1,653 matches
-
omul, și, deși mușcătura poate provoca dureri intense și disconfort, decesele sunt extrem de rare. În prezent, sunt patru clase de miriapode existente: Chilopoda, Diplopoda, Pauropoda și Symphyla, care conține un total de aproximativ 12 000 de specii și o clasă fosilă. Chilopodele sunt rapide, prădători, veninoase, vânători nocturni. Există aproximativ 3 300 de specii. Lungimea chilopodelor variază de la 12 mm ("Nannarup hoffmani") până la 30 de cm ("Scolopendra gigantea" - unul dintre cele mai mare miriapode). Cele mai multe diplopode sunt mai lente decât chilopodele
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
agricultura de pe glob, producția de grâne a lumii a crescut cu 250%. Revoluția verde în agricultură a făcut ca producția de alimente să țină pasul cu creșterea populației la nivel mondial. Energia necesară Revoluției verzi a fost furnizată de combustibilii fosili, sub forma de îngrășăminte (gaze naturale), pesticide (petrol), hidrocarburi și alimentate de irigare. David Pimentel, profesor de ecologie și agricultură la Universitatea Cornell, și Mario Giampietro, cercetător principal la Institutul Național de Cercetare pentru Alimentație și Nutriție (INRAN), au afirmat
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
predicție pentru acest secol ! Pentru Frank Fenner și pentru alți oameni de știință recunoscuți ca Paul Crutzen, premiu Nobel pentru chimie, Terra a intrat într-o nouă epocă geologică, Anthropocen, din 1800 cu revoluția industrială și exploatarea masivă a combustibililor fosili. Această nouă epocă geologică ar urma Holocen-ului, care a început acum zece mii de ani. Deși nu e oficială pe scara timpilor geologici, Antropocenul a fost admis în terminologia științifică și corespunde cu momentul în care Oamenii au putut rivaliza
Dispariția omului () [Corola-website/Science/319699_a_321028]
-
numele speciei în "Sarcophilus laniarius" pe baza fosilelor aparținând a câteva animale găsite pe continent. Acestă schimbare nu a fost acceptată de către comunitatea taxonomică, numele de "S. harrisii" fiind reținut pentru diavolul tasmanian și cel de "S. laniarius" pentru specia fosilă. Diavolul tasmanian ("Sarcophilus harrisii") aparține familiei Dasyuridae. Genul "Sarcophilus" conține două alte specii cunoscute numai din Pleistocen, "S. laniarius" și "S. moomaensis". Relațiile dintre cele trei specii nu sunt clare. Analiza filogenetică arată că diavolul tasmanian este cel mai apropiat
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
așezate paralele. Aerul intră în plămâni prin stigme. Apoi, el ocupă spațiul dintre lamele și aici are loc schimbul de gaze dintre aer și hemolimfă - sângele arahnidelor. Structura lamelară mărește suprafața de contact cu aer. <br> Cele mai vechi urme fosile de acest tip de plămâni au fost găsiți la trgonotarbide, arahnide dispărute cu 410 milioane ani în urmă. Este imposibil, de a diferenție plămânii fosili de cei ai actualelor arahnide. Absența sau prezența plămânilor împarte clasa Arachnida în două grupe
Plămânii artropodelor () [Corola-website/Science/319784_a_321113]
-
sângele arahnidelor. Structura lamelară mărește suprafața de contact cu aer. <br> Cele mai vechi urme fosile de acest tip de plămâni au fost găsiți la trgonotarbide, arahnide dispărute cu 410 milioane ani în urmă. Este imposibil, de a diferenție plămânii fosili de cei ai actualelor arahnide. Absența sau prezența plămânilor împarte clasa Arachnida în două grupe.<br> Prima: arahnide pulmonate - scorpionii (4 perechi) și telifonide, schizomide, amblipigi, păianjeni - câte două perechi (doar păianjeni din subrodinele Mesothelae și Mygalomorphae au câte 2
Plămânii artropodelor () [Corola-website/Science/319784_a_321113]
-
ai clubului de speologie „Focul Viu” din București, sub culmea Cioaca din Munții Vâlcan. Un an mai târziu s-a realizat și planul peșterii, iar în 1972 a fost declarată rezervație speologică și închisă accesului publicului. Peștera este una liniară, fosilă și descendentă cu o lungime de 83 m. Intrarea oferă acces într-o galerie înaltă de 2-4 m, cu lățimi de 5-8 m. Aceasta se îngustează la 1 m într-un punct numit Altarul. Planșeul este acoperit cu blocuri desprinse
Peștera cu Corali () [Corola-website/Science/319807_a_321136]
-
Dorothy Garrod a descoperit , între altele, scheletul vechi de circa 41,000 al unei femei de Neanderthal, considerat "una din cele mai însemnate fosile umane găsite vreodată" , iar în peștera as-Skhul (ar.Mugharet as Skhul, "Peștera iezilor") a găsit scheletele fosile ale cinci bărbați, două femei și trei copii, vechi de 80,000-100,000 de ani. Bazându-se, între altele, pe tipul uneltelor de piatră și pe caracteristici ale faunei, Garrod a analizat materialul găsit în săpăturile efectuate pe Carmel împreună cu
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
zona centrală a insulei, și în 1960 au fondat o stațiune de cercetări arctice acolo. Stațiunea, care poate găzdui până la 12 persoane, este folosită în prezent doar pentru studii specifice pe timpul verii. Un element de interes îl constituie și pădurea fosilă ce datează din Eocen și a fost descoperită pe insulă în anul 1985.
