1,681 matches
-
Ceahlău... și, mai înspre sud în Măgura Tarcăului... El îl cunoștea cel mai bine. „...El este „rupt”, ca să zic așa, din inima muntelui... continuă Cârțu, ca o rugăciune. El, altfel pricepe răgetul cerbului, ori al ursului... ori susurul de izvor, foșnetul frunzei, foșnetul tainic al pădurii... El le știe limba, el privește natura vie, drept în față, ca pe Dumnezeu..!”.. tăcu o clipă, și adăugă abia auzit... „El e altfel decât noi..!”. Îl iubea mult pe Gheorghiță a lu’ Baltă, încă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai înspre sud în Măgura Tarcăului... El îl cunoștea cel mai bine. „...El este „rupt”, ca să zic așa, din inima muntelui... continuă Cârțu, ca o rugăciune. El, altfel pricepe răgetul cerbului, ori al ursului... ori susurul de izvor, foșnetul frunzei, foșnetul tainic al pădurii... El le știe limba, el privește natura vie, drept în față, ca pe Dumnezeu..!”.. tăcu o clipă, și adăugă abia auzit... „El e altfel decât noi..!”. Îl iubea mult pe Gheorghiță a lu’ Baltă, încă din copilărie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și adăugă abia auzit... „El e altfel decât noi..!”. Îl iubea mult pe Gheorghiță a lu’ Baltă, încă din copilărie, și acum l-a urmat fără nici o șovăială. Au colindat zi și noapte toți munții... uneori stăteau muți și ascultau foșnetul nopții din pădure.. înfiorându-i... Fără nici o adiere de vânt, în răstimpuri, un suflu iscat de nu se știe unde, ce se strecura prin pădure, dădea glas frunzelor, florilor și ierbii... „ - El spunea că-i... ”Răsuflarea pământului”..!”, murmură Cârțu mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
că vine ca un vânt rece... O clipă a lipsit să ordone: „Scularea și plecăm..!”, dar, văzându-i cum dorm, i-a fost rușine să-și anuleze hotărârea... Adormi și el cu o nesfârșită părere de rău în suflet. În foșnetul nopții, i se păru un glas... „Destinul hotărăște..!”, și mintea îi repetă rar... „Destinul”...”. A doua zi, duminică, calendarul ortodox prăznuia, odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului. ... Trecuseră aproape două luni de când Alistar, bărbat înalt, frumos, cu ochi albaștri, atletic, trecut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
CA FRUNZA, ZILELE LUI CA FLOAREA CÂMPULUI..” Afară, în „Patratul cu castani”, ne întâmpina o zi frumoasă și caldă.. chiar prea caldă, pentru octombrie. Soarele se suise pe cer, aproape de amiezi. Vântul mângâia frunzele îngălbenite ale bătrânilor castani, cu un foșnet blând... abia șoptit. Castanii, care ne-au ocrotit copilăria și adolescența la umbra lor deasă, împovărați de ani.. păreau niște moșnegi frânți de șale, istoviți și lipsiți de vlagă. Desfrunziți, cu trunchiul noduros și crengile strâmbe, sucite într-o coroană
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
noi, te ia cu el, ori te lasă !... Câtă dreptate au..!”, mi-am zis eu. Frunzele îngălbenite de toamnă, continuau să cadă, în legănari ușoare... Grămezile de frunze ne cuprindeau pașii, însoțindu-ne cu oftaturi uscate. Aveau ceva nostalgic în foșnetul lor.. ca umblet de pasăre purtat pe liniștea unui câmp gol și trist. Ne-am privit în tăcere. Citeam unul în sufletul celuilalt, dar ne era greu s-o spunem. În legănări ușoare, frunzele cotinuau să cadă la pământ. Poetul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bănuiam c-o mai am. A fost un dar neașteptat. Cerb înfrânt Azi-noapte am visat că mă aflam în pădure. Călcând sfios în umbra desișului, am fost atras de o cărare luminoasă. În ambiguitatea molcomă a acelui spațiu, receptam difuz foșnetul compact al frunzelor și cântecul înăbușit al păsărilor nocturne. Mergeam desculț prin iarbă, urmând fără să mă opresc poteca aceea ce se înfunda în inima pădurii și se termina brusc, ajungând într-o poiană largă. Acolo, în acea zonă secretă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fără nici un rest de orgoliu. Nu mai am nici o nevoie de dragoste, nu mai reușesc să am nici un sentiment. Doar oboseală - o sfârșeală letală - și o neîndoielnică presimțire a morții... Humă Să mori cu încetul. Să te stingi imperceptibil, urmând foșnetul fin al vântului ce scutură petalele unui trandafir. Să percepi, în adânc, orice ecou sufletesc al acestei extincții pure. Și apoi îngroparea în prospețimea humei, ca să te-ntorci la o comuniune absolută cu natura, ca să poți să-i restitui tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
