7,018 matches
-
și cu vise-n culori! Vino, dimineață-nsorită de mai cu utrenii pe buze și dulceață în grai, cu voal de zefir, cu feeric decor, și cu poftă de viață, și lumină, și zbor, cu lacrimi de rouă, menuete de fluturi, cu strângeri de mână și bezele, săruturi, cu tăceri de luceafăr și cuvinte de-amor! Dimineață senină de mai, te ador! Referință Bibliografică: Dimineață de mai - invocație / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2316, Anul VII, 04
INVOCAŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383239_a_384568]
-
din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului E primăvara în sărbătoare Și liliacul a dat în floare, Flori albe, mov, lila sau violet, Trezesc în noi al iubirii secret. În clipele celestului april, Ne redevine sufletul copil Și alergăm după fluturi în zbor Prin floarea albă a liliecilor. Înmuguresc vlăstarii de iubire, Ne împrimăvărăm cu fericire, Iar fluturii ne zburdă în stomac Sub ploaia florii mov de liliac. Și în iubire îmbobocim, Odată cu liliacul înflorim, Singurătatea o învelim în flori Și
FLORI DE LILIAC de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383234_a_384563]
-
Flori albe, mov, lila sau violet, Trezesc în noi al iubirii secret. În clipele celestului april, Ne redevine sufletul copil Și alergăm după fluturi în zbor Prin floarea albă a liliecilor. Înmuguresc vlăstarii de iubire, Ne împrimăvărăm cu fericire, Iar fluturii ne zburdă în stomac Sub ploaia florii mov de liliac. Și în iubire îmbobocim, Odată cu liliacul înflorim, Singurătatea o învelim în flori Și-n suflet ne cântă viori. Parfum primăvăratic de iubire Ne-mbată sufletul cu fericire, Din vise ni
FLORI DE LILIAC de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383234_a_384563]
-
autor: nu exista inca- toate articolele: VIZUALIZARE - articole publicate:articole- numar total de accesări:accesari- numar total de voturi:voturi- numar total de cititori:cititori- numar de abonati:abonat->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. CANA CU FLUTURI ROTUNZI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017. În cana mea cu fluturi rotunzi se lasă seara, un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere, sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea, vreo
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
voturi:voturi- numar total de cititori:cititori- numar de abonati:abonat->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. CANA CU FLUTURI ROTUNZI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017. În cana mea cu fluturi rotunzi se lasă seara, un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere, sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea, vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala, au nechezat copacii cu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Citește mai mult În cana mea cu fluturi rotunzi se lasă seara,un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere,sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea,vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala,au nechezat copacii cu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur, și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram, mi-au tot turnat mișeii la basme c-un balaur, m-au descîntat țiganii cînd fluturi călăream. Privește-ți deci de-acolo, c-un telescop, lucrarea, sînt cel ce-adorm în ploaie și mă trezesc ningînd, mai dă o cărămidă pe șmirghel, lasă-ți sarea din nou ca praf de viață la mine-n trup și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur,și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram,mi-au tot turnat mișeii la basme c-un balaur,m-au descîntat țiganii cînd fluturi călăream.Privește-ți deci de-acolo, c-un telescop, lucrarea,sînt cel ce-adorm în ploaie și mă trezesc ningînd,mai dă o cărămidă pe șmirghel, lasă-ți sareadin nou ca praf de viață la mine-n trup și-n
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și dorm mări. Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată. Sînt visul nesfîrșit al unei lungi și galbene cărări. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. Arcul meu dă muguri, din tolbă îmi ies pe rînd fluturii nopții. Ia-ți chitara și cîntă-mi, dezvelește-ți piciorul de fată... Se vor întoarce-n curînd cavalerii, apusul va bate în fierul porții. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. Sînt cel cu care într-o bună zi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și dorm mări. Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată.Sînt visul nesfîrșit al unei lungi și galbene cărări.Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Arcul meu dă muguri, din tolbă îmi ies pe rînd fluturii nopții.Ia-ți chitara și cîntă-mi, dezvelește-ți piciorul de fată... Se vor întoarce-n curînd cavalerii, apusul va bate în fierul porții.Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Sînt cel cu care într-o bună zi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
în felinar, rîde-o mireasă, un șobolan se-mpușcă fără vină. De-aș mai trăi o dată pîn-la ziuă, ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată, jur c-am să scot pe brînci apa din piuă și c-o să-mi prind și fluturi la cravată. E ora cînd prin case lupii urlă cu beregăți tăiate de-ntuneric și într-un gang, un înger blond, din surlă, vrea să îmi vîndă busuioc eteric. Cînd s-or trezi la viață cerșetorii, eu voi dormi în
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sus, în felinar, rîde-o mireasă,un șobolan se-mpușcă fără vină.De-aș mai trăi o dată pîn-la ziuă,ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată,jur c-am să scot pe brînci apa din piuăși c-o să-mi prind și fluturi la cravată.E ora cînd prin case lupii urlăcu beregăți tăiate de-ntunericși într-un gang, un înger blond, din surlă,vrea să îmi vîndă busuioc eteric.Cînd s-or trezi la viață cerșetorii,eu voi dormi în pijama scrobită,și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
albastru prin sticla cu țuică, mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmbure de vișină trasă în ciocolată, dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înflori pe mormîntul făgăduinței. Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje ... Citește mai mult V-am spus de mult,nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci,în vremurile astea se poate interpreta orice,mai ales că bătrînii boieri ai speculațieimai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