Insula Axel Heiberg () [Corola-website/Science/316708_a_318037]
-
a fost efectuată cu ocazia Stagiului TSA, organizat de Clubul de Speologie "Z" în mai 1987, când echipa formată din L. Vălenaș, P. Damm, Z. Kiss și I. Péntek a descoperit deasupra Marelui Râu, în zona Sălii Finale, un etaj fosil lung de 100 m, dezvoltarea rețelei trecând la 22142 m. În peșteră nu au fost făcute săpături arheologice sistematice, dar locul poate oferi surprize. Au fost identificate exemplare de Myotis myotis și Limonia nubeculoasa. Peștera este foarte greu de parcurs
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
este un ciclu termodinamic motor, care produce lucru mecanic pe baza căldurii introduse. De obicei drept agent termic este folosită apa. Acest ciclu stă la baza funcționării termocentralelor, indiferent dacă ele folosesc drept sursă de căldură energia combustibililor, fosili sau biomasă, energia nucleară sau energia solară. Cu ajutorul lui se obține peste 80 % din curentul electric produs pe plan mondial. În limba română numele ciclului este cel din literatura tehnică germană, unde a fost denumit în cinstea lui Rudolf Clausius
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
Macquorn Rankine ca întemeietori ai termodinamicii, dar acum pe plan mondial este cunoscut drept ciclul Rankine, deoarece W. Rankine a dezvoltat termodinamica vaporilor. Ciclul descrie funcționarea mașinilor termice aflate în termocentrale. Sursele obișnuite de căldură ale acestor centrale sunt combustibilii fosili: cărbunele, păcura și gazul natural, sau combustibilul nuclear. Deși un ciclu Clausius-Rankine poate funcționa cu diverse substanțe, de obicei se folosește apă, datorită mai multor proprietăți favorabile: nu este toxică și nici prea reactivă chimic, se găsește din abundență și
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
km în 40 de ani. Un sistem carstic de peste 40 km cu un potențial de peste 100 km. Peșteră Mare din Valea Firei este o peșteră complexă care cuprinde aproape toate elementele carstice. Cavitatea este dispusă pe două nivele: nivelul superior, fosil, format dintr-o succesiune de mari săli bogat concreționate și unul inferior, activ, situat la 30-50m sub nivelul fosil, larg, bogat concreționat, cu un râu subteran cu debit mediu. Fosilul este alcătuit din: Sala de Intrare, respectiv Sală Ondine, care
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
din Valea Firei este o peșteră complexă care cuprinde aproape toate elementele carstice. Cavitatea este dispusă pe două nivele: nivelul superior, fosil, format dintr-o succesiune de mari săli bogat concreționate și unul inferior, activ, situat la 30-50m sub nivelul fosil, larg, bogat concreționat, cu un râu subteran cu debit mediu. Fosilul este alcătuit din: Sala de Intrare, respectiv Sală Ondine, care are o lungime de , lățimi cuprinse între și înălțimi de . Fosilul continua cu Sala de Dans (304/ 77/55
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
elementele carstice. Cavitatea este dispusă pe două nivele: nivelul superior, fosil, format dintr-o succesiune de mari săli bogat concreționate și unul inferior, activ, situat la 30-50m sub nivelul fosil, larg, bogat concreționat, cu un râu subteran cu debit mediu. Fosilul este alcătuit din: Sala de Intrare, respectiv Sală Ondine, care are o lungime de , lățimi cuprinse între și înălțimi de . Fosilul continua cu Sala de Dans (304/ 77/55 m), Sala Buzunar (55/78/10 m), Sala Suspendată (108/42
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
unul inferior, activ, situat la 30-50m sub nivelul fosil, larg, bogat concreționat, cu un râu subteran cu debit mediu. Fosilul este alcătuit din: Sala de Intrare, respectiv Sală Ondine, care are o lungime de , lățimi cuprinse între și înălțimi de . Fosilul continua cu Sala de Dans (304/ 77/55 m), Sala Buzunar (55/78/10 m), Sala Suspendată (108/42/12 m), Sala Club (100/54/22 m), Sala Dan Coman (242/73/23 m), Sala Minunilor (230/40/30 m
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
exact ca termocentralele. Primele centrale nucleare aveau reactoarele răcite cu gaze (erau de tip GCR, AGR, respectiv HTGR), iar aburul era produs în vaporizatoare cu serpentine, foarte asemănătoare cu a schimbătoarelor de căldură folosite în generatoarele de abur cu combustibili fosili. La centralele nucleare cu două circuite, la care reactoarele sunt răcite cu apă sub presiune (de tip PWR, inclusiv CANDU), aburul care acționează turbinele este produs cu ajutorul generatoarelor de abur pentru centrale nucleare. Acestea sunt în principiu tot schimbătoare de
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
