1,545 matches
-
vieții. Zeul beției și al delirului extatic nu se simte bine decât în mijlocul tumultului și al veseliei. "Cel zgomotos", cum e numit Dionisos, era însoțit de cortegii de menade (nebune, în greacă) și de satiri care dansau frenetic în sunetul flautului și al tamburinei bătând ritmul cu un tirs, un toiag împodobit cu frunze de viță de vie și de iederă, cu conuri de pin în vârf. În mijlocul acestei cohorte dezlănțuite, Dionisos păstra un calm aproape olimpian 34, în timp ce alături de el
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
atribuite unei alcoolemii foarte ridicate. În cazul încălcării regulilor stabilite de simposiarh, regele banchetului îl putea obliga pe contravenient să danseze complet dezbrăcat în mijlocul adunării sau să facă de trei ori turul sălii purtând în brațe dansatoarea sau cântăreața din flaut, care de obicei era complet goală. Aceste tinere erau cel mai adesea sclave închiriate pentru această ocazie de la proprietarii lupanarelor, care jucau de altfel un rol foarte important în viața economică și socială a Greciei 99. Așadar, urmând directivele coordonatorului
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
reușite a fost aceea regizată de Grigory Kozintsev, adaptată după traducerea în limba rusă a lui Boris Pasternak. Cu toate că arhitectura originală a piesei nu a fost păstrată în întregime (de exemplu, la final, bufonul lui Lear interpretează o elegie la flaut), ideea ei a fost redata cu acuratețe, cel puțin din punctul de vedere al mîntuirii creștinești. Regele lui Kozintsev era un bătrîn uscat, supus ispitei și vrednic de toată milă. Kozintsev a regizat și o versiune teatrală în Uniunea Sovietică
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
se transformaseră În adevărate asociații care luară În mai multe orașe numele de „maeștrii cântăreți”. Era o vreme de Înflorire generală. În casele burghezilor se făcea muzică cu viole, lăute, violoncele ș.a. sau se cânta din gură cu acompaniament de flaut sau clavicord. În catedralele catolice muzica luase și ea o formă impunătoare, fiind cântată pe mai multe voci și acompaniată de orgi monumentale. Vechea muzică pe o singură voce le părea orășenilor prea simplă, prea primitivă. Ei rezolvau În arhitectură
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
Mnesarete, s-a stabilit în Atena, a fost numită Phryne, în limba greacă, Broasca râioasă. Devenind foarte frumoasă și extrem de atrăgătoare, această tânără din Thespiai a intrat în categoria hetairelor, câștigându-și existența din participări la banchete, interpretări muzicale la flaut și preluări de roluri în comedii. Frumusețea ei a atras atenția multor bărbați, în compania cărora a câștigat bani mulți. Generoasă, a vrut să participe la refacerea Tebei distruse de Sparta, dar autoritățile s-au simțit ofensate și au refuzat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de Yang Guifei. Armatele, cu "soldații" îmbrăcați sumar, se înfruntau, învinșii erau trântiți la podea și "gratificați" cu contacte erotice. Frumoasa și răsfățata concubină a reușit să-l irite pe împărat, făcându-i scene de gelozie și folosind cu insoleță flautul de jad al fratelui împăratului, fapte grave care au incriminat-o, ceea ce a determinat condamnarea ei la moarte. Împăratul i-a trimis o eșarfă de mătase pentru a se spânzura. Plin de compasiune, s-a răzgândit, a venit în iatacul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
apă) și Thespias (după numele unei localități cu statui închinate Afroditei, având-o ca muză pe Phryne, frumoasa hetairă care i-a fost model sculptorului Praxiteles), sunt martorele unei scene reprobabile, violente când lui Parthenis (fecioara) i s-a rupt flautul și a fost agresată. Krobyle (matroana), o curtezană cu experiență își învață fiica, Korinna (kore = față), cum să-și modeleze comportamentul de curtezană: "O să capeți podoabe și o să fii bogată, o să ai veșminte de purpură și slugi. Cum? Trăind cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
