45,198 matches
-
Gulagului autohton o perspectivă speculativă și ironică, precum o examinare din interior a ororii politice și o condamnare a ei în stilistică pamfletară. Care este antidotul cel mai eficace al acestei spaime generalizate, dezumanizante? Nu poate fi decît luciditatea, care, fixînd fenomenele în parametrii lor reali, asigură funcționarea unei conștiințe veghetoare ca premisă a salvării: "Luciditatea, scria Sîrbu, fiind în același timp o stare, o valoare și o esență, e superioară cunoașterii (care duce la hiperspecializare, sau la sisteme dogmatice), superioară
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
cuantumul soldei, iar pensia se calculează numai asupra soldei bruto, după ce se mai deduc și cei 10 la sută, reținerea pentru pensie, deși pensionarii militari au plătit-o și ei fiind activi. Când procedeul se va schimba și se va fixa pentru stabilirea pensiei un procent general de atâta la sută din salar pentru civili și, prin consecință, pentru militari, măsura va fi dezastruoasă pentru acești din urmă. Funcționarii civili n-au asemenea indemnități, iar sporurile create la salarul lor prin
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
cercetașii. Precizez că sursa radioactivă pe care noi o utilizam pentru etalonarea aparatului dozimetric era de circa 500 mci. Aceasta era amplasă într-o tijă specială fiind de mărimea unui bob de grâu. În timpul aruncării șurubul (dopul) care o ținea fixată în teacă s-a desfăcut, iar această fărâmă mică a rămas în iarbă pe poligon pe unde pășteau vitele oamenilor. Colegul meu a adus containerul de surse, la pus la loc în atelierul dozimetrie fără să-și dea seama de ce
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
și fără nici un motiv - să o impresioneze făcînd-o, de exemplu, să creadă că e vorba de o Întîlnire de afaceri. Deși n-avea talent la afaceri și-i disprețuia pe cei care se Îndeletniceau cu așa ceva. — Îl tapăm și Îl fixăm un pic, da? Era bunăvoința Întruchipată, În halatul ei alb, scurt pînă deasupra genunchilor, și cu niște ochelari nostimi pe nas. Însă ochelarii o dezamăgiră pe Christina. TÎnăra coafeză era Într-adevăr mioapă. De aceea se apropiase atît de mult
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
apă plutind În văzduh. Sau cu orice altceva rotund și, eventual, transparent. Oftînd, Pumpkin făcu semn unuia din soldații cu cagulă să-l urmeze. Din proprie inițiativă, Iuffo veni după ei. Înaintară prudent de-a lungul plajei. Soldatul mascat Își fixase pistolul automat În poziție de tragere și mergea mult aplecat, așa cum Învățase la ședințele de instrucție tactică. Dar meduza, sau craniul, sandvișul argintiu, castravetele sau, În fine, calota sferică le ghici din vreme intențiile, Încă Înainte ca ei Înșiși să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de a se răzbuna, decît, eventual, să-i pună pe ascuns căpitanului bromură În ceai. — Cu zahăr sau fără? Întrebă ea de acolo. Maiorul Smith tresări, deoarece În acel moment, profitînd de lipsa din Încăpere a asistentei, tocmai Încerca să fixeze „rădașca“ pe marginea inferioară a unui dulap cu medicamente. Socoti rapid că, pentru a pune și zahăr, ea va mai pierde cîteva secunde și de aceea optă pentru varianta dulce. Dar ținu să precizeze: — Numai puțin. Abia după aceea se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
despre ce e vorba, astfel Încît, În apropierea orei anunțate oficial, pe terenul de fotbal se adunaseră aproape o sută de persoane, majoritatea femei. Printre toți aceștia, rătăceau dr. Thomas, căutîndu-i din priviri pe Feder și Nut, cu care-și fixase Întîlnire, Marychka tîrÎndu-l de mînă pe Kiki, care se Învîrtea fericit printre picioarele oamenilor și, de fiecare dată cînd Întîlneau un vînzător ambulant, cerea să-i cumpere vată de zahăr, cîțiva polițiști apatici, poate și niscai reporteri de la ziare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
șansele de a fi admis la MSAMDR, dar nu putea totuși să nu se Întrebe de ce amînau mereu, sub diferite pretexte, să-l pună În legătură cu șefii lor. Și apoi, nici măcar nu erau punctuali la Întîlnirile pe care ei singuri le fixau. Din simplă curiozitate, maiorul Smith Îi lăsă pe cei trei să se Îndepărteze și intră Într-o cabină telefonică, pentru a asculta puținele minute Înregistrate pînă atunci pe casetă. Era și un bun prilej de a verifica dacă sistemul funcționează
