2,803 matches
-
a perioadelor însorite, în timp ce, dimpotrivă, stepa cîștigă teren în Maghreb și Spania. Oricum, europenii sînt mai numeroși. Ei trăiesc, în medie, ceva mai mult. O stare mai bună a scheletului, avîntul evident al uneltelor, creșterea volumului de semințe atestă că foametea aproape permanentă scade în secolul al XII-lea. Ceea ce nu elimină vulnerabilitatea extremă a veniturilor în fața variațiilor climatice pe termen scurt (secete, inundații) și aceasta cu atît mai mult cu cît populația de hrănit este mai numeroasă. Grave crize de
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mai numeroasă. Grave crize de subzistență lovesc ca atare Europa întreagă în 1005-1006, 1031-1033 dată la care, la Tournus, dacă ar fi să credem afirmațiile lui Raoul de Glaber, s-ar fi vîndut carne de om -, 1050, 1090, după care foametea mai slăbește în intensitate. Nevoia de a hrăni un număr mai mare de oameni a avut drept efect de a suscita un imens efort de defrișare. Întreprins la o scară relativ modestă în Germania și în Franța încă din 900
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Ucenici și slujbași, deseori originari din satele învecinate, formează, în sfîrșit, "poporul de jos". Soarta acestuia nu este adesea de invidiat, în ultimul rînd vin exclușii societății citadine: țărani dezrădăcinați, șerbi fugari, zilieri în căutarea unei munci necalificate, victime ale foametei sau ale nesiguranței care domnește în afara orașelor. Majoritatea trăiesc din pomeni sau hoții, așteptînd să fie expulzați de autoritățile municipale. După cum se poate bine vedea, nu există o ruptură clară, netă între oraș și sat, între o categorie socială cea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Ermitul, amîndoi reunind oameni simpli, însuflețit de o adîncă credință, ce se va trasforma curînd în fanatism și va determina cumplite pogromuri în calea cruciaților. Această expediție populară, indisciplinată și prea puțin obișnuiți cu meseria armelor, va fi decimată de foamete și căldură, înainte de a fi exterminată de turci în 1096, pe malul asiatic al Bosforului. Baronii nu pleacă decît în 1097, sub conducerea cîtorva mari seniori: ducele Lotharingiei Godefroy de Bouillon, fratele său Balduin de Boulogne, contele Raymond IV de
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
prin renașterea statului, înflorirea societăților urbane, accelerarea marilor defrișări, dezvoltarea universităților, o epocă simbolizată de înălțarea marilor catedrale. Această imagine nu este falsă. Totuși, ea nu trebuie să disimuleze nici progresele împlinite în secolele precedente, nici greutățile sau calamitățile războaie, foamete, sărăcie care reprezintă fundalul vieții populației din Occident în acest secol privilegiat al Evului Mediu clasic. Capețieni și Plantageneți În vestul continentului, regatul Franței și cel al Angliei sfîrșesc prin a se constitui în state monarhice vizînd să impună marilor
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Congregații. Sărăciei populației i se mai adăuga și o situație politică continuu îndoielnică și nesigură, datorită invaziilor tătarilor care furau și distrugeau totul, ducând în robie până și femeile și copiii, și războaiele continue cu nelipsitele consecințe de ciumă și foamete. În această situație, viața misionarului devenea aproape imposibilă fără un ajutor din partea Sf. Congregații a Propagandei. Prin aceasta se explică insistența cu care misionarii cereau acest subsidiu. În acest sens, în 1650 l-au trimis la Roma pe Pr. Agostino
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
formale pe care avea să le exprime pe durata pontificatului său. Definitorii pentru "paradigma politicilor regretului" rămân însă părerile de rău exprimate oficial de statele naționale. Tony Blair, în calitate de prim-ministru al Marii Britanii, a recunoscut vinovăția autorităților britanice în Marea Foamete Irlandeză cu ocazia comemorării a 150 de ani a teribilului eveniment petrecut în 1845. După ce încă din 1997 Bill Clinton a introdus asumarea oficială a responsabilității pentru sclavie pe agenda publică americană, în 2008 Camera Reprezentanților a Statelor Unite ale Americii și-a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
răspunderea lui să scriu în continuare, dar să semnez articolele cu un pseudonim, astfel încât onorariile îmi vor fi remise fără întârziere. Gestul curajos și de o noblețe incontestabilă al lui Dumitru Isac m-a salvat pur și simplu din capcana foametei. Pe parcursul primului an de studenție s-a întâmplat să dau de mai multe ori peste Zeița Fortuna care, când ne întâlneam, mă trata generoasă cu firimiturile bacanalelor sale milostive. Dar când, din nefericire, am dat câteodată de personalitatea tumultuoasă a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
