia - aflat la București, pentru un recital, la invitația pianistei Ilinca Dumitrescu, pe atunci directoarea Muzeului "George Enescu" - un muzician plin de har și ingeniozitate, dublat de un gânditor profund și perspicace, adept al doctrinelor platonice, dar și al filosofiei lui Arthur Schopenhauer și Karl Popper. În luna Noiembrie a anului 2000, Julien Musafia a revenit la București ca oaspete al Ateneului Român, prilej cu care ne-am revăzut, acceptând să-mi împărtășească, într-un dialog înregistrat pe banda de
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
oricărei definiții! Și totuși, creatorii de artă nu fac decât să meargă în căutarea acestui Adevăr! J.M. Cu toate că "scapă oricărei definiții", una ar fi aceea în care ar corespunde realității așa cum e; însă realitatea așa cum e - bineînțeles văzută prin prisma filosofiei idealiste -, nu poate fi niciodată percepută ca atare. Ați spus că artiștii caută Adevărul - sigur că e cazul unora -, dar mi se pare că, în genere, se caută nu atât glorificarea lui Dumnezeu prin artă, cât mai degrabă glorificarea artistului
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
scoate, lăsîndu-le să sufere îndelung, cavalerii și cete de sfinți sînt simple ipoteze pe care, știm bine, istoria nu le-a creditat. Nici abolirea suficienței individuale prin expunerea la dureri nu pare un "program" realizabil. Ce rămîne, atunci, din această filosofie lirică? Mici analize, portrete de sentiment ca niște fișe de dicționar: "Mila este o iubire în oboseală, o iubire în care obiectul ne este exterior. De aceea în milă ne dăm seama atât de bine de condiția altuia, avem o
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
de cursă lungă, cei pe care toată lumea îi ocolește vinovat, fiindcă lumea toată le datorează ceva. O datorie în vînt. O iubire fără scop, și fără răspuns, ale cărei corzi tăiate umplu Cartea amăgirilor. De la lauda muzicii la despărțirea de filosofie, de la falimentul binelui la slava răului, de la coerență la descărnare stilistică și de la a te susține la a te contrazice toate rătăcirile acestui jurnal dezordonat propun iubirea de floare care nu leagă rod, de semen care nu dă răsplată. "Răul
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
ca Ramuz, că civilizația rurală, temeiul, se află "la sursa însăși a ființei"?! Nimeni aproape. Poate câțiva filosofi și gânditori rătăciți, etichetați autohtoniști, tradiționaliști sau, și mai rău, naționaliști. Satul nu mai e o temă pentru literatură, dar nici pentru filosofie. A vorbi despre sat, a scrie despre sat, a extrage idei și principii perene din acest topos a devenit ceva discutabil, la mijloc de râs și surâs, superfluu. Nu știu ca literatura română să fi dat în ultima vreme, excepție
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
de regulă indică o instituție, un colectiv de specialiști, un aparat tehnic de referință. Nesedus, prin natura preocupărilor sale, de tulburătoarele probleme pe care arta sonoră le suscită tocmai prin conținutul inefabil al limbajului său, prin fascinantele ei contingențe cu filosofia, cu tot ceea ce ține de misterul existenței, cu tot ce transgresează realul, Viorel Cosma a rămas credincios, cu o fertilă constanță, principiului de a examina acest domeniu în lumina datelor cuprinse în partitură, în scrieri despre artă, în actul interpretativ
Viorel Cosma, la ceas aniversar by Vasile TOMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83124_a_84449]
-
dirijorului. - A dirija expresiv înseamnă să exprimi corporeic tot ce ai de spus în cuvinte, în explicații, la care se mai adaugă încă „ceva”. - Cursul de dirijat este pentru interpretare, nu pentru tactare. - Dirijorul trebuie să perceapă tezele fundamentale ale filosofiei pentru că, în finalul muncii sale interpretative, el manevrează și concepte și idei filosofice și judecăți. - Rolul dirijorului în actul interpretativ este de a trezi interes, de a converti semnele partiturii în sonorități, de a modela sufletele interpreților după imaginile sale
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
frumoasă” auzului, ci să aibă și „gust” și „miros” și „relief”. - Există mai multe feluri de a aborda o lucrare muzicală. Eu propun să o împărțim așa, pe planuri - și aici înțeleg două dintre cele mai importante raporturi, preluate din filosofie, dar modificate puțin: a) planul a ceea ce se spune, ceea ce se comunică, adică ceea ce este în mintea celui care gândește despre ceea ce trebuie să se spună și, b) modalitatea de a se exprima sau planul expresiv. - Interpretarea transformă semnele partiturii