starețul Pafnutie, Thaïs a părăsit Alexandria, s-a oprit în Libia, la mânăstire, sub ocrotirea maicii Albina. A intrat într-o chilie ce rămânea pecetluită până ce Iisus, în semn de iertare, o va ierta. A primit pâine, apă și un flaut pentru a-l proslăvi pe Dumnezeu. După șaizeci de zile, chilia s-a desferecat, dovadă că Iisus a iertat-o, și Thaïs, plină de credință și de iubire, a spus povestea vieții ei surorilor-măicuțe. Pe starețul Pafnutie nu l-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dintre reprezentările despre care am vorbit va comporta și ea diferențe și va fi altceva pentru că ea va reprezenta alte obiecte sub raportul pe care tocmai l-am indicat. De fapt, aceste deosebiri se pot întâlni în arta dansului, a flautului, a țiterei, ca și în cazul operelor în proză sau în versuri fără acompaniament muzical; exemplu: Homer a reprezentat personaje mai bune, Cleophon asemănătoare, Hegemon din Thasos, primul autor de parodii, și Nicochares, autorul Deiliadei, pe cele mai rele. Chiar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceasta l-a lipsit pe filosof de o mare plăcere. Cinicul Demetrius atribuia întregul efect instrumentelor, vocilor, decorului, în fața unui mim care îi răspunse: Privește-mă jucând de unul singur; și spune, după aceea, ce vei vrea despre arta mea. Flautele tac. Mimul joacă, și filosoful, uluit, exclamă: Nu numai că te văd; te aud. Îmi vorbești cu mâinile."37 "Ce efect, arta aceasta, adăugată discursului, nu ar produce? De ce am separat noi ceea ce natura a unit? În fiece moment, gestul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rândul, pentru a retușa culoarea până ce aceasta ajungea un singur motiv sau semn, pentru a rememora cu emoție actul creativ sau mitul pe care Înaintașii l-au lăsat moștenire În anumite locuri speciale. Se cunosc reprezentări care dansează, instrumente muzicale (flaute, lame vibrante sau churinga) și s-a aflat de curând că, Într-o peșteră din Franța, punctele picturilor coincid cu efecte speciale de rezonanță sau ecou: dar este clar că ceremoniile cu dansuri și cântece nu se desfășurau În peșteri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
jertfe (vezi mai jos), trebuie amintite și serviciile liturgice zilnice, care constau din recitarea de imnuri, lamentații și alte rugăciuni, pentru implorarea binecuvântărilor divine. Poporul asista la ceremonie, condus de preoți și cântăreți, care foloseau și instrumente muzicale (harpe, țitere, flaute, timpane etc.) și puteau efectua diferite dansuri și mișcări ritmice. b) Jertfele (ofrandele) În temple se aduceau, deși mai rar decât la alte popoare antice, și jertfe de animale. În general erau foarte apreciate ofrandele de hrană (carne friptă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine și credincioșii lor se remarcă prin caracteristicile neobișnuite - față de canoanele - ale practicii rituale, ei devin obiect al ironiei sau al unei adevărate condamnări. Acesta este cazul frigianului Sabaziosxe "Sabazios", pe care Aristofan Îl amintește ca pe un „cântăreț din flaut” (Horae, fr. III, 478 Dindorf) și pe care Demostene, referindu-se la niște Întâmplări la care asistase cu vreo cincizeci de ani Înainte, În 315 Î.Hr., Îl arată ca pe obiectul unui cult orgiastic căruia, pentru a-l denigra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au fost cuvintele care au fost auzite în timpul ritualului zeului egiptean salvator, ca și la funeraliile tuturor oamenilor murind în acest cult. Cuvintele magice care se pronunțau la celebrarea cultului lui Osiris au contribuit probabil la succesul religios al creștinismului. Flautul fermecat, operă scrisă de Mozart în anul 1791, este, de asemenea, o inițiere în misterele lui Isis. În opera sa, compozitorul austriac ilustrează importanța căutării unității pierdute și a încercărilor care duc la Cunoaștere. Acest caracter inițiatic este foarte prezent
