12,882 matches
-
Vocația de dramaturg a scriitorului apare pentru prima oară cu forță vizibilă. Replicile dialogului țîșnesc în chip natural; comediograful extrage efecte hilariante din amestecul limbilor străine, ca și din ironiile de natură livrescă specifice mediului universitar (luarea peste picior a filozofiei kantiene ori hegeliene, ironiile la adresa Pandectelor se combină cu citate și aluzii la mari poeți, precum Ovidiu, Properțiu, Dante și Goethe, plasate în contexte bufone). Witz-ul de cea mai bună sursă iese triumfător. Calitatea de căpetenie a acestei reușite bucăți
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
mai toate excrescențele terminologice actuale avîndu-și cauza nu atît în nevoia unei rafinări tot mai adînci a limbajului, cît în imboldul de a acoperi o lacună umorală. Căci, fără o umoare reactivă aptă a-ți deștepta emoții, amintiri și reverii, filozofia devine galimatie stearpă: erudiție fără duh și doctrină fără viață. Cînd apare un om care posedă în egală măsură ambele calități, el va fi privit ca o ființă hibridă aflată la răscruce de tabere: nici filozof și nici literat. Precum
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
înțelege abia în următoarele decenii - mă gîndesc la o activitate pedagogică care a făcut ca sub mîna lui să se formeze o generație de tineri care, dacă au avut o minimă afinitate structurală cu cea a maestrului, au înțeles că filozofia, înainte să treacă prin concept, trece prin suflet -, atunci potretul lui Gabriel Liiceanu e conturat. Împrejurarea că nu i se iartă că a reînviat un stil de filozofie care părea să se fi stins odată cu perioada interbelică - filozofia lirică, reflexia
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
avut o minimă afinitate structurală cu cea a maestrului, au înțeles că filozofia, înainte să treacă prin concept, trece prin suflet -, atunci potretul lui Gabriel Liiceanu e conturat. Împrejurarea că nu i se iartă că a reînviat un stil de filozofie care părea să se fi stins odată cu perioada interbelică - filozofia lirică, reflexia subiectivă, folosirea interiorității ca punct de plecare în desfășurarea unor meditații personale -, ține de tresăririle unei psihologii colective ale cărei ingrediente formează un pestriț amestec de invidie, ură
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
înțeles că filozofia, înainte să treacă prin concept, trece prin suflet -, atunci potretul lui Gabriel Liiceanu e conturat. Împrejurarea că nu i se iartă că a reînviat un stil de filozofie care părea să se fi stins odată cu perioada interbelică - filozofia lirică, reflexia subiectivă, folosirea interiorității ca punct de plecare în desfășurarea unor meditații personale -, ține de tresăririle unei psihologii colective ale cărei ingrediente formează un pestriț amestec de invidie, ură și admirație. Scrisori către fiul meu e o mostră tipică
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
reflexia subiectivă, folosirea interiorității ca punct de plecare în desfășurarea unor meditații personale -, ține de tresăririle unei psihologii colective ale cărei ingrediente formează un pestriț amestec de invidie, ură și admirație. Scrisori către fiul meu e o mostră tipică de filozofie lirică. Înclinația imediată este s-o pui în prelungirea Ușii interzise și să le privești pe amîndouă ca părți alcătuind un întreg memorialistic. Neîndoielnic că așa stau lucrurile, dar alături de ele trebuie pusă cu egală îndreptățire cartea Despre limită. Lucrarea
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
însoțită de un adagiu speculativ, întotdeauna faptul de viață, anecdota sau emoția e filtrată printr-o schemă conceptuală. Cu alte cuvinte, dacă viața fără teorie e zbatere oarbă și teoria fără viață e apoftegmă sterilă, atunci îmbinarea lor naște ipostaza filozofiei vii. Iar în Scrisori către fiul meu temele care precumpănesc sunt în număr de două: iubirea și frica. Cum amîndouă sentimentele își au sediul simbolic în organul numit convențional inimă, leitmotivul cărții e inima. Inima într-o triplă ipostază: cordul
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
totuși vreo gelozie față de și mai tânărul ucenic, care va pleca în curând în excursie cu magistrul în Grecia. E mai mult decât o înțelegere contractuală: o armonie spiritual-carnală. Lecturile continuă, ca parte a studiului. În timp ce Matei se specializează în Filozofie, sub îndrumarea lui Semion Ruda care îi face bibliografia, Erika alege calea Psihologiei, abia așteptând să-l recitească pe "iubitul" ei Jung. E loc destul sub pulpana magistrului. Totul - suntem încredințați - va reveni pe șina dorită". Din nefericire, bunicul Grig
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
