6,379 matches
-
rămas pe-un lujer o singură petală/ Și pe un ramur veșted un singur fruct amar (...). („În loc de rugăciune”, p. 310); Pentru câte veșnicii/ Am intrat aicea, Doamne?/ Câți prieri și câte toamne/ Voi lipsi dintre cei vii?// Câte lacrimi, câți fiori/ Mă vor trece-n așteptare?/ Am atâta suflet, oare,/ Ca să mor de-atâta ori? Unii blestemă și plâng,/ Alții-și coc veninu-n gușă,/ Eu sub propria-mi cenușă/ Mă-nvelesc, să nu mă sting (..).(„Moarte provizorie”, pp. 311-312). Aceleași considerații
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
tău de aur Iubito mă împresuri Și dulcea lui mireasmă Trezește-n mine eresuri.. Îmi place să te-ating, Când părul tu ți-l scuturi Și pleoapele-ți închid Sub ploaia de săruturi. Și gura mea cuprinsă De-al dragostei fior E ca și o fântână Cu nesecat izvor. Iubirea mea-ți inundă Și trupul și făptura În timp ce gura mea Cu sete-ți mușcă gura. Ca roua de pe ierburi Iubito strălucești Și când mă ai pe mine Ai tot ce îți
NOAPTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360855_a_362184]
-
avea o profunzime extraordinară. Dar vocea aceea mi-a vorbit simplu, ca să pot înțelege. Vocea aceea m-a chemat pe nume. Reporter: Unde ați auzit-o? În ureche, în minte, în inimă, afară? Ștefan Lăpădat: Direct înăuntrul meu. Ca un fior, ca un curent care intră în tine și te curentează la secundă. Intră o căldură extraordinară. Eu cred că a fost o lucrare a Duhului Sfânt. A fost o voce care a răsunat în timpanele mele și mi-a spus
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
repezi În stănca nopților din munti. Iar ochii sufletului or să vadă Cănd se deschid ferestre-n zori, Să intre iar lumina nudă Ca-n rai ninsorile de flori. De nu-nțeleg cuvintele și lumea, Cănd unde reci revarsă un fior Pe înger o să-l chem în rugă Să-mi dea surăs descătușat de nor. Culorile le iau din curcubee Frănturi de nuanțe din eternitate, Le croșetez pe tivul vieții mele Și-apoi în dar, vi le trimit pe toate. Februarie
FERESTRE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364078_a_365407]
-
și însetau după dreptate Fie adormeau plângând seara în singurătate Ori erau făcători de pace, oameni ai viitorului Știindu-se pînă la moarte fideli învățătorului. Cu credință, am urcat spre vârf Taborul Asemeni celor trei apostoli ce i-a trecut fiorul De-au căzut smeriți, cu fața spre pământ, Când Te-au văzut transfigurat pe locul sfânt. Plutind, îmbrăcată-n alb, surâzând iertătoare M-am lăsat în unda transparent- scânteietoare A apelor Iordanului, unde iar m-am botezat Ca mintea să
PELERINAJ DE INIŢIERE ÎN MISTERIILE LUI IISUS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364075_a_365404]
-
Te așteptăm ca pe-o minune sfântă. Când anii trec e tot mai mare dorul, Tu vii cu flori... și păsări care cântă Și darul pentru inimi, mărțișorul. Tu, lună de iubire... și de soare, Pe patima din inimi, pui fiori. Din rătăciri, prin gânduri călătoare, Intoarcem vieții dragostea de flori. Și fericiți... la marginea tăcerii, Mai punem o uitare peste dor, Căci tu ești primăvara primăverii... Și pruncul tău... fragilul mărțișor. Referință Bibliografică: Tu, lună de iubire... / Marin Bunget : Confluențe
TU, LUNĂ DE IUBIRE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364088_a_365417]
-