viață pe mine însumi. În jurul meu, tăcerea absolută - dominantă și melancolică - parcă mă ia de mână și mă rătăcește într-o lume iluzorie de false imagini care, pe măsură ce se constituie materialicește, ajung să mă tulbure de parcă ar fi personificate. Simt foșnetul senzual pe care-l produc în juru-mi, în timp ce se grăbesc să-mi umple mintea cu gânduri tandre, legate de clipe demult trăite. Memoria îmi e încă vie. Deseori, când mă descoperă în această stare de extaz adânc, Aia începe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care și pe cel de a ști să asculți. Aici am învățat să devin taciturn, să-mi înăbuș elocința neînfrânată pe care o arătam la Roma. Cum pot oare să mai vorbesc fără să mă rușinez dinaintea murmurului acvatic, a foșnetului silvestru, când aud sfâșierea adâncă ce se ridică din mare, gângăniile ce zumzăie în iarbă, sau când captez speriat glasurile aștrilor? Nu găsesc cuvinte potrivite dinaintea tăcerilor elocvente ale Aiei, căreia-i place să vorbească doar cu ochii. E comunicarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu reușesc să mă regăsesc. Mă scol dimineața și mă uit spre patul ei, sperând să-l văd desfăcut. Poate că s-a întors în timpul nopții. Dar nu descopăr nici un semn. Ascult încordat. Aș vrea atât de mult să aud foșnetul cunoscut al trupului ei în cămașa de in. Narcisism Cine știe dacă baa al meu - sufletul, după egipteni - are să fie după moarte atât de binevoitor încât să nu mă părăsească imediat. Geții cred că sufletul rămâne în preajma trupului defunctului, ferindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai mult, părea chiar că mă confunda cu fiarele, fără să-mi acorde vreo atenție specială. Cotys se transforma, sub ochii mei, într-o entitate diferită, își lua o identitate nouă ce mă înspăimânta. În clipele acelea, fiece freamăt, fiece foșnet, fiece dâră de lumină care străbătea cărările umbroase ale pădurii îmi dădea o senzație de neliniște. Fără să vreau, intram și eu în comunicare extatică cu lumea aceea misterioasă. Tot ce mi se întâmpla îmi îmbogățea experiența individuală. Trăiam ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu băgare de seamă, așteptând să parcurg toate etapele inițierii. Am fost programat de o instanță transcendentală pe care nu pot s-o domin și acum mă las târât de destinul meu ineluctabil. Dubiu Când pășesc prin desiș, până și foșnetul frunzelor și prospețimea aerului mă fac să mă îndoiesc: și dacă nu voi reuși? Atunci ce se va alege din extazul meu? Vaga impresie de ușurință dispare brusc și rămân să mă gândesc la clipa aceea care mă refuză. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
faptele ei. Liber În ultima clipă, mi se pare că aud vocea Aiei: „Ai murit deja. Știu asta după felul fericit cum ți se zbăteau pleoapele... Ce-ai simțit?” Îi răspund doar prin mișcarea buzelor: „O mare dragoste...Vârfurile brazilor... Foșnetul de aripi... Soarele...” „Acum ești liber. Faci parte din tot. Nu mai ai nevoie de mormânt.” EPILOG Legenda spune că trupul și mormântul nu au putut fi găsite - și nici nu vor fi - deoarece el a ales să moară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: „Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce aș fi putut asemăna pe tânărul ce mi-a intrat în birou acum vreo zece ani - beduin fără burnuz și cămilă sau tânăr
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și Vladimir Streinu, se întâlnesc și se confruntă la acesta din urmă cu o evidentă preocupare de stil artistic.”3 Criticul a probat în peste patru decenii de activitate exegetică un mare scrupul față de cuvinte: „De viața neprevăzută, proliferantă, de foșnetul prea material al cuvintelor, de tot ceea ce agitația ascunsă a acestora rezervă prelungirilor inefabile ale operei literare, de vrajă, dar și de amenințarea lor, criticul se apără elaborând un întreg sistem strategic și consolidându-și pozițiile pe terenul ferm al
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cu cascadele lor de flori galbene, ori arboles de fuego care domină peisajul prin coroana lor de flăcări, salcâmi uriași ce poartă cu ostentație printre frunze flori roz cu spini, Încărcate cu polen. 654 Liniștea munților, vuietul surd al vântului, foșnetul frunzelor, parfumul dulceag al florilor, mă Îndeamnă la noi reflecții. Cum de supraviețuim, Într-o natură perfectă, dar o lume plină de deșertăciuni?! Mă gândesc că educația joacă un rol Încă din pruncie, așa că curând devine o a doua natură