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Messalina: "Lassata sed non satiata". Voluptatea frenetică potolită temporal, permite trupului splendid al femeii o atitudine de intimitate nesupravegheată. Faunul aplecat peste bustul de o carnație impecabilă, așa cum numai nimfele o au, caută parcă să liniștească prin sunetul dublului său flaut vibrația sensuală a nervilor, adulmecând apropiatul nou delir" 213. Istoricii consideră că sursa de inspirație ar constitui-o pictorii flamanzi ai secolului XVII-lea, în special Iordaens. Avem, într-adevăr, un tablou al senzualității, pictat după toate convențiile academice. La
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un efect nou, sinestezic, și celelalte simțuri, în special văzul. În proiectul de copertă pentru volumul de poezii al lui Al. Bogdan-Pitești, Sensations intimes, apar trei femei cu gesticulația senzuală tipică a femeilor Jugendstil. Una dintre ele cântă la flaut, o alta, cu ochii închiși, pare transportată de fiorul voluptuos al muzicii. Privirea joacă un rol esențial în contextul scenarizării seducției ca potențial distructiv al femeilor fatale ale decadentismului. Privirea care se închide, însoțită mai totdeauna de o transă voluptuoasă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Traciei, devine una dintre figurile esențiale ale simbolismului, incarnând poezia desăvârșită, instrument civilizator care operează metamorfoza estetic-alchimică a naturii în cultură, dar care se transformă și într-un straniu element de seducție, un opiaceu sonor. În ciuda instrumentului apolinic, lira, spre deosebire de flautul sau naiul dionisiac, primul va reda nu serenitatea și puritatea detașată a sunetului divin, ci muzica melancoliei, a unei ireparabile pierderi, ilustrată de tragedia orfică a pierderii Eurdikei, dar și a sfârșitului său. În ceea ce privește reprezentarea lui Orfeu în arta plastică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Burne-Jones se poate decela influența lui William Blake, romantic târziu cu certe note decadente, spre exemplu, Vârtej de îndrăgostiți (1824-1827), ilustrație la Infernul lui Dante. Fiecare dintre personajele feminine din tabloul lui Burne-Jones posedă un instrument muzical, vioară, trompetă, flaut etc. sugerând o orchestră angelică, tavanul spart lasă să se vadă o pereche de porumbei și, în plus, nu există o mare varietate fiziognomică, nicidecum una vestimentară, astfel că toate aceste personaje împărtășesc o condiție surorală. Spre deosebire de Blake, unde corpurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de vioară și clavir, În timp ce sentimentul de monotonie este dat de culoarea violet, de armonică și fanfară. Violetul indică, de asemenea, o tristețe cosmică. Nevroza este sugerată de verdele crud, roz și albastru, muzical, este susținută de violină și de flaut. Galbenul depresia. Culorile intense, cu scăpărări prețioase ca aurul, relevă o stare crepusculară. Pe albul statuilor se lasă un apus de soare relevând o stare crepusculară. Negrul suscită limita depresivă, ca În poezia cu acest titlu. Lumea orașului, a târgului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dreptatea, adevărul. Revoltatul devine apostol și profet”. (1) O asemene dispoziție specifică poeziei lui Tudor Arghezi este prezentă În poezii ca: „Rugă de seară”, „Caligula”, „Testament”, „Plugule”, „Întoarcere În țărână”, „Inscripție pe o ușă”, „Inscripție pe o casă de țară”, „Flautul descântat”, unii psalmi, „Letopiseți”, dar mai ales, ciclul „1907 - Peizaje” În timpul vieții sale, Tudor Arghezi a scris poezie și proză. Poeziile sale au apărut În volumele: „Cuvinte potrivite” (1927), „Flori de mucigai” (1931), „Versuri de seara” (1935), „Hore” (1939), „Una
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]