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Știi ceva? Lucrul cel mai plictisitor În toată afacerea e că nimeni nu are nici o vină. De fapt, toți nu ne facem decît datoria. PÎnă la urmă Îi legă și picioarele cu o funie făcută laț, al cărei capăt Îl fixă de un pinten din peretele grotei, la oarecare Înălțime, În așa fel Încît, atunci cînd Pablo se depărta de perete, funia Îi trăgea picioarele În sus. Înainte de a pleca, adună cîteva din paiele de pe jos și le făcu grămadă, sfătuindu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cincizeci, Îmbrăcată Într-un palton cu marginile roase și de o culoare incertă - să zicem, vînăt -, purtînd pe cap o bonetă verde cam fistichie, de lînă tricotată. Vederea ei Îmi inspira, prin nu știu ce detalii pe care nu le-am putut fixa, o anumită dezordine. Poate mirosul neplăcut, de ceapă prăjită, al hainelor ei? Molfăia ceva, am crezut la Început că e gumă, abia mai tîrziu am Înțeles că erau bomboane mentolate. Fiindcă suferea de hipoglicemie, trebuia să mănînce mereu bomboane, ceea ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Ăsta-i ghinion curat, exclamă Sena, picîndu-i în sfîrșit fisa, bineînțeles că altceva n-avea ce să fie, zice lăsîndu-se jos într-un genunchi în dreptul portbagajului și băgîndu-și nasul sub rezervor, am dat de dracu’, e spart, constată cu ochii fixați pe punctul din care picură ultimii stropi de combustibil. Numai de așa ceva n-aveam nevoie, zice. — Pana prostului, zice Monte Cristo, de data asta însă provocată de circumstanțe deosebite. Avem scuze, putem da vina pe alții, se gîndește. — Semn bun
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prin aer ca să-i atragă atenția. Se îmbrățișară, se pupară pe obraji, de cînd nu se mai văzuseră? Un an? Aproape doi? Chiar că nu mai conta. Ce bine că se gîndise să pună mîna pe telefon, să sune, să fixeze o întîlnire. Se scuză că nu o făcuse mai devreme, că nu avusese curajul să facă pasul ăsta decît atunci cînd totul a-nceput să fie insuportabil. Să stea liniștită, totul era în regulă, începu Angelina s-o încurajeze, mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
complica puțin. Începu să pipăie cu palma dedesubtul volanului pînă ce dădu cu degetele peste butonul care acționa deschiderea capotei. Trase brusc de el și sări rapid din nou în stradă nerăbdător. Cu o mînă săltă capota, iar cu cealaltă fixă tija de sprijin la locul ei în gaura special prevăzută. Atît cît îi permitea întunericul de afară, începu să se uite la motor. Verifică mai întîi bornele bateriei, apoi curelele de transmisiei și fișele bujiilor. Toate erau la locul lor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
oră, timp În care abia respiram de emoție. A dispărut la un moment dat topindu-se pur și simplu În imensitatea de stele. Te uiți la femeia din fața ta-un chip marcat de suferință, niște ochi Încă vii care te fixează insistent, un aer de noblețe subliniat de arcuirea sprâncenelor și de fruntea Înaltă. Fiecare amănunt vestimentar a fost ales cu grijă. Scoate cu gesturi măsurate din geantă, fotografia alb-negru, promisă și ți-o Întinde, după ce te măsoară cu precauție. Apuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu. Astăzi, Înfățișarea lui este mai Îngrijită, hainele sunt și ele mai curate, părul pieptănat, și unghiile tăiate. A ajuns la gura metroului, dar locul lui este ocupat de o cerșetoare bătrână, ai cărei ochi apoși și Înroșiți de băutură fixează trecătorii cu o căutătură ciudată și din gura căreia ies cuvinte numai cuvinte spurcate, amestecate cu sughițuri bețiv. Pe Antoniu nu-l neliniștește uzurpatoarea, și se retrage la câțiva metri de gura metroului, foarte aproape de chioșcul de ziare. -Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care Antoniu a ales să trăiască până la sfârșitul zilelor. Antoniu deschide ușa și Încremenește În pragul ei: pe patul sărăcăcios În care doarme singur de atâta timp, bătrânul Kawabata, tovarășul lui de mizerie, fugarul Întors la vatră, respiră greu și fixează cu ochii Înfundați În orbite, tavanul. Deschizând ușa, odată cu Antoniu, În Încăpere a intrat și un val de lumină de ora patru după-amiază, la care Kawabata nu reacționează: nu Întoarce capul În direcția ușii, și nu rostește nici un cuvânt. Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rufoși cu fețe supte, care și-au uitat numărul anilor. Cele două ,,case,, jalnice, mâncate de rugină, și decorate cu zdrențe ciudate, au peste acoperișul găurit, puse de-a valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
