1,693 matches
-
somn adânc. Dar nu era pregătită pentru asta acum: gândurile nu o lăsau să se odihnească. Dădu peste un parc, aproape pustiu și cu o înfățișare destul de jalnică. Spațiile verzi erau neîngrijite pe margini, iar picioarele de metal care susțineau foișorul umbrit din mijloc fuseseră lăsate să ruginească. Maggie observă că până și pietrele de pavaj, și băncile erau făcute din aceeași piatră galbenă de Ierusalim; era frumoasă, dar își imagină că oamenii care locuiau acolo se săturaseră cu siguranță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Tăceam. Nu-mi ardea de sporovăiala lui. Priveam absent derularea stâlpilor de lumină. Abia atunci am observat că ardeau toate becurile. O luminație în miez de noapte, cum de mult nu mai văzusem, nici pe Bulevard, nici pe străzile din preajma Foișorului de Foc, pe unde gonea acum Dacia neagră. M-a observat cum priveam luminile, parcă număram becurile. — Dispoziție generală. Luminație agiornale, toată noaptea, să vadă tovii pe unde se retrage. Ieși de la lumină și dai de beznă nu merge, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tremurau de emoție. Fiecare rotire a discului o apropia de locuința tânărului și Melania își imagina fenomenul plastic, ca și cum ar fi parcurs drumul într-o mașină. A patra, a cincea, a șasea cifră... Prin fața ochilor i se perindară statuia Pache, Foișorul, străduța îngustă cu o cofetărie mică pe colț, în sfârșit garsoniera unde se ascundea Raul Ionescu și pe care și-o închipuia în dezordine, plină de ziare și reviste, cu haine agățate pe scaune și poate fotografia unei fete înfiptă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să te trădezi. Nu știu cum încă, dar ai să găsești ceva, sânt sigură. Mai există o variantă, desigur puțin romantică, dar Chiusbaienii erau oameni excentrici și bogați care-și puteau îngădui toate extravaganțele. La urma urmelor, dacă și-au construit un foișor și o piscină pe terasa de la etaj, de ce n-ar fi pretins arhitectului să le proiecteze și o încăpere secretă? Unde se află de obicei o încăpere secretă? Hai, Melania, re-flec-tea-ză! Ești obișnuită s-o faci cu voce tare, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i ierta Gata sunt a oftica Și tare te-oi blăstăma De-i căde-n osândă grea. No. 41 Garofiță din răsboi, Te poftesc să vii la noi, Să vii sara prin grădină Ferindu-te de lumină, Să te sui în foișor Să calci foarte binișor, C-am un șarpe mușcător Și te mușcă de picior, Iar când soare strălucește El mușcă de prăpădește. No. 42 Verde frunză de aglică, Ah, a mea iubită fiică, Te iubesc cu multă frică Și nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
e, nu e, Viața o să mi-o răpue. Mă sculai iarăși în sus Spăimântat și cu prepus, Trecui în fund lângă fereastră Gândind la dragostea noastră, Peșin mi se-nchide fața Că nu-mi pociu vede viața; Es afară-n foișor Cu trupșoru- aprins de dor, Stau cu mâna la obraz Ca să-mi treacă de necaz, Lacrimele-mi curg pîrae Și din ochi îmi ese văpae. Ah! nu e, nu e, Viața o să-mi răpue. No. 53 Un pui sboară și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de cînd nu mai are serviciu la oraș, omul are mai mult timp liber să se ocupe de casa lui, de curtea lui și își face acolo ceva de care să se bucure cu familia sa. Mulți și-au făcut foișoarele astea, care au putut. Și petrec cu familia și prietenii la foișor”. „întotdeauna mi-am dorit o grădină cu flori. Am făcut casa și apoi am zis : «gata cu animalele, eu vreau ghivece de flori».” „Lumea nu mai face azi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
timp liber să se ocupe de casa lui, de curtea lui și își face acolo ceva de care să se bucure cu familia sa. Mulți și-au făcut foișoarele astea, care au putut. Și petrec cu familia și prietenii la foișor”. „întotdeauna mi-am dorit o grădină cu flori. Am făcut casa și apoi am zis : «gata cu animalele, eu vreau ghivece de flori».” „Lumea nu mai face azi cotețe, nu mai vrea să se asuprească să crească animale. Mai degrabă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