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este cer Înnorat. Norii plumburii plutesc În văzduh. Păsările călătoare au plecat În depărtatele țări ale soarelui. Copacii goi se leagănă În vânt, pădurea este singură și tristă fără ciripitul păsărilor. Și În liniștea adâncă din pădure se aude doar foșnetul ultimelor frunze moarte care cad de pe crengi. Veverițele harnice culeg câte o alună rătăcită de pe ram, grabindu-se spre cămările lor pline. Căprioarele caută printre frunzele moarte câteva fire verzi de iarbă. Urșii se retrag În bârlog pentru o lungă
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
mă simt atât de bine, o senzație egoistă pe undeva ; încerc senzația, atât de greu de prins în cuvinte, de contact cu „pulsul sacrului”, sunt aici, unde bate inima faptului religios. Intru și în interiorul Catedralei, plină și de ea de foșnet, de activitate. Observație directă, rapidă : parcă și mai multe cupluri mixte, ea moldoveancă, el spaniol sau italian, cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani. Bărbații sunt aduși aici „special” pentru hram, sărbătoare, Biserică, pentru a se obișnui prin
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
prezente peste tot în parcul din jur, chiar și în copaci. Pini seculari cu difuzoare printre crengi, stranie imagine a ortodoxiei contemporane. Efecte supărătoare de microfonie din timpul slujbei fac ca membrana sensibilă a goarnelor să scoată sunete ciudate, păcănituri, foșnete, măcăneli, ca și cum o legiune de drăcușori puși pe șotii și-ar fi făcut de cap în instalație. Dar acest lucru nu pare a-i deranja pe pelerinii ce încep să vină din toate părțile, atrași de sărbătoarea ce se pregătește
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dat la maxim, pentru ca pelerinii să poată asculta slujba în curs de derulare. Efectul pervers este că din înaltul cerului, din pâlniile metalice suprasolicitate se revarsă asupra mulțimii o avalanșă de pârâituri și pocnete mici și dese, cel mai mic foșnet al veșmintelor arhierești sau deplasarea trepiedului micro foanelor transformându-se la capătul celălalt al lanțului de transmisie într-o veritabilă catastrofă audio. Participare mediată tehnic la slujba de hram Ziua aceasta de teren începe printr-o discuție cu Dan (prenume
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vedea pe însuți tine de la o depărtare arsă/ ...cu dureroasa atingere prin mădularele trupului" și operațiile abstracte ale activității nervoase "străbat creierul cu sfâșietoare lumină". Gândurile "se aud", "liniștea-i suptă-n vârtej uniform/ și vin sentimentele-o știu/ după foșnetul ierbii, verzui și târziu/ după pocnetul monoton din cristale". Rar apar referiri despre gust la Nichita Stănescu acru, sărat, dulce-amar, cuprinzând toate formele simțului într-o metamorfoză a spiritului ce străpunge, care este străpuns "O știu după scoicile-nfipte în pietrele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că în lut sunt cai destui,/ că murim pe-o coamă mândră/ în tărâmul nimănui// pune-n plic apoi scrisoarea/ și trimite-o la cutie// și așteaptă să-ți sosească/ fiindcă ți-ai trimis-o ție!648. Cu șoapta, cu foșnetul, cu tremurul unei lacrimi, cu freamătul neauzit al unui gând, poetul își compune fundalul meditației sale pe care se proiecterază transfigurate frânturi ale viselor sale, tresăriri ale spiritului său, reflexii și refracții ale mesajului divin. Rostuită ca spirit și ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ai/ vedea pe însuți tine de la o depărtare arsă/ ...cu dureroasa atingere prin mădularele trupului și prin abstractul activității nervoase străbat creierul cu sfâșietoare lumină. Gândurile se aud, liniștea-i suptă-n vârtej uniform/ și vin sentimentele o știu/ după foșnetul ierbii, verzui și târziu/ după pocnetul monoton din cristale, iar uneori, cuprinzând toate formele simțului într-o metamorfoză a spiritului poetul este străpuns O știu după scoicile-nfipte în pietrele lungi, după gustul surâsului tău, ca de sare" sau: "Tu, copacule
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că în lut sunt cai destui,/ că murim pe-o coamă mândră/ în tărâmul nimănui// pune-n plic apoi scrisoarea/ și trimite-o la cutie// și așteaptă să-ți sosească/ fiindcă ți-ai trimis-o ție!932". Cu șoapta, cu foșnetul, cu tremurul unei lacrimi, cu freamătul neauzit al unui gând, poetul își compune fundalul meditației sale pe care se proiecterază transfigurate frânturi ale viselor sale, tresăriri ale spiritului său, reflexii și refracții ale mesajului divin. Rostuită ca spirit și ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]