două părți laterale de către un mic șanț median. La multe specii de Ricinulei, la marginea laterală a prosomei, deasupra coxei celei de a doua perechi de picioare, este câte o pată fotosensibilă, lipsită de tuberculi. În acestă zonă la ricinuleidele fosile se aflau ochii . În partea anterio-dorsală a prosomei se află o excrescență, numită "cucullus", ce poate fi ridicat și coborât vertical peste chelicere și orificiul bucal. Cucullus-ul îndeplinește diverse funcții: protecția aparatului bucal, capturarea și reținerea prăzii, transportul ouălelor. În
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
din cauza defrișărilor pădurilor. Ricinulei sunt unici printre arahnide, deoarece primul reprezentat din acest ordin ("Curculioides ansticii") a fost găsit fosilizat, descris în 1837 de geologul englez William Buckland, deși l-a interpretat greșit ca un coleopter . Toate cele 15 ricinuleide fosile descoperite până în prezent provin din Carboniferul târziu. Ele au fost răspândite pe teritoriul actual al Americii de Nord (Pennsylvania) și Europei Centrale. Ricinuleidele fosile au fost revizuite în detaliu în 1992 de Paul Selden, care le-a grupat în subordinul Palaeoricinulei . Fosilele
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
tergite divizate și evidente, iar tergitele celor din Curculioididae sunt contopite având un singur șanț median - o linie longitudinală. Acestea seamănă superficial cu elitrele unui gândac, prin ce și se explică faptul de ce Buckland inițial a identificat greșit prima specie fosilă. Au fost descrise aproximativ 67 de specii (2010), grupate într-o singură familie: Ricinoididae . Ele sunt răspândite în Africa Centrală de Vest (gen. "Ricinoides") și în America tropicală (gen. "Cryptocellus" și "Pseudocellus") . Pe continentul american, limita de nord al arealul
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
drumul ce duce la Brădești. Peștera a fost locuită din preistorie. Au fost descoperite urme de cultură din epoca bronzului târziu. A fost explorată și cartată de Viorel Roru Ludușan în 1982 după informațile luate de la localnici. Este o peșteră fosilă care nu are un curs de apă organizat cu o intrare în formă de inimă, largă de 6 m . Intrarea sparge peretele Vânătării, la 2 m înlțime față de patul pârâului. Odată cățărată săritoarea de la intrare se pătrunde într-o sală
Peștera Dâlbina () [Corola-website/Science/318776_a_320105]
-
numeroase strâmtori, se coboară la -140 la un lac-sifon. Aici se explorează peste 1 km de râu subteran, atingând la cota de -240 sifonul din Sala cu Nisip. Urmează trei noi ture de explorare în care pe lângă identificarea unui etaj fosil este descoperit Labirintul Ascuns, care asigură un acces mult mai ușor în profunzimile cavității. Continuarea din Sala cu Nisip este descoperită în luna august a aceluiași an. În 1994, când în urma unui bivuac cu o participare numeroasă se atinge Sifonul
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
o galerie în Sala Mamuților (cu posibilități de continuare) și o serie de mici galerii în Labirint. Peștera este dezvoltată integral în calcare și dolomite triasice anisian ladiniene ale autohtonului de Bihor, pe două nivele principale de carstificare: unul superior fosil și unul inferior activ. Primul nivel este compus din galerii în general rectilinii și cu înălțimi variabile (de la 0,5 până la 15 m), bogat concreționate. Clusteritele, coralitele și cristalictitele care tapisează galeriile și unele săli sunt constituite din calcit și
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
estival și un meroclimat de relativă stabilitate, pentru restul tronsonului de 400 m studiat. Peștera adăpostește în Sala Mare urme de viață ale ursului de cavernă (amprente de gheare, vetre de odihnă). In sectorul Sălii Bivuacului s-au găsit resturi fosile de crinoidee. Materialul paleontologic este prezentat prin fragmente de peduncul și prin entroce disparate și apațin în exclusivitate speciei Encrinus cassianus Laube. Materialul fosil sugerează un mediu de sedimentare calm, bine aerat cu un transport liniștit și nu prea îndepărtat
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
de cavernă (amprente de gheare, vetre de odihnă). In sectorul Sălii Bivuacului s-au găsit resturi fosile de crinoidee. Materialul paleontologic este prezentat prin fragmente de peduncul și prin entroce disparate și apațin în exclusivitate speciei Encrinus cassianus Laube. Materialul fosil sugerează un mediu de sedimentare calm, bine aerat cu un transport liniștit și nu prea îndepărtat al acestor fosile de la locul de habitat la cel de sedimentare. Prezența acestor crinoide este inedită pentru regiunea considerată, aducând un argument hotărâtor pentru
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]