obiecte la animale. Simbolic, se caracterizează prin faptul de a uni contrariile, construind astfel o continuitate temporală : „și în pas cu moda, și în urmă la vechea tradiție”. „E și modern, e și tradițional.” „Eu n-am pomenit pe aicea foișoare. Asta acum, tot ceva modern este.” „Nu a fost înainte, dar dacă te gîndești, tot cu gîndul undeva în trecut te duce, nu înainte.” Vis urban, rusticul devine și realitate rurală, reducînd astfel pînă la anihilare diferențele de scală și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îl întrerupse moșierul nerăbdător. - Apăi, cum!.. Când oamenii vorbesc despre ea, Movila Roșie, aduc vorba, mai întotdeauna,și de numele lui Ștefan-Vodă cel Mare. Se povestește, că pe vârful acelui deal, mai ridicat decât celelalte, se afla pe vremuri un foișor de strajă. Acolo străjuiau străjile Moldovei vestind prin focuri înalte, urgia năvălirii tătarilor de dincolo de Nistru, prin vadul Prutului din dreptul Fălciului. Pentru că atunci când s‟arăta primejdie la hotar, străjile, după rânduiala domnească, aprindeau focuri mari, pe culmi de dealuri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
băț de “Hanul Trei Sarmale”. Urc mereu, în timp ce în memorie mi se desfășoară, ca la “Panaramă”, momente din drumețiile mele mai vechi. Din marginea șoselei ce purcede spre culmile Repedii, îmi trimite un zâmbet obosit fostul Han din Bucium, în foișorul căruia Mihai Eminescu, sosit aici de multe ori împreună cu familia Micle, a petrecut nopțile dormind pe un braț de fân proaspăt cosit. Într-una din seri, pe una din scândurile foișorului, a scris prima strofă din poezia “Mai am un
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
trimite un zâmbet obosit fostul Han din Bucium, în foișorul căruia Mihai Eminescu, sosit aici de multe ori împreună cu familia Micle, a petrecut nopțile dormind pe un braț de fân proaspăt cosit. Într-una din seri, pe una din scândurile foișorului, a scris prima strofă din poezia “Mai am un singur dor”. Apoi, cred că tot în acele nopți de vrajă, în sufletul său au răsărit și s-au șlefuit versurile poeziei “Sara pe deal”, pe care apoi a pus-o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
5 s-a instalat un adevărat șantier. Se supraînălța casa, se măreau geamurile, se instala centrala, se racorda la rețeaua de canalizare, se vopsea, se placa în fel și chip și se mai construia un gard din fier forjat. Un foișor, un grătar, bănci, gazon și alte cele completau o superbă locuință înconjurată de fel de fel de utilități. Viorel scria pe unde putea, era în mare vervă și-și sorbea din ochi iubita lui soție. S-a învățat să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai noi și vechi. Casa, acolo unde se mutase de curînd, era un pălățel bine separat de celelalte acareturi. Un hectar și jumătate au fost alocați micului palat, Trianon cum le plăcea să-i spună, unde erau peluze, pomi fructiferi, foișor, alei din dale rozii și alte chestii și socoteli. Curtea era ocrotită de un gard solid, un amestec de fier forjat și zidărie. Apare curios gestul de a o lăsa pe Raluca singură într-o casă în care erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un ceas deșteptător și-mi fredona în ritmuri știute numai de mine arpegii multicolore. Trăiam trauma unui îndrăgostit, bețiv cum aveam să fiu multă vreme de aici înainte... muza care mă inspira ne-a condus încă 2 etaje într-un foișor, pe scările cele mai înguste și abrupte, ce mi le puteam imagina. Giulia scoase victorioasă o cheie din mormanul de mărunțișuri. Erau cele mai vechi, yală și ușă din lume... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Încît dacă aruncai de pe balcon cu ceva mortar sau o bucată de țiglă din apartamentele distruse, Îi nimereai. Dar acum prima linie se deplasase de pe buza platoului peste rîu, pînĂ pe dealul mărginit de pini care se ridica În spatele vechiului foișor regal numit Caso del Campo. Acolo se purtau acum bătĂliile și noi ne foloseam de CĂmin atît ca de un punct de observație, cît și ca de un loc bun pentru filmat. Zilele erau foarte periculoase și reci, iar nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la inimioară... Fii mai limpede. Împotriva celor învățate la școală, că Eminescu ar fi scris această poezie inspirat de dealul Șorogarilor privit din cerdacul Bojdeucii lui Creangă, eu mă ridic și spun că poetul a gândit această poezie stând în foișorul fostului „Han din Bucium”, la poarta căruia ne aflăm. În vremea lui Eminescu, casa aparținea profesorului universitar Constantin V. Ionescu, prieten și coleg cu Ștefan Micle, care îl vizita împreună cu Veronica, fiind însoțiți uneori și de Eminescu. Noaptea și-o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