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
de parteneri, critici și de public. În Marchizul de Posa din „Don Carlo” de Verdi, așa cum avea să-mi mărturisească, interpreta rolul propriului său profil etic și moral iar în monologul lui Gérard din „Andrea Chénier” de Giordano ilustra propria filosofie de viață în fața relativității revoluțiilor și a panteonului care ar terbui să devină umanitatea. Încă de pe vremea studenției am avut fericirea să leg o trainică prietenie cu Nicolae Herlea care m-a onorat și m-a stimulat enorm în devenirea
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
unei perspective asupra energiilor și amestecului lor, a simplității, a schimbului permanent între experiența actorilor profesioniști și prospețimea unui solist rock sau al unor balerini, de pildă - exercițiu aprofundat de Brook, la noi, de Purcărete, de Dabija, de Măniuțiu - a filosofiei existențiale de prim rang. Aceea în care relațiile sînt între om și vînt, om și foc, om și apă, om și om, om și presiunea istovitoare a limitelor. Despre om și limite mi se pare că vorbește fiecare spectacol al
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
de multe ori, dincolo de cuvinte. Sau în locul lor. O dimensiune a morții, un lamento răvășitor. Ca discursul acestui regizor. Ca voluptatea ideilor cu care naște pe scenă o energie incredibilă. O imaginație inepuizabilă, susținută și argumentată cu acel tip de filosofie socratică. Primară și suculentă. Neputința lui Hamlet: ideea pe care merge Nekrosius. Prezență absentă și Absență prezentă. De la început Tatăl este socotit instanța supremă. Pe scenă, deasupra capetelor tuturor, tot din nimic, din două elemente, regizorul definește puterea. Dintr-un
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
îndreptarul de casă al sănătății nu e unul tehnic. Dimpotrivă, citindu-l de la un cap la altul al celor mai bine de 800 de pagini - o lectură nicidecum obositoare, sau rezervată celor cu oarece cunoștințe de specialitate, te convingi că filosofia lui e aceeași din scrierile lui Simeon Mangiuca sau Simeon Florea Marian, tratate de botanică populară punînd omul și universul lui magico-ritual în centrul discuțiilor despre tratamentul sufletului și-al coșmeliei ce-l încape. O vocație a totalității, condamnabilă, la
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
7. Sunetul de sirenă care străbate ca un leit-motiv întreaga nuvelă și care torturează nervii obosiți și derutați ai lui Romano nu-l determină să se alăture cauzei muncitorești, să părăsească adică ideologia de clasă; mai mult, acesta respinge fățiș filosofia marxistă și consecințele ei în plan politic, pe care le asociază celei existențialiste a lui Heidegger și nazismului și, în genere, mișcărilor de extremă dreaptă - două fațete opuse ale aceleiași utopii plăsmuite prin abateri nepermise de la logică. (Scriitorul va reveni
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
duce la un conflict al punctelor de vedere cu oficialitatea. E tactica unei disidențe pe sfert, cu pași mărunți, jocul unei insubordonări de probă, ca să stârnească și să estimeze reacția puterii. Principiul non-beligeranței înseamnă, într-un fel, o reeditare a filosofiei tolstoiene a reformismului blând, a măcinării din interior a sistemului. Mai binele e dușmanul binelui. Meliorismul devine calea unei contracarări a inducerii unei stări de fericire generală. În fond, literatura subversivă se străduia, cu enorme eforturi, să sugereze (pentru că nu
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
e și profesorul italian Marco Cugno, românist pasionat care a transpus în limba lui maternă 36 de cărți din literatura română, din toate genurile, după cum ne amintește Marta Petreu în Laudatio: poezie cultă și populară, proză, teatru, eseuri, teorie literară, filosofie - "cu voluptăți de estet și realizări de virtuoz". Toate volumele traduse de el sînt însoțite de un amplu aparat critic. Dar, ține să precizeze Marta Petreu, "ca să ridice acest monument al culturii românești în Italia și-n italiană, Marco Cugno
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