renașterea naturii, Dragobetele face parte, alături de majoritatea sărbătorilor populare ale lunii martie, din veșnicul cult al fertilității. Acesta, a fost considerat, până nu demult, un zeu pastoral câmpenesc, codrean, este imaginat ca un tânăr frumos, puternic și bun, inspirator al fiorului iubirii sincere. Dragobete, zeul vieții În mitologia dacică ar fi existat un zeu al morții și al vieții care simboliza trezirea la viață a întregii naturi și, practic, marca începutul primăverii. Acesta era sărbătorit pe 25 martie, în care avea
DE DRAGOBETE, IUBEŞTE ROMÂNEŞTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364093_a_365422]
-
dreptății și un adept al magiei albe, gata să sară în ajutor pentru o tânără sau un tânăr cuprinși de magia vrăjilor. Tot astfel, există credința că frumosul tânăr ar veni, în chip nevăzut, noaptea târziu, la fetele aprinse de fiorul năprasnic al iubirii și le-ar săruta, asemeni zburătorului. Acestea ar urma să se căsătorească în acel an, gestul fiind luat ca o binecuvântare. El se serbătorea în apropierea echinocțiului de primăvară, simbolizând viața, frumusețea, dar și tinerețea veșnică. De
DE DRAGOBETE, IUBEŞTE ROMÂNEŞTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364093_a_365422]
-
alb, întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn, Învăluind chipul senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și parcă-aievea s-a simțit Fiorilor captivă Și-mbrățișării ce-a pățit Cu grijă milostivă. A doua zi soarele hăt Urcase la amiază, Iar ei în dulcele desfăt Nu îi venea să crează! Pe buzele-i ca de pojar Și pântecu-i de nimfă Simțea sărutul ca
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
mai rar, Primind-o nu oricare... Și după ani și ani și vieți Cu sutele de sute În care fete și băieți Se prind să se sărute, Au învățat din tată-n fiu Și de la maici la fiice Iubirea și fiorul viu Și vorbe dragi a zice Și au transmis din leat în leat A dragostei menire Dintre femeie și bărbat Prin sfânta lor unire, Cum tot mai rar și tot mai strâmb De-o vreme se petrece În inimile ca
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
recunoașterea valorii! „Poeți, credeți-mă, el este totul:/ Pare un demon? Cine să-l alerge?/ Fără de el Amor în cârje merge,/ Sub duhul lui mă simt eparhiotul!// Rege îmi e, îi târnosesc complotul,/ Mormântul suferinței îl premerge,/ Din mintea lui fiorul nu se șterge,/ În sinea mea l-am poreclit „Despotul!”// Topesc cu lava neîncăpătoare/ Tăria gândului - pelinu-i dulce:/ De n-ar fi el, Iubirea sigur moare!// Așa e, Tată, din căderi avântul/ Își trage setea, somnul vrea să-l culce
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
recunoașterea valorii! „Poeți, credeți-mă, el este totul:/ Pare un demon? Cine să-l alerge?/ Fără de el Amor în cârje merge,/ Sub duhul lui mă simt eparhiotul!// Rege îmi e, îi târnosesc complotul,/ Mormântul suferinței îl premerge,/ Din mintea lui fiorul nu se șterge,/ În sinea mea l-am poreclit Despotul!”// Topesc cu lava neîncăpătoare/ Tăria gândului - pelinu-i dulce:/ De n-ar fi el, Iubirea sigur moare!// Așa e, Tată, din căderi avântul/ Își trage setea, somnul vrea să-l culce
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
oricărei rațiuni. Printr-o sintagmă tulburătoare aleasă drept titlu, romanul deschide un spațiu sacru încărcat de nevoia păgână de iubire. Trăită în diferitele ei ipostaze, iubirea, constituie liantul ce unește și identifică destinele eroilor cărții, alter-egouri ale autorului. Regăsim astfel fiorii adolescentini învăluiți în visul ce răzbate cele mai grele opreliști: „La un moment dat, pe drumul dintre două sate s-a oprit. A privit cerul spuzit de stele. A căutat cu privirea steaua lor ... Maria, mă gândesc la tine ... Simți