În vremea lui Eminescu, casa aparținea profesorului universitar Constantin V. Ionescu, prieten și coleg cu Ștefan Micle, care îl vizita împreună cu Veronica, fiind însoțiți uneori și de Eminescu. Noaptea și-o petrecea aciuat pe un braț de fân colo în foișor. De acolo de sus se deschide o priveliște de basm în cele patru zări. Și cum să nu-i vină poetului a spune „Sara pe deal buciumul sună cu jale”? Că a scris-o stând în cerdacul Bojdeucii, e foarte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
devreme. Lui, fiind mezinul familiei, tata îi povestea. Odată, pe înserat, împreună cu doi camarazi reușise să evadeze din lagăr. Acum regreta că nu-l întrebase mai multe despre fuga din acel loc, probabil împrejmuit cu rotocoale de sârmă ghimpată, cu foișoare de pază în care soldați nemți, rigizi și nemiloși, cu căști metalice pe cap, vegheau la orice mișcare a prizonierilor. Încercase să-și închipuie barăcile în care erau ținuți, atitudinea învingătorilor față de deținuți, dar renunțase, amintindu-și doar ce-i
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând În fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine”. „Așa ar fi dacă Eminescu nu ar fi fost de atâtea ori la <Hanul din Buciumă. Acolo, În foișorul unde dormea de multe ori pe un braț de fân proaspăt cosit, acolo și-a Încărcat sufletul cu tot ce spune În <Sara pe deală” - gândea Gruia. „Cu ce ocazie zăbovea Eminescu nopțile la Hanul din Bucium, vecine?” - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și a fost), la revistă s-a instalat gîndirea stereotipă. Lerești îi prefera pe condeierii cît mai șterși (tip Milucă), să nu se rețină ceva original. Fluturel i-a zis "Bășinică" și după Fluturel ne-am luat noi toți. Lucian Foișor a dat și explicația etnologică: "Om slab, făcut din bășina lui Dumnezeu". Într-un jurnal de bătaie lungă (abia și-a publicat primele patru părți) se tot vaită că nu l-au lăsat să plece în Franța (de cîte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
socoteală Cărticica Roșie pe care-o obținuse-n dar. Ce-o fi făcut cu ea, după septembrie '75, cînd Mao s-a ocultat, nu știu. Ne cocoșam de rîs citindu-i neroziile. Cu voce tare, împreună cu Fluturel și cu Lucian Foișor. Deși ne cam strîngea în spate ce se zvonea după vizita lui Caisă la Mao. Urma să purtăm salopete? Să mîncăm la cantine? Să scriem cărți colective, sub pseudonim? Dumnezei-Popeștii păreau puși pe reduceri de tiraje, mai ales la traduceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mele imagini. Iarăși am intrat în relație proastă cu televizorul. N-o să mai spun amintirea mea, ci versiunea mea. Uneori îmi vine în minte mai mult decît o amintire. Poetic spus, amintirea unei închipuiri. Puteam să jur că lui Lucian Foișor îi apăruse, în "Crochiul" săptămînal, în loc de domul din Milano, domnul din Milano. Nu, nu s-a întîmplat așa, mă Dana. Imaginația ta de ficționară a stabilit-o. Questa coda non e di questo gatto. Coada asta nu-i coada acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
armeană) despre vechea "Oră" și intervențiile creatoare ale corecturii. Într-o notă despre spații verzi, se tipărise Porcul Libertății. Carmen Fericeanu făcuse c din e, în euristică. Așadar, se ilustrase un număr cu sculptură în lemn. Redactorul de arte, Lucian Foișor, scria despre aceeași sculptură. Aprecia îndemînarea bardei, simbolica grea, gîlgîirea materiei fruste, făcînd trimitere la "capul de lemn de la pagina întîi". Mica ironie a sorții (ajutată de "partinitatea" lui Leandru) a făcut ca fotografia sculpturii să se schimbe cu poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
între lynotip și zincărie: "Vreți literă pitit? Mai pitită n-am". "Ăla, poetul, vine cu cărbunele încins în palmă manuscrisul și vouă, redactori, nu vă pasă? ne moraliza Pasăre. Rîdeți de truda lui?" Dă-l în post-meridian!" îl înjura Lucian Foișor. De-acasă îl cheamă Șopîrlă, nu Pasăre. E de la noi, din Dorohoi. S-a preschimbat în sturz și se umflă-n pene de găselnița cu Partidul/Ceaușescu/ România. Nici nu știu dacă-i a lui, dar a dat-o drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]