Roman, trecând prin scrierile lui Aristotel, și până la complicata dezvoltare și codificare din Evul Mediu creștin, recăpătându-și popularitatea în Renaștere. Aici a atins o asemenea culme, încât lesne putea fi numită Epoca Dreptului Natural. După toate probabilitățile, tocmai această filozofie recurentă a ajutat la păstrarea credinței tradiționale europene în puterea rațiunii. Însă Honda n-avea cum să ignore faptul că, în ciuda tenacității, două mii de ani de umanism apolinic, puternic și strălucitor, nu ajungeau pentru a înfrunta ignoranța și lipsa de
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
orientate spre universal. Îi plăcea grozav să-și dea frâu liber imaginației. Considera că se va ajunge la o etapă în care legea însăși, așa cum o cunoaștem noi, avea să dispară dacă scăpa de restricțiile pe care dreptul natural și filozofia le-au impus asupra viziunii omului încă de pe vremea grecilor antici, reușind să răzbată până la un principiu mai universal (în caz că exista așa ceva). Bineînțeles că era un mod de gândire periculos, abordat de către tineri. Dată fiind structura geometrică a dreptului roman
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
hindușii statornici, până în zilele noastre. Cele douăsprezece „cărți" cu 2 684 de articole cuprindeau nenumărate precepte religioase, etnografice, etice și juridice. Tratau subiecte extrem de variate, de la originea cosmosului până la sancțiunile penale și regulile succesorale ale moștenirii. Erau pătrunse de spiritul filozofiei asiatice, conform căreia toate lucrurile se asemănau, în contrast izbitor cu dreptul natural și concepția despre lume a creștinismului - adept fervent al distincției clare dintre macrocosmos și microcosmos. Totuși, dreptul la acțiune în justiția romană cuprindea un principiu care contrazicea
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
lui Fărcășanu, scrisă totuși într-un moment cînd autorul nu bănuia ce turnură va lua istoria europeană, poate fi citită din diverse motivații: fie cu titlu de curiozitate, spre a vedea cît de mare e discrepanța dintre cum se făcea filozofie politică în interbelic și cum se face astăzi, fie din spirit de frondă, spunîndu-ți că un intelectual reacționar este prin cîtă rezistență opune curentului dominant, fie ca un exercițiu de pietate față de autorul ei, dat fiind destinul dramatic pe care
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
formă, dar polemică în ton. În loc de așteptata uscăciune academică, ești întîmpinat de o pledoarie apăsată în favoarea monarhiei. În rîndurile volumului, regalitatea nu este atît o problemă de analizat, cît o cauză de apărat. Și mai simți un lucru: că în filozofia politică nu există teorii neutre, ci doar pasiuni care se străduiesc să îmbrace forma argumentelor logice. Căci, sub perdeaua distincțiilor, ghicești preferințe și miroși emoții, depistezi idealuri și intuiești ranchiuni. În schimb, morga placidă a doctrinarilor care îți explică senin
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
forma argumentelor logice. Căci, sub perdeaua distincțiilor, ghicești preferințe și miroși emoții, depistezi idealuri și intuiești ranchiuni. În schimb, morga placidă a doctrinarilor care îți explică senin principiile politicii este nu numai o apariție improbabilă, dar chiar reprobabilă. Nu există filozofie politică nepărtinitoare, ci doar propagandă camuflată în spatele obiectivității. Citindu-l pe Fărcășanu, realizezi că un om nu pricepe decît acele probleme care presimte că-l exprimă în chip intim. Că așadar suntem ghidați în înțelegere de opțiuni care nu au
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
aproape, de la acesta din urmă pare a-i fi venit lui Chioaru ideea unei astfel de cărți cu articulații mobile: "Înțelegerea textului se lărgește și mai mult prin deschiderea autorului spre celelalte arte - muzică, pictură, sculptură, cinematografie -, dar și spre filozofie, încât pare firesc ca tragedia consulului din romanul La poalele vulcanului de Malcolm Lowry să fie asociată cu viziunile plastice ale lui Bosch: ŤCa și în marile viziuni ale lui Bosch, între paradisul voluptăților și infernul torturilor este o compenetrareť
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
narative care în The Sound and the Fury, scrisă doar trei ani mai târziu, aveau să-l impună drept unul din marii maeștri ai modernismului. Ce izbește din prima clipă e, așadar, curajul de a aborda frontal atât chestiunile de filozofie existențială, cât și tehnicile îmbrățișate de viitorii maeștri ai modernismului european și american. Tema eroului întors din război, incapabil să mai recunoască lumea lăsată în urmă, a fost o veritabilă obsesie a generației lui Faulkner. Nu doar în povestiri, dar
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
clasificat. A spune că a fost influențat de Al-Farabi și de Avicenna înseamnă a te ascunde în spatele unor trimiteri de dicționar, indicînd niște înrîuriri exterioare care nu pot da seama de profilul interior al cărturarului. Madeea Axinciuc înclină să privească filozofia lui Maimonide ca pe nodul de intersecție a trei tradiții culturale: filozofia greacă, paradigma arabă și tradiția iudaică. Din încrucișarea celor trei cîmpuri culturale a ieșit un text ca cel pe care îl putem citi în Călăuza rătăciților. Un text
