34,387 matches
-
plans, că l-au Înduplecat să nu-l transforme În broască râioasă. Dar pentru că orice faptă obraznică trebuie pedepsită, Zmeul, privindu-l pentru ultima oară pe băiat, Îl atinse cu buzduganul și-l transformă Într-o floare micp, gingașă, cu frunzele-i verzi ridicate spre cer și cu petalele albe ca spuma laptelui. Exact așa cum fusese Ghiocel cu camășuța verde și