2,904 matches
-
se puse În mișcare, trecând peste podul În lanțuri, și se Îndepărtă ca un convoi de umbre. În urma lor, podul se ridică și paza Întărită rămase sus În turnul porții, veghind cu strășnicie ca nici o suflare omenească să nu părăsească fortăreața. Ducele călărea În frunte, lângă Arnold cel cu ochi de pisică, cugetând la cele petrecute cu puțin Înainte. Trecuse pe la ducesa Sophie, cu care se sfătuise Între patru ochi. — Nobilă doamnă și cumnată, spuse el. Sunt peste măsură de tulburat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și, aflând că sfântul lor Îi cheamă În ajutorul ducelui Conrad, oamenii nu zăboviră. Fiecare luă ce-i fu la Îndemână, și porniră șiruri, șiruri, cu ghioage, cu coase și securi, cu tot ce putea fi folosit ca armă, spre fortăreața de pe Stouff. Vestea se răspândi cu iuțeala fulgerului, astfel că la fiecare răspântie se adăugară alți localnici. Pâraiele se tran sformară În râuri și râurile În șuvoaie de oameni Înarmați și gata de luptă, care vedeau sosită În sfârșit ziua
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din mânăstire, pentru că starețul meu nu mi-ar fi dat voie să vin. Deci vă spun totul fără Încuviințarea lui. El nu vrea să aibă nimic de-a face, pentru că e prietenul blestematului de Adlabrecht, de acolo de sus din fortăreața diavolului, Dumnezeu și Înălțimea Voastră să mă ierte pentru neas cultarea mea și pentru că vorbesc astfel. Cei prezenți ciuliră urechile și bătrânul continuă: — Bunicul meu a fost slujitor al lui Mathilde, strămoașa lui Adalbrecht, la fel de câinoasă și fără inimă ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ulrich un cal și porniți Într-acolo. Cu nici un preț trădătorii nu trebuie să ne scape, mai ales că o pot lua și pe Adelheid cu ei. Cercetați cu grijă tunelul. Vedeți dacă se mai poate pătrunde prin el În fortăreață. Poate că-i Înfundat după atâția ani. Dar, dacă drumul e liber, nu intrați până nu-mi dați și mie de veste. Un om să vină În grabă și să-mi spună, iar ceilalți să stea la pândă până ce șobolanii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
așteaptă altă pedeapsă pentru neascultare... N-avem de ales. Într-adevăr, coridoarele erau pustii. Toți slujitorii erau pe ziduri pregătindu-se pentru luptă și urmărind cu spaimă cum se apropiau amenințător asediatorii. Între timp, oamenii lui Conrad ajunseseră sub zidurile fortăreței. Cercul ucigător se strângea din ce În ce mai mult. Un herald care Înaintase călare fluturând steagul ducal strigă: — Predați vă. Deschideți porțile, ducele Conrad făgăduiește Îndurare pentru toți cei ce nu se Împotrivesc. Deschideți porțile. Nu-i vrem decât pe răzvrătiți, pe cei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
avea ca redactor pe Pamela Young, câștigătoarea premiului I instituit de revista Britanica pentru cea mai bună traducere și îndreptare din Byron, urmare a concursului organizat de redacție în martie 1938, reproducea texte din numerele sale precedente. Astfel, The Towe” - Fortăreața de prof. Gh. Petrescu - Prim nu era decât copia articolului „Aspecte din Londra” a aceluiași publicat în nr. 2/aprilie, Evely Hope și Don Juan - cu scrisoarea Juliei, Cantoul II, Juan și Hedea de Pamela Hope erau reproduceri fidele a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
războinic îndrăzneț, care poartă armură de metal. Spiritele păzitoare sunt asemenea războinicilor pe cai, cu sulițe în mâini, care păzesc frontiera cerului bun împotriva lui Ahriman (cf. Z³dspram 5.1-3). Arhanghelii (AmeÍa Spenta) se aseamănă cu niște războinici care păzesc fortăreața lui Ohrmazd ținând mereu întinse sulițele, fără teama de a fi vătămați (D³dest³n ș d¶nșg). Nu poate fi nimic neliniștitor în analiza unui asemenea vocabular războinic, care poate calchia terminologia unor structuri feudale iraniene (parte sau sasanide). Asocierea însă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la Uppsala 1. Am găsit-o pe soția mea vindecată de gripă... dar cu un guturai... Din fericire, este pe cale să-i treacă... Iată ce pot să vă spun în legătură cu inscripțiile dacice: s-au găsit, la Grădiștea-Muscelului șsic!ț (antică fortăreață dacică) ȘȘcirca 30 de inscripții, scrise în litere grecești și, din acest motiv, foarte greu de descifrat - întrucât conțin doar consoane.