3,224 matches
-
anuală este una din tradițiile instituite sub domnia lui Pabblem. Pabblem, căruia îi place să aibă dovezi - contrafăcute, dacă e nevoie - a ce corabie veselă, neastâmpărată conduce, folosește fotografia pe prima pagină a newsletter-ului școlii. Și pentru a compensa costurile fotografului, de asemenea “încurajează călduros“ ca fiecare membru al personalului să cumpere cel puțin două amintiri de hârtie la un preț mult umflat. Vineri se nimerise să fie o zi cu cerul alb și ploaie rece și se auzeau mormăieli nemulțumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vanități ale lui Pabblem să-și imagineze despre el că e o persoană cu „simț vizual“ și în fiecare an are o nouă idee cu privire la așezarea profesorilor în cadru. O dată ne-a pus pe toți să stăm pe iarbă în timp ce fotograful s-a urcat pe un hambar de la terenul de joacă ca să aibă o perspectivă din aer. Altă dată, a încercat în zadar să ne facă să sărim toți în același timp. Doamna Freeble, care predă științe domestice, a aterizat prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și-au exprimat obiecțiile perfect rezonabile față de ideea de a sta pe umerii lui Pabblem sau ghemuiți în spatele lui vârându-și capetele printre picioarele sale. După un timp, s-a declarat pauză. Pabblem și copiii s-au dat deoparte cu fotograful ca să încerce alte poziții, iar nouă ni s-a dat voie să ne ridicăm și să ne dezmorțim picioarele. Am stat cu alți câțiva profesori și m-am uitat la Pabblem care făcea armată cu copiii și le dădea ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu brațele mereu deschise spre cerul aninat de pod ne trezim într-un pat vine des fără s-o cheme cineva și fumează dezbrăcată înaintea mea tace nu pentru că stă lângă mine bem ceai fără zahăr și jucăm șah ardem fotografii: ea, eu, pe alocuri noi la un moment nici nu mai vreau să merg așa îmi ești frumoaso, trișezi! uneori plecăm sus pe acoperișuri ascultăm visuri străine le prindem în borcan ca pe fluturi și le privim pe rând până
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
reflect în ochii tăi. Numai când sunt cu tine știu să mă port, sunt fericită și fiecare clipă o savurez ca pe o felie interminabilă de tort... Trebuie să-mi dai ceva în schimb pentru fotografie. Eu sunt certat cu fotograful, doar știi. Nu de o hârtie am eu nevoie acum... Vreau să mă pupi. Îți cer prea mult? Știu că nu mai ai o relație serioasă și mă gândeam că pot să profit... Uneori mi-e un dor nebun de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
atît de meticulos... Deci meticulozitatea ÎL caracteriza. — Nu mă Îndoiesc că fotografiile din interior au fost făcute cu tot atît de multă migală. — Hmm. Aruncîndu-mi privirile pe prima pagină a albumului, am Întrebat cu un aer de indiferență: — Cam ce fotografii Îl interesau În ultima vreme ? — Se dădea În vînt după pozele color și tot timpul era În camera obscură pe care a Închiriat-o și unde Își developa singur filmele. Era tare mîndru de cele pe care putea realiza un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se afla el, era o zonă În care lumea se plimba, oamenii treceau pe acolo și apoi dispăreau, apropiindu-se cu fiecare pas de destinație. Așa cum arăta, părea o lume inexistentă, a deșertăciunii, o lume făcută pentru alte ființe decît fotografi, detectivi și hoți de buzunare. Faptul că stătea acolo nu mi se părea deloc normal și cu cît Îl priveai mai atent, cu atît Îți era mai greu să-l Înțelegi. Trecătorii nu se prea sinchiseau Însă de ființa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