te urmăresc obsesiv, te chinuiesc, te hăituiesc cu înverșunare și te fac să suferi. Poți uita totul, dar acele clipe care ți-au marcat sufletul cu fierul roșu rămîn și mor doar o dată cu tine. Aveam cinci ani cînd o cumplită foamete ucidea Moldova, cînd oamenii lihniți se animalizaseră aproape, avînd o singură preocupare: să mănînce ceva. Deși noi am avut ceva rezerve de porumb acasă, familia noastră a împărțit totul și cu milă creștinească s-au tratat toți flămînzii care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
noastră a împărțit totul și cu milă creștinească s-au tratat toți flămînzii care ne-au călcat pragul casei. Așa se face că mama a plecat în Oltenia, să ne aducă ceva porumb, ca să putem ieși din blestematul an de foamete dat de Dumnezeu. Scoarțe frumoase, țărănești, șervete chinuit cusute, ceasul tatii de argint, puținele inele și inelușe de aur s-au strîns în bocceaua mamei și au plecat să ne aducă salvarea. Nici bine n-a trecut mama muchia dealului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
facem o încercare? Am nevoie de o asociere cu cineva care a fost ajutat de mine și apoi a început să joace și rolul de Satana... Dintr-ațîția s-o găsi vreo unul... să-l accepte Tartorul de pe la Crasnaleuca. În vremea foametei... Fratelui meu, Mihai Tataie, mi-e foame... N-are tata nimic. Acuși ajungem acasă... Drumul de la Botoșani spre satul Ghireni șerpuia prin stepa moldavă trist, singur și dezolant. Cît ochiul cuprindea, pînă dincolo de pîcla lăsată încolo, hăt departe, peste văi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
om... Marcat de jalnica perspectivă, tatăl, cu ochii în lacrimi, întreabă pustietatea aceea inertă, mută: Să cerșim? Copilul, Mihăiță, cum îl strigau părinții, își dă seama că a spus ceva îngrozitor și încearcă argumente noi, nemaiauzite pînă atunci. Dar este foamete, tataie. Toți cer acum. La noi, la liceu, doar cîțiva nu erau flămînzi toată ziua. Gheorghe își luase copilul de la Liceul Laurian din Botoșani. Foametea își lua tributul în morți, în înfometați, dar mai ales în cei pentru care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
seama că a spus ceva îngrozitor și încearcă argumente noi, nemaiauzite pînă atunci. Dar este foamete, tataie. Toți cer acum. La noi, la liceu, doar cîțiva nu erau flămînzi toată ziua. Gheorghe își luase copilul de la Liceul Laurian din Botoșani. Foametea își lua tributul în morți, în înfometați, dar mai ales în cei pentru care a ajunge mai jos nu se mai putea. Foametea, dragul tatii, înseamnă adesea moarte. Dar există ceva și mai oribil decît moartea. Ce anume, tataie? Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
liceu, doar cîțiva nu erau flămînzi toată ziua. Gheorghe își luase copilul de la Liceul Laurian din Botoșani. Foametea își lua tributul în morți, în înfometați, dar mai ales în cei pentru care a ajunge mai jos nu se mai putea. Foametea, dragul tatii, înseamnă adesea moarte. Dar există ceva și mai oribil decît moartea. Ce anume, tataie? Cu ochii umbriți de lacrimi, Gheorghe privește peste capul copilului undeva, în văzduhurile nemărginite, undeva, poate, în adîncurile sufletului lui. Încearcă să spună ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mai avem 40 de kilometri pînă acasă, tataie. O să ai putere? Copilul își privește tatăl în ochi. Și dacă nu? Eu știu, poate... Nu, tataie. Am înțeles. Chiar ai înțeles? Da. Moartea nu-mi poate lua, tataie, demnitatea. Bravo, Mihăiță. Foametea va trece și dacă nu vom muri, tu vei reveni la Liceul "Laurian". Și nu ne va fi rușine de noi, spune copilul lipin du-se de tată. Scorneli de-ale lui Jules Verne Mulți afirmă că Pămîntul este rotund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gaze, au ruși la fața locului. Mai au și gură mare: Bă nesimțiților, v-am dat Bucovina, v-am dat sudul Basarabiei, v-am dat Crimeea, v-am dat estul cu Harkov cu tot! țipă rusnacii. Ne-ați dat și foamete și ne-ați omorît! Și așa erați cam mulți. Să nu vă amintim cum v-ați dat cu nemții cînd ne crăpa măseaua!? Nu vă mai vrem. Dorim libertate! Vă dăm gaz ieftin, petrol, credite de miliarde de dolari, ce naiba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pișca la Ghireni 35 Costică Cotiugă urmașul lui Erik Cel Roșu 38 Balauri vechi și noi 42 M-a chelfănit poporul 46 Comunista din Ghireni 50 Berbecul de la cruce 53 Cu uratul la Conac 56 Comoara satanei 59 În vremea foametei... 63 Scorneli de-ale lui Jules Verne 65 Confratele Onofrei 69 Pușca lui moș Saldaru 72 Herman 75 Nebunii 79 Eroi și capcane meșteșugite 82 Supa Dracului 85 Apa Prutului 89 Cam scump somnul de la Prut 92 Două măgării 96