ȚȚ* În 1954, s-au mai găsit 2 inscripții (tot la Grădiștea) în caractere latine. Cea dintâi conține numele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a legendei lui Parsifal și a Graalului. Dar localizarea acestei origini în Iranul mazdeean a fost primită cu destul scepticism și chiar ironie de comunitatea iraniștilor: „El susține că acest monument șShizâ, vechea capitală a sasanizilorț, deopotrivă palat, templu și fortăreață, este modelul real al lui Montsalvat (înainte de transplantarea legendei din Iran în Spania) și că misterul Graalului nu este decât o transpunere a misterului Haomei, care trebuia să se desfășoare într-un sanctuar, cupa Graalului trebuia să fie tăiată într-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pe care se pot naște noi valori, anarhiste, revoluționare sau chiar absurde; iar literatura formidabilă a marchizului de Sade, reclamat de tinerii revoluționari francezi care au dărâmat Bastilia - În timp ce autorul lui Justine era Închis la o periferie a Parisului, În fortăreața de la Vincennes -, este un monument și În acest sens: al apariției unor noi valori sau principii pe ruina celor vechi. De Sade, care arată o radicalitate morală absolută, niciodată Întâlnită până la el În literatura ultimelor secole; el nu ezită nici
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Antonie, patronul orașului Lisabona. Situată pe o colină, în direcția Castelului Săo-Jorge, Se Patriarcal seamănă la exterior cu Notre-Dame de Paris; are tot două turnuri la intrare, dar mai joase și mai puțin ornamentate, ceea ce îi conferă o înfățișare de fortăreață medievală. Construită în perioada domniei primului rege portughez, Alfonso Henriques, și reconstruită, în diferite perioade, după stricăciunile pricinuite de cutremure. Aer auster, impresie de soliditate și rezistență morală. Trei nave înalte, ferestre și bolți ogivale, capele cu mormintele bogat împodobite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Alexandru, cu greutatea celor 650 de tone de granit ale sale, rătăcesc de-a lungul Nevei, sub ploaia măruntă ce nu mai contenește, precum Raskolnikov înainte de a se hotărî pentru crimă. Dincolo de râu, abia întrezărindu-se prin pâcla leșioasă, fortăreața Petru și Pavel închipuie răsplata pentru fapta viitoare, asemenea remușcării sau ideii de expiere, aflată momentan la periferia conștiinței. Faimosul intrând arcuit, pe unde se scurg cuceritorii Palatului de Iarnă din filmele cu bolșevici, îmi dă o ușoară senzație de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
abordată la momentul oportun. Deocamdată nicio vorbă. Mormântul Rahelei, matriarha, situat în nordul orașului, împodobit cu vechi inscripții arabe și accesibil odinioară atât musulmanilor, cât și evreilor, este acum rezervat doar acestora din urmă, și anexat periferiilor Ierusalimului. Este o fortăreață de beton, de care lumea se ține, temătoare, la distanță. Atât locuitorii, cât și dughenele din jur s-au mutat în altă parte. Recensământul, inițiativa atât de discutabilă a guvernatorului Quirinus, n-a fost unul disuasiv. În politică nu se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
reputat. Trăiește aici în exil și a devenit un apropiat al islamiștilor. De ce? Întrebarea mă tot obsedează. Un prieten comun ne facilitează o întâlnire într-o cafenea din Sidon, la patruzeci de kilometri de Beirut, în fața castelului Mării, o fostă fortăreață a cruciaților. Omul își alege cu grijă cuvintele. Avem cam aceeași vârstă. M-am născut creștin. Am devenit apoi comunist, logic. Acum, este adevărat, am evoluat, simt că am mai multe afinități cu islamul. Vreți să știți de ce? Avem nevoie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vei lua "Stăpânirea e Fiara" (Apocalipsa, XIII). Un cunoscător al Cărții are întotdeauna de ales măcar între două variante. Asta îi permite să facă față în orice situație. La câțiva pași de orașul roman, ruine de pe timpul cruciadelor. Resturi de fortăreață, o frumoasă sală boltită, ziduri de apărare de trei metri grosime. În 1101, Baudouin I a cucerit această cetate cu armata francilor. După care Saladin s-a întors victorios. I-a reluat-o Richard Inimă de Leu. Mai târziu, părăsindu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
strălucind în soare. Complexe rezidențiale, vile juxtapuse, fiecare aglomerare constituind un castel întărit dominând fundul de căldare în care ne găsim. Ia te uită, zic, nu-mi amintesc de blocul de alături, îi zic. Când am venit, acum un an, fortăreața asta nu era. Cresc mai repede ca ciupercile. N-ar fi trebuit să evoc subiectul. Interlocutorul meu rămâne mut câteva clipe întorcându-se la biroul lui, încurcat. Israelul vrea să dețină cele mai bune cărți pentru negocieri când se va