muierii de-albastru prin sticla cu țuică,mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmburede vișină trasă în ciocolată,dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înfloripe mormîntul făgăduinței.Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje... XXIX. ACELEAȘI, VECHI ZĂPEZI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017. Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningea Frumoasa, trista iarnă pe sufletele noastre Și mîna ta subțire prin fulgi mai flutura, Și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
influențând negativ spectacolul. Dacă e vorba de seara de adio, grijile sunt și mai mici: până la celălalt Carnaval, vor fi crescuți alții, există o preocupare permanentă. Sunt pregătite încă două incubatoare. În unul se va încerca reproducerea în captivitate a fluturilor de noapte. EROUL. Nici nu-mi vine să cred: Țara și-a adus aminte de mine! Țara! Aproape că nu mai suport acest cuvânt! Am primit, prin poștă, o medalie jubiliară! De parcă aș mânca tablă! În Consiliu, Magistratul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
crimei, nu vor avea nicicând o aplecare adâncă asupra formelor perfecte. Asupra culorilor adevărate. Asupra sunetelor imperceptibile. Asupra inefabilului. Maturi, vor complota din instinct. Viermi pe care nu-i strivesc pentru că aștept să devină pupe: poate se vor preface în fluturi. Așa cum tinde, tardiv, zbătându-se în gogoașa sa, Filozoful. Actorul va pieri sufocat în propriile lui dejecții. Pentru că se cacă mai mult decât mănâncă. Romancierul e încurcat în firele pe care le tot țese; va sfârși, privind printre ele, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Actorul va pieri sufocat în propriile lui dejecții. Pentru că se cacă mai mult decât mănâncă. Romancierul e încurcat în firele pe care le tot țese; va sfârși, privind printre ele, în gogoașa alăturată. Doar ei, aici, ar fi putut deveni fluturi. Pe Filozof îl voi „opări”, borangicul e împlinit. Perseverența lui în atingerea unui scop devine, cu timpul, molipsitoare. Chiar dacă la mijloc nu e decât infantilismul unui crescător de iepuri. De-abia acum - gândindu-mă la posibilitatea unui continuator - îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele dealuri urmate de fertile văi, soarele trecu încet, inexorabil în crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh după vreo musculiță inconștientă, albinele bâzâiau harnice în căutarea prăzii, fluturii își etalau întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând falnic, demn, iar nu mult înaintea lor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noștri a te privi, căci mai pocit chip precum al dumitale n-am văzut de când mama m-a făcut. Dar un chip azi este, mâine nu mai este, fiind în cele din urmă acoperit de pământ. Rămâne sufletul să rătăcească, fluture buimac, prin vremuri, în căutarea altui trup, poate mai arătos. Iar sufletul dumitale, din câte văz, frumos este și vrednic de laudă. — Și-apoi - sări și Barzovie-Vodă - oameni balcâzi, dar vajnici, au fost și-n vechime. Cicero, de-o pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mine altădată Îmi plăcea să flirtez chiar și cu Tiberiu În brațe cînd elevul acela din trenul de Piatra Neamț s-a prefăcut că se apleacă să se uite În oglinda de deasupra capului meu și m-a sărutat ca un fluture pe gură acum pîndesc la fel de nerușinat ochiadele pe care și le aruncă doi tineri prin culoarul Îngust care se Închide și se deschide Între două rînduri de capete stadionul Dinamo poșta bătrînul Alexandru Cazaban ca un personaj din Forsyte Saga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șteargă textele aramice și Tora și Biblia și Vedele și Upanișadele și toată cabala unei lumi adormite care i-a tulburat cîndva adolescența uscîndu-i bărbăția. Și fetița cu bretonul cărunt, numită Emilia, ochelarii punîndu-i În locul obrajilor doi ochi uriași, un fluture de noapte, o domnișoară Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Simon, îi reapăruse aura amoroasă. Când gălețile s-au golit, Simon a deschis două sticle de șampanie una după alta, punându-le la răcit în puțul din curte. Apoi au băut copios, pălăvrăgind în franceză. Ce e iubirea? Poate un fluture, ca în ariile lui Mozart. M-am culcat, hotărâtă să nu mai privesc pe fereastră. Când mi-am întins picioarele, am văzut lângă patul meu buchetul de crini albi și sub pătură o carte groasă, Jurnalul lui Delacroix într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și alte animale exotice. Erau vădit îngrijorați de faptul că animalele mari ale apei deveneau din ce în ce mai rare, iar ei se obișnuiseră să trăiască din turism. Soarele ardea tare și nici o briză nu traversa plaja plină de oameni. Ceva mai departe, fluturi mari se jucau în ramurile neclintite ale arborilor. Jacopo bea și Beppo începuse să se simtă singur, deși erau atâția oameni în jurul său. Îl privea insistent pe Jacopo, încercând să ghicească de ce-l obligase să vină până aici. Jacopo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o trâmbă de praf care, ca un mic uragan, întoarse fața de masă, ne închise ochii, trecu mai departe și se pierdu în întuneric; între dinți, praful începu să crănțăne ca zahărul, iar de deasupra, parcă de pe acoperiș, ca niște fluturi de culoarea bananei, în văzduhul liniștit într-o clipă, începură să cadă frunzele toamnei, învârtindu-se lent deasupra mesei și lăsându-se în păhărelele roșii ca niște pene înfipte în călimară. Deodată mi-am dat seama că regret plecarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spun că dacă am putea crea o plasă cu ochiuri suficient de fine, am putea prinde vâlva. Acum ai priceput? Am priceput, dragă. Vrei să alergăm după bestie cu o plasă, cam așa cum am face dacă am dori să prindem fluturi. Nu chiar asta am vrut să spun, dar, în principiu, ai înțeles despre ce este vorba. În regulă dar, în cazul în care să presupunem că izbutim să facem asta, fără să ne pierdem viața, te-ai gândit ce facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]