celelalte trăsături - buzele groase și Încăpățînate, urmele de coșuri de pe ambii obraji, pungile de sub ochi, umflate de parcă puteai stoarce puroi din ele - erau prea vulgare pentru o fotografie de model. Dacă faci abstracție de față, poți Însă afirma că pe fotograf l-a interesat doar spatele. Dacă scoteam fața din cadru... restul mergea. Poate exista posibilitatea s-o schimbăm În cu totul altă persoană, adăugîndu-i chipului o expresie nouă, obținînd și cooperarea ei la pozare. — Puteți veni În camera mea. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fiecare dată, însă, învins cu tinerețe și abilitate, înfloream la adierea conversației lor, - le auzeam fără să le ascult, ocrotit de prezența Anei și pleoapele șirete ale fiicei ce-i stătea alături ca o fotografie a ei făcută de un fotograf ambulant, într-un parc, cum se obișnuia înainte de război. Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce lene a neparticipării. Interveneam totuși din când în când în conversația dintre ei (în bună parte un monolog al doamnei Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tot, stăteau la pândă, dar din umbră. Motivând asigurarea "securității ambasadelor", aveau "forțe de ordine" în fața acestora pentru a le "proteja" de asaltul zilnic al chilienilor ce doreau azil politic, dar se fereau să intervină brutal, întotdeauna existând "după gard" fotografi și cameramani. Șefii de misiuni erau uneori chemați la Ministerul Relațiilor Externe, unde li se punea în vedere să ia măsuri, să informeze corect autoritățile și mass-media din țările lor asupra evoluțiilor "pozitive" din Chile. Din când în când, câte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se distrau aruncând cu alune în capetele polițiștilor. Domnul Chawla nici măcar nu se gândise la fotografii! Ce piață îi scăpa printre degete! Făcu o cursă spre Shakhot cu unul dintre scuterele-ricșă care veneau și plecau tot timpul și se întoarse fotograful orașului. Fotograful se urcă în copac cu mai multe camere și o bucată de pânză pictată cu peisaje pe ambele părți. Pe o parte era o imagine cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aruncând cu alune în capetele polițiștilor. Domnul Chawla nici măcar nu se gândise la fotografii! Ce piață îi scăpa printre degete! Făcu o cursă spre Shakhot cu unul dintre scuterele-ricșă care veneau și plecau tot timpul și se întoarse fotograful orașului. Fotograful se urcă în copac cu mai multe camere și o bucată de pânză pictată cu peisaje pe ambele părți. Pe o parte era o imagine cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe cealaltă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor fetei aceleia de la școala mănăstirească? Bietul fotograf fu așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea. Dar, te rog, nu-ți face griji, nu mai spun nimănui. Și totuși, în ciuda cuvintelor binevoitoare ale domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea. Dar, te rog, nu-ți face griji, nu mai spun nimănui. Și totuși, în ciuda cuvintelor binevoitoare ale domnului Chawla, fotografului îi trebuiră câteva minute bune să-și revină și să-și adune puterile ca să se urce la loc în copac. Împreună cu domnul Chawla, puse pânza în spatele lui Sampath și, atârnând nesigur de crengi, făcu tot ce îi stătu în puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar plăcea să fac așa o muncă periculoasă. Nu, nu, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar plăcea să fac așa o muncă periculoasă. Nu, nu, îl liniști domnul Chawla. e întru totul sigură. Eu însumi am să discut cu mama ta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
braț încolăcit ca din întâmplare în jurul unei crengi. Numai că tatăl său nul lăsase să facă așa ceva. — Ține-ți mâinile îndoite în poală. Arborează un zâmbet blând, îl instrui. Să nu ți se vadă dinții. Nu vă costă nimic, spuse fotograful agitat și confuz, bucuros numai la gândul că va scăpa nemușcat și nelovit de pietre. Binecuvântările lui Baba îmi sunt de ajuns. Asta e pentru onoarea familiei mele. Și, vă rog, domnule, nu mai spuneți nimănui despre acele scrisori... Fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ce chipeș e nepotul meu, spuse Ammaji văzând fotografia lui Sampath care ședea cu picioarele încrucișate printre florile de lotus, cu umbrela pe-o parte și patul de sfoară înclinat, părând absent din cauza întregii agitații cu maimuțele și pietricelele, cu fotograful care atârna undeva sub el, cu instrumentele sale cu aspect ciudat, militar și medical. — E o poză oribilă, spuse Pinky. Nici măcar nu s-a pieptănat. I se vede pe obraz semnul din naștere. Și nu are pe el decât chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