CRONICĂ LA „INELUL DE IARBĂ” DE AL FLORIN ŢENE de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364176_a_365505]
-
cântecele lui Gică Petrescu, pierderea este ireparabilă. Odată cu dispariția ultimului lampagiu al mahalalelor a venit în locul său romanticul ce-a ținut felinarele bulevardelor și cârciumelor aprinse până la sfârșitul veacului. Era Gică Petrescu! El a rechemat atâtea iubiri, a trezit nostalgii, fiori, suspine, doruri de chef, uitarea din pahar, venită pe caii distracției! Ce atmosferă boemă țesea din cântece de petrecere romanțe, tangouri, romanțe, muzică jazz, sentimentalul Gică Petrescu! Unde sunt ele acum? De ce n-are nimeni grijă de crucea lui de
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
la Costei ( Banatul Sârbesc) și la Oravița, în 1913 din nou la Oravița. Vestea venirii fraților din Romănia- consemnează ziarul Drapelul 181- a străbătut cu iuțeala fulgerului până la cel mai sărăcăcios cătun de pe bogata albie a Carașului, ducând cu sine fiori de bucurie. Satele pe unde aveau să treacă doiniștii erau în fierbere, în mișcare, pregătindu-se pentru primirea fraților. Gările erau tixite de oameni veniți chiar din satele învecinate, iar întreaga vale a Carașului răsuna de cântecele fanfarelor și corurilor
MITE MĂNEANU, VIAŢA CULTURALĂA MEHEDINŢIULUI ÎN SECOLELE XIX-XX(2) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363160_a_364489]
-
a ilumina a furat Prometeu focul cel sacru de la zei, fiind pedepsit apoi pentru această cutezanță? Cu o economie a mijloacelor de expresie, Mihai Baicu reușește să construiască o poezie care să emoționeze sufletele sensibile prin sinceritatea sentimentelor și prin fiorul autentic care le străbate. Dovadă că poezia, acum și aici, dar mai cu seamă, acum și întotdeauna, aici și pretutindeni ne poate edifica, înălțându-ne ca pe aripi măiastre, dincolo de noi înșine. Autorul, la fel ca înaintașii scriitori și poeți
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
Cu raza ei în noapte luminând. În cântec valul mă dezmiardă Alinându-mi al sufletului dor. Și duce-n mare să se piardă, Durerea mea din clipele ce mor. Ai apărut în fapt de seară Și ai aprins al dragostei fior, Făcând din inimă vioară, Pe struna ei cântând al meu amor. Pe-a cerului boltă-nstelată, Luna fantomatică apare. Și inima în piept tresaltă, Când aud timida ta chemare. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: REVERIE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
REVERIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363258_a_364587]
-
-i spunea poreclele, înțelese că era bârfit. Vocea celui cu spatele i se părea cunoscută, ca de altfel și statura lui. Bănui cine putea să fie. Ar fi dorit să nu-l mai întâlnească niciodată și din cauza asta simți niște fiori reci pe șira spinării. --Mă bârfiți, mă bârfiți, ai? Și încă cine? Domnul „Rara avis”! Cu ce ocazie avem onoarea? Luat prin surprindere, Zamfirescu apucă să spună, întinzându-i mâna: --Salut, băi Bucă! De când nu te-am mai văzut... --Cum
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
așa. E nevoie de o separație clară între noi și ceilalți, pentru ca mai aproape ne e pielea decât cămașă, dar recunoașteți, concentrându-ne doar asupra împlinirii dorințelor, aspirațiilor noastre, văzute că o formă a iubirii de sine, ne privam de fiorul acela unic, intens și minunat pe care îl avem când dăruim altcuiva ceva din ființă noastră. Nu mă refer neapărat la starea sublima de îndrăgostire, cât la iubirea-compasiune, empatie, omenie, prietenie. Indiferent ce formă îmbracă, din ce motive dăruim sau