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
înseamnă a te ascunde în spatele unor trimiteri de dicționar, indicînd niște înrîuriri exterioare care nu pot da seama de profilul interior al cărturarului. Madeea Axinciuc înclină să privească filozofia lui Maimonide ca pe nodul de intersecție a trei tradiții culturale: filozofia greacă, paradigma arabă și tradiția iudaică. Din încrucișarea celor trei cîmpuri culturale a ieșit un text ca cel pe care îl putem citi în Călăuza rătăciților. Un text precumpănitor ezoteric, semănînd cu o bucată sibilinică pentru a cărui înțelegere Madeea
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
nu poate fi ascuns sau divulgat. Misterul nu poate fi dezvăluit și nici predat, și totuși fiecare om se confruntă cu misterul propriei existențe. Toată cartea e străbătută de o distincție fundamentală: deosebirea din sensibil și inteligibil. În fond, toată filozofia europeană s-a hrănit din spiritul acestei dihotomii radicale, și anume din ideea că sunt lucruri care pot fi înțelese, dar care nu pot fi percepute prin simțuri. Cum s-ar spune, entitățile la care nu avem acces prin simțuri
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
s-ar spune, entitățile la care nu avem acces prin simțuri le putem totuși atinge cu mintea; le putem gîndi, chiar dacă nu le percepem. Distincția aceasta, dacă este s-o prindem într-un verdict malițios, a reprezentat marea iluzie a filozofiei europene, de la începuturi și pînă în momentul declinului din secolul XX. Cu alte cuvinte, în clipa în care gînditorii nu au mai crezut în valabilitatea acestei distincții, filozofia și-a pierdut autoritatea. Căci astăzi e larg răspîndită convingerea că nu
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
s-o prindem într-un verdict malițios, a reprezentat marea iluzie a filozofiei europene, de la începuturi și pînă în momentul declinului din secolul XX. Cu alte cuvinte, în clipa în care gînditorii nu au mai crezut în valabilitatea acestei distincții, filozofia și-a pierdut autoritatea. Căci astăzi e larg răspîndită convingerea că nu putem pricepe decît fenomenele pe care le percepem într-un fel sau altul: prin instrumente sofisticate sau prin ochii minții, prin simțurile obișnuite sau prin simulări pe calculator
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
și-a vopsit părul în verde, ca Baudelaire, și împrăștie linkuri în ajutorul bolnavilor incurabili. Însă majoritatea "imbecilelor", printre care și Parașutista (sărea pe bune cu parașuta!), au devenit actrițe sau sînt pe cale... la Iași, la Cluj. Una e la Filozofie, în București și e disperată că nu are post. Zuza Junglobuza... Ce a fost a lor e a lor, nu mi-au șutit nici o carte! Cărau cu toptanul. Le strecurau de la una la alta, le citeau prin ore, pe sub bancă
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
în Franța a tradus printre, alții mulți, simboliști francezi (pentru edituri din Germania), ceea ce l-a făcut să-și pună în valoare arta de a recompune sonoritățile limbajului. Desigur, așa cum ca poet Paul Celan cere enorm de la cititor (să cunoască filozofie, știință, istorie ...cuvinte noi sau arhaice, cuvinte din Kabbala și din alte științe secrete, câteva limbi străine, spre a pricepe straniile inserții), tot astfel și ca traducător a recreat lirica unor autori altminteri greu de tradus. A-l traduce deci
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
umanistă e inutilă, și totuși nu o abandonăm. Unul din intelectualii care se încăpățînează să nu abandoneze metafizica este profesorul universitar Ștefan Afloroaiei. Meticulos, consecvent și înzestrat cu o latură indispensabilă inteligențelor speculative - o umoare contemplativă fără de care accesul la filozofie este imposibil -, Ștefan Afloroaiei a scris o neașteptată pledoarie în favoarea metafizicii. Ca să-i caracterizez conținutul cărții nu trebuie decît să răstorn nuanțele sumbre pe care le-am rostit mai înainte. Nu-i adevărat că metafizica a murit și că despre
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
româno-germane (2008) - ne pun la îndemînă destule cunoștințe pentru a putea reface traseul biografic al autorului. Născut pe 21 octombrie 1906 într-o familie de țărani înstăriți din județul Argeș, D. C. Amzăr a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București între 1926 și 1930. Din primăvara lui 1930 începe să se îngrijească de editarea cursurilor de metafizică ale lui Nae Ionescu, corectînd stenogramele studenților și introducînd paragrafe numerotate, pentru ca în ianuarie 1931 să plece în Germania cu o
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]