fi definită foarte clar în funcție de "formalismul estetic", ca o coordonată esențială a ei. Dar această tendință puristă a trezit întotdeauna suspiciuni, uneori identice în acuze, deși pot veni dinspre ideologii incongruente. Virgil Nemoianu a analizat conflictele formalismului estetic cu alte filosofii ale artei și a remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai importantă, aparent sofisticată, vizează tendința reacționară. În viziunea acestor aprecieri ideologice bizare - constată Virgil Nemoianu - "formalismul estetic este o pepinieră a
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
operă memorialistică și eseistică, de aproximativ o mie de pagini. Paginile de jurnal propriu-zis se referă la perioada 29 octombrie 1954 - 1 ianuarie 1956. Persecutat din cauza convingerilor sale politice (în 1948, la scurtă vreme după absolvirea Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, fusese chiar arestat, pentru o jumătate de an), Nicolae Balotă se află într-un fel de refugiu la București și își câștigă existența ca mic funcționar la Centrul de Documentare al Ministerului Sănătății. Dar adevărata sa
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
viață auster, era în genere cunoscută. Ceea ce apare acum senzațional este scurtul roman al iubirii lui Titu Maiorescu pentru prima lui soție, Clara Kremnitz, de o nebănuită poezie și exuberanță. Pasiunea îl invadează și-l auzim pe proaspătul doctor în filosofie pronunțând cuvintele cele mai fierbinți pe care le va fi rostit vreodată: "...nu-mi mai aflu liniștea alături de dumneata, aș vrea să te am mereu în brațele mele, și să te țin strâns, fericit, lipsit de orice gând". Clara devine
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
prozelor scurte, abătute de vreun destin cu care n-au ce face, în afară de să-l justifice, prin bucăți din viața omului care-l poartă, e greu să spui pe deasupra. Personajele lui, într-o lumină îngăduitoare, care n-ascunde resemnare, ci filosofie, sînt oameni pe-alăturea cu drumul. Pierdeți trenul, tovarășe!" i se poate striga fiecăruia în parte. Trenul e calea spre responsabilități old age. Saltul din tren - investiția în pierdere într-un bazar al adolescenței. Singura care simte, dincolo de toate rețetele
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
cea mai ușoară nuanță de detașare de magistrul său, a marcat el însuși o considerabilă "despărțire" de acesta: "Eul meu, mărturisește autorul Ușii interzise, asemenea eului oricărui individ de pe lumea asta, cu gîndurile, căderile, exaltările și obsesiile lui, nu interesa filosofia. El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a "suflețelului" lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Pînă și visele lui erau vinovate și impure pentru că te trăgeau "în jos", către
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
a vîrstelor tîrzii, a rafinamentelor decadente. Comentariul, ceremonialul, tot ce ține de un anume baroc, de o ritualizare care lasă deoparte individul, acoperindu-l cu ștrasurile culturii, sînt forme ale atodetiei, pe care Noica o urmărește la marii idealiști ai filosofiei. În fine, achatolia e boala civilizației, o formă de-a nega generalul, de-a-l îmbucăți și disciplina, care duce și la oboseală, și la progres. Achatolia poate fi o virtute, prin puterea ei de-a pune ordine, de-a statornici
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
oboseală, și la progres. Achatolia poate fi o virtute, prin puterea ei de-a pune ordine, de-a statornici o etichetă, de-a ne face politicoși, punctuali, civilizați. Însă depărtarea acestei societăți ordonate de calea ei o arată o veche filosofie: Cine pierde Tao rămîne cu virtutea; cine pierde virtutea rămîne cu iubirea de oameni; cine pierde iubirea de oameni rămîne cu justiția; cine pierde justiția rămîne cu politețea." Dar, în fond, în lumea noastră, cui îi mai pasă cu ce
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
cu generozitate, și nici n-am observat. Despre ce n-am prețuit, despre ce se poate numi miracolul fiecărei zile. Scenariul lui Hanoch Levin pleacă de la trei povestiri ale lui Cehov și asta amplifică nu neapărat un anumit tip de filosofie, cît un soi de înțelepciune a tăcerii, a introspecției făcută cu dramatism. Vioara lui Rotschild este centrul acestui poem teatral. Lamentația ei este preluată în spectacolul celor de la Cameri de tînguirea unui violoncel care geme neputința și trufia, păcatul și
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]