una din mâini care își găsise de lucru în sectorul central, cu o privire în care se citea o groază extatică pe fața ținută într-o parte. „Îți dai seama cât de mult ofer aici, John? Asta îmi spunea Rod, fotograful, John. Așa îmi tot spunea: «Dăruiește, Vron, dăruiește!»“... Am plecat o jumătate de oră mai târziu. În momentul acela Vron și Barry plângeau din nou, era un plâns fericit, consolator, dăruit unul în brațele celuilalt. Și să ții minte asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fizică pe scenă și a ieșit un dezastru. Mulțumesc, Emma, iubito, ajunge. — Următoarea! — Ce s-a întâmplat miercurea trecută? A oftat din greu cu ochii îndreptați spre scenă. — Toată chestia s-a făcut sub coregrafia fătălăului de Rod, spuse el. Fotograful. Ascultă ce-ți spun eu, că e spre binele lui să fie curist, altfel îi bag pe amândoi în spital. El a asigurat, cică, luminile. Era așa de întuneric aici, că e izbea lumea de pereți și-și vărsa băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și cu siguranță să mă epilez după. Și oja de pe unghiile de la picioare era mai jerpelită decât peretele exterior al depozitului vecin. Trebuia să pun serios mâna pe mine înainte să o facă Sebastian. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Tony Muldoon, fotograful favorit al lui Duggie, era în întârziere cu aproape o oră când se năpusti pe ușile clădirii Mowbray Steiner, și numai faptul că Joe, gardianul, știa că eu îl aștept l-a salvat de la a fi dat afară imediat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-l la loc puțin... puțin mai mult... uite, urmărește-mi degetul. Îl vezi? În regulă, atunci uită-te la nenorocitul de deget! Fă ceva cu brațele alea, încrucișează-le sau orice altceva, dar nu sta cu ele așa... Credeam că fotografii trebuie să te relaxeze cu dulcegării și complimente elaborate. Tony Muldoon le avea cu modellingul mai ceva decât cu accentul David Bailey. Câțiva angajați ai băncii intrară și ieșiră în timp ce mă fotografia și ne priviră cu uimire. Lifturile erau în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spectacol. Te-am văzut la petrecere săptămâna trecută. Nu se uită așa ușor rochia aia! spuse, întinzându-mi mâna. Marcus Samson, a spus, numai că a ieșit „Sempson“. Încântat să te cunosc! — Sam Jones, am răspuns, strângându-i mâna. Și fotograful ăsta? a spus, arătând înspre Tony dezaprobator. Cam dezordonat, nu-i așa? Să-ți spun ceva, tinere, ascultă la mine. Mai bine ai fotografia-o pe fata asta drăguță decât bucata aia de metal, nu? Ei bine, vă las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mi-a trezit curiozitatea. —Simon, am început eu, dar am fost întrerupți de o voce din spate. Vă pot fotografia, vă rog? spunea cu insistență. Simon s-a întors automat și eu la fel. Aparatul de fotografiat clipi. —Excelent, zise fotograful, jucându-se cu un carnețel. Sunteți onorabilul domn Simon Grenville, nu-i așa? Și numele domnișoarei? Mi-am dat din nou părul de pe față la o parte. —Sam Jones, i-am spus. —Pentru ce este asta? Am presupus că Belinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Sunteți onorabilul domn Simon Grenville, nu-i așa? Și numele domnișoarei? Mi-am dat din nou părul de pe față la o parte. —Sam Jones, i-am spus. —Pentru ce este asta? Am presupus că Belinda și Charles au angajat un fotograf pentru a imortaliza petrecerea logodnei; dar chiar și așa, de ce întreba de nume? —Tatler, mi-a răspuns, părând surprins. Frumoasă poză. Mulțumesc. Se îndepărtă. L-am prins de mână. Uite, nu vreau să folosești poza aceea, am spus grăbită. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]