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
participă la producția alimentară și care îndeplinesc funcții specializate. Într-un interval de patru sau cinci milenii, impulsul dat de agricultură și întreținut de ea i-ar fi condus pe oameni de la un mod de viață precar, permanent amenințat de foamete, la o existență stabilă în comunități rurale mai întîi, în cetăți stat mai apoi și, în fine, în imperii. Acestea erau ideile predominante pînă nu demult. Astăzi, această reconstituire simplă și grandioasă a istoriei umane este puternic contestată. Anchete detaliate
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cu puteri supranaturale care închide animalele sălbatice într-un țarc ori într-o peșteră și nu le lasă să iasă decît unul cîte unul ca să-i aprovizioneze pe ai săi sau chiar le ține pe toate prizoniere ca să provoace o foamete. Acum cincisprezece sau douăzeci de mii de ani, vînătorii magdalenieni prac ticau poate o creștere simbolică a animalelor atunci cînd reuneau repre zentări de animale foarte diverse în spațiul restrîns al peșterilor cărora le decorau pereții. În concluzie, toate dispozițiile
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
preschimbă într-un tînăr chipeș și puternic, pe deasupra și mare vînător, care asigură micii sale familii un trai îmbelșugat. În schimb, asupra noului sat unde se așezaseră prigonitorii lui trimise o ceață groasă care făcu vînătoarea cu neputință și aduse foametea. Sătenii își cerură iertare și rugămintea le fu îndeplinită. Linx deveni căpetenia satului. Această poveste, care nu prea are decît o importanță moralizatoare, se regăsește sub aceeași formă sau sub forme foarte asemănătoare de la un capăt la altul al celor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Acum au intrat în clasa I de liceu, majoritatea elevilor din promoția noastră, care am absolvit în anul 1952. Până în anul 1948, existau taxe școlare iar pentru unii copii de la sat, constituiau un obstacol important în condițiile de sărăcie și foamete din acea vreme. În anul 1946, în condițiile foametei cumplite din Moldova și parțial Bucovina, intrau la liceu cu examen, colegii de la unele gimnazii înființate în zona: Ionesi Gheorghe, Sorea Niculai, Tiperciuc Gheorghe ș.a. Aceștia pierduseră 2-3 ani față de generația
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
elevilor din promoția noastră, care am absolvit în anul 1952. Până în anul 1948, existau taxe școlare iar pentru unii copii de la sat, constituiau un obstacol important în condițiile de sărăcie și foamete din acea vreme. În anul 1946, în condițiile foametei cumplite din Moldova și parțial Bucovina, intrau la liceu cu examen, colegii de la unele gimnazii înființate în zona: Ionesi Gheorghe, Sorea Niculai, Tiperciuc Gheorghe ș.a. Aceștia pierduseră 2-3 ani față de generația normală, unii absolvind 5 - 7 clase primare după care
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
mai înstăriți din oraș cu recomandarea profesorilor,care constituiau o garanție că ei stăpâneau bine materiile, modalitate de a câștiga în acest fel ceva pentru a putea supraviețui la scoala. La necazurile adunate până atunci, incepand cu evacuarea din 1944, foametea din 1945-1946 și urmările războiului, s-a mai adăugat și povară cotelor obligatorii pe produsele agricole - carne, lapte, lâna și cereale, care storcea lumea satelor și totuși datorită tenacității țăranului bucovinean, satele au început să renască și prin 1948 au
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
Și-o spadă grea în mâini ce nu sunt încă. Gyr expune în poeziile sale apăsările, trăirile și încercările prin care trece personal, lanțurile, foamea, frigul, insomnia în „Voi n-ați fost cu noi în celule”, „Lanțuri”, „Nesomn”, „Întuneric”, „Foamea”, „Foamete”, „Frig”, „Halucinații”. În poezia „Frig” de exemplu, poetul descrie această suferință teribilă, frigul, care era atât de crunt, încât îi făcea pe deținuți să uite că le e foame. În universul rece și aflat într-o foame cronică, autorul găsește
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
e aici. Doar că eu o știu din Egipt. Acolo, În delta Nilului, năvălește În acest moment papirusul; tare-i bun. Dincoace doar stuful și papura, ale căror rizomi interesează doar pe mistreți și pe oamenii aflați la vreme de foamete. Și vin și ei. Ca și țărâna adusă de vânt și care are acum cine s’o oprească și s’o adauge apei lacului, care devine tot mai mic și mai puțin adânc. Înțeleg Moti, dar unde e nufărul? Vezi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]