CÂT ŞI CUM MAI IUBIM de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368303_a_369632]
-
ale anotimpului cald. Hipersensibilitatea lirică se manifestă cu deosebită acuitate. Neîmplinirile dictează mișcările sufletului poetic, supus multor încercări. Astfel, tentația abandonului este foarte aproape. Pluralitatea necunoscutelor determină o persistentă stare de insecuritate, accentuată de caracterul morganatic propriu anumitor legături sentimentale. Fiorul iernatic devine tot mai amenințător. Punctual, Cristiana Maria Purdescu abordează și subiectul profund umanitar al actorilor ce s-au desprins de spațiul teluric, impresionând decența și verticalitatea regretelor. Picturalitatea poemelor poartă inconfundabilele amprente ale durerii. Impresii fulgurante aduc în prim-
AMPRENTELE INTERIORIZĂRII DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368308_a_369637]
-
ni-l face mai duios. COCORI Noi suntem peregrini precum cocorii, Prin toamna-aceasta blândă, liniștită, Care ne cheamă-n taină, ne invită Să-mprăștiem și ploile și norii. Îi vom cădea degrabă în ispită, Când vom simți, ai dragostei, fiorii Și-o mângâiem cu luna și cu zorii, Că-i toamna noastră tandră, ațipită. Vom pune iar pe fruntea dimineții Lumină și mai multă și culoare, Căci refuzăm domnia grea a ceții, Ca păsările care vor să zboare. Și îi
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
de călătorie, alegându-și un anume instrumental sentimental de cercetare și evaluare. A pierdut, însă, din vedere că inima domniei sale aparține unei poete, care este influențată aproape continuu de acordurile pline de mister ale polifonicei lire. Această Carte izvorâtă din fiorul de drumeț al scriitoarei noastre va fi parcursă de cititori dintre cei mai avizați, între care și literații, cei înstăriți cu o individualitate puternică, reflexivă și tot mereu căutătoare de insule de frumos și de continente de măreție. Fatalmente, informația
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
E timpul să plecăm spre infinit... E toamnă-n ochii tăi și cade bruma, Parfumul tău se-mprăștie-n gutâi, În pașii tăi a scris vecie huma, Iar frunzele ți-adorm la căpătâi. E iarnă lângă tâmpla ta și tremur. Fiorul depărtării m-a cuprins; În zarea albă a-nghețat un murmur, O, Doamne, câte frumuseți ai nins! FĂRĂ TINE Eu fără tine nu aș fi nimic Și totul eu pot fi numai cu tine, În lipsa ta și visele se sting, Lumea
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
Într-o pădure deasă eu încă te mai caut. M-aș scrie arămiu pe frunzele de paltini, Rugina să nu doară când pașii ai să-i treci Firava mea făptură migrează acum în toamnă, Prin țipăt de cocor îmi las fiorii reci. M-aș scrie versul alb în iarna cea polară, Să ningă poezie frenetic și suav Să-mi mângâie angelic și ridul din obraz! M-aș scrie veșnicie pe firele de lună, Când doarme tot pământul în rugă să mă
M-AŞ SCRIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368401_a_369730]
-
rafinată lipsă de rafinament. În ciuda lucidității tăioase nu se poate spune că, în structura sa, acest poet e doar cerebralitate rece. Dincolo de suprafața “solidă” a acestor poeme simțim un temperament liric de o frustă și robustă...fragilitate. Si căldură. Și fior liric. Poetul Boris Marian-Mehr e și un intelectual rafinat, tobă de carte. Dar cultura nu-i slujește ca depozit sau ornament. Eruditul ca și poetul din el sunt mereu în ebuliție creatoare. El mărturisește: „Iubesc, învăț, n-am încetat nicicând
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]