domoală. — Ce s-a întâmplat? Îmi pari cam tulburată. Vino încoace, ia-ți paharul și spune-mi tot, am continuat, lăsând din mână volumul lui Napier. Antonia intră acum, mișcându-se încet în mod deliberat, târându-și picioarele greoi și fixându-mă întruna. M-am întrebat dacă o fi aflat din ziare ceva ce mie mi-a scăpat: relatarea unei catastrofe pe undeva departe, un accident al vreunei cunoștințe, în ambele cazuri veștile mi-ar fi fost împărtășite cu mare interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aș fi dorit să simt că mă cuprinde mânia. Nu aveam decât un cumplit sentiment de vinovăție. — În fond, nici nu cred că trebuie să faceți atâta caz de chestia asta, am spus. Antonia scoase un sunet nelămurit. Palmer mă fixa în continuare cu privirea lui rece și dădu din cap aproape imperceptibil. Se făcu liniște. — Cred că ar fi bine să plec, am spus. I-am adus Antoniei inventarul mobilierului. Am aruncat hârtia pe jos și am dat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nu știam precis de ce am rostit aceste cuvinte, trebuie să fi izvorât dintr-o tainică afinitate cu gândurile lui Honor, căci ea răspunse imediat: — Da. Nu contează. Am oftat amândoi. Mâna mea se mișca întruna pe suprafața mesei. Mi-am fixat privirea asupra sabiei, cuprins de o puternică dorință de a pune mâna pe ea. Honor o ținea cu un gest posesiv, cu amândouă mâinile puse pe teacă, asemeni unui animal mare de pradă care a pus gheara pe unul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încet ușa în urma lui și se sprijini de ea. Era îmbrăcat într-un halat de mătase de culoare închisă îmbrăcat pe pielea goală, după cum era ușor de observat. Era desculț. Se sprijini de ușă, cu ochii larg deschiși, și mă fixă cu privirea. L-am privit și eu dus pe gânduri, apoi mi-am întors privirea către foc și din nou spre el. Mi-am impus să nu tremur. Am stat așa, în tăcere, preț de un minut. Apoi am turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dat seama că te iubesc? am zis. Întrebare de îndrăgostit... — Când m-ai atacat în pivniță. — Așadar ai știut ce a însemnat venirea mea la Cambridge? Da. — Dar nu i-ai spus nimic lui Palmer. Ea a continuat să mă fixeze cu privirea și am zărit din nou șarpele privind rece prin ochii ei; și am revăzut în gând sânii ei bronzați, situația în care o găsisem cu fratele ei și m-am înfiorat nu atât de ceea ce văzusem cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adevărat la ea și, când ea îmi întoarse privirea, n-am putut să nu trăiesc într-un adevărat extaz sentimentul că ea este conștientă de prezența mea. — Am venit să te văd, răspunse ea, iar zâmbetul constant, abia schițat, mă fixă ca o rază de lumină. — De ce? Pentru că ai vrut să mă vezi. Nu ți-am cerut asta, am spus. Am crezut că am scăpat de tine. Îmi păstram aceeași expresie înghețată, concentrată. Honor își țuguie puțin buzele, dând zâmbetului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe care le-am pierdut. Am reușit destul de greu, ce-i drept, să așezăm prima bobină la loc. Era una nouă și cele noi se manevrează destul de greu. Am desfășurat celuloidul lucios, trecându-l printre mânere și rotițe de mecanism, fixând capătul În roata goală din spate. Apoi am Întors bobina receptoare de câteva ori și mi-a trecut prin cap ceea ce Îmi trece mereu când fac asta: bobinele arată ca niște roți de bicicletă, iar filmul, ca un lanț dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-a odihnit. Așa, și după asta ai plecat. Frânt, Anton dădu din cap. Crede-mă: orice domn știe că atunci când vrea să-și acopere urmele, cel mai bine e să rămână cât mai fidel adevărului, spuse, Încercând să mă fixeze cu ochii apoși. Și acum te rog să-mi spui ce făceai de fapt la doamna aceea. — Ne-am Întâlnit acum câțiva ani, am Început În silă, coborând vocea. Dar apoi mi-am dat seama că nu prea mai conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]