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Christi, și sunt titluri de cărți fără echivoc (Contra idolatrilor, Contra ereticilor, Contra evreilor). "Dialogul interreligios", această invenție ipocrită și alinătoare a obositorului efort de a fi tu însuți este fără îndoială preferabil ridicării podurilor de acces, tăierii punților între fortărețe rivale, dar să nu uităm că religie și dialog sunt cuvinte care delimitează. Dacă dialogul le-ar fi fost natural, religiile nu și-ar mai fi dat osteneala să se nască. Testamentele noastre n-au fost urmate și de moștenirea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mesteacăn și plop. Sate foarte rare. Distrugeri de război. Am vizitat cu automobilul și pe jos Leningradul Nevschi Prospect Cheiurile Nevei Palatul de iarnă Grădina de vară Ermitajul Palatul lui Petru cel Mare (casă modestă) cu grădină în lungul canalului. Fortăreața Petro-Pavlovsk. Catedrala, clădire în stilul Renașterii, în piața unde se află și Hotelul "Astoria" (aici găzduim). Statuia lui Petru cel Mare (Frémiet) Ecaterina II, Nicolai I. Palate europene și statui în gustul sec. XVIII. Străzi drepte, grădini mari, canaluri, Neva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alții în revoltă continuă. Atacurile erau destul de dese din partea triburilor lesghiene. Unele localități (Nuka) erau încântătoare, așezate subt poală de codru cu arbori gigantici, străbătute de pâraie cristaline. Din pricina atacurilor lesghiene, oameni umblau înarmați și căsuțele erau un fel de fortărețe. Localnicii fabrică țesături de matasă. Lesghienii zice călătorul sunt tătari din aceeași rasă cu cei din Daghestan. Savanții socot, fără temeiuri serioase bineînțeles, că sunt, ca și alte populații din Caucaz, urmași ai ariergărzilor lui Atila. De 1500 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
multă vreme în scaunul Munteniei, chiar dacă fusese pus domn cu sprijinul forțelor creștine sau izbutise să fie ales de boieri. Matei Corvin își îndreptă eforturile militare spre Apus în 1477. El pătrunde în Austria de Jos și reușește să ocupe fortărețele Huinburg, Klostenburg, Wienerneustadt, reușind până la urmă să intre în Viena. În urma negocierilor care au loc, Frederic al III-lea încheie pacea cu Matei Corvin la sfârșitul anului 1479. Țepeluș este recunoscut de sultan ca domn al Țării Românești și, anunțându
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scris și ea Elenorei, sora ei, și cumnatul ei, Ercole d’Este, ducele Ferrarei, despre victoria obținută de Ștefan. Regina scria că după bătălia de la Râmnic, turcii au fost urmăriți până la Dunăre. Creștinii au trecut fluviul, unde au atacat două fortărețe. E greu de spus, până la descoperirea altor documente, în ce măsură relatarea reginei este exactă. Interesant este faptul că și în Letopisețul Țării se menționează că au fost luate cetățile și au ars țara, dar fapta îi aparține lui Vlad Călugărul, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Putnei. În acest joc al schimburilor intră și domeniul urmașilor unuia dintre cei mai mari boieri din vremea lui Alexandru cel Bun. Este vorba de Giurgiu de la Frătăuți, care își avea curtea lui în acest sat. Cât de importantă era “fortăreața sau castelul” lui Giurgiu o arată și faptul că Ștefan cel Mare cumpără Frătăuții, pe prețul unui sat nefortificat, și îl dăruie mânăstirii sale. Dacă ținem seama de faptul că locuitorii satelor care fac parte din domeniul bisericesc sunt obligați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe care o cumpărase. Dacă o curte ar fi fost un loc întărit, de ce Benea nu a stat în satul unde a fost cetatea tatălui său ? Cu ce bani și cu ce forță de muncă putea să ridice Benea o fortăreață, care să se compare cu un castel din Franța ? Mihul logofătul hiclenându-se, Ștefan îi confiscă moșia de peste 50 de sate. Chemându-l în țară, Ștefan îi făgăduiește că îi va înapoia satele Părtănoși și Onțești și „curtea care este pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sate pe Cracău, dar și „satul său unde este curtea lui, anume Gâdinți”. Tot Bistriței, printre iezerele și prisăcile de la Botna, i se dăruiau la 7 aprilie 1458 și două curți. Este limpede că o mânăstire nu avea nevoie de fortărețe la mare distanță de ea, ca să le păzească pescarii și prisăcarii de la Botna. Sunt pomenite mai multe curți boierești în secolul al XV-lea, chiar și în documentele date în vremea domniei lui Ștefan cel Mare. Domnul nu ar fi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și ciocârlanul este pedepsit pentru intruziune. El nu merge în „Neagra Cetate” chemat, asemenea lui Aghiran, și locul distruge integritatea fizică a călătorului clandestin, care revine acasă „orb de-un ochi, șchiop de-un picior” (Chilii - Olt). Primul drum către fortăreața dominată de cromatica amorfului mutilează ciocârlanul, dar îi lasă capacitatea locomotorie, pentru că pasărea are funcția inițiatică de călăuză. Un picior care a îndrăznit să atingă pământul sfânt, un ochi ce a privit spațiul interzis sunt distruse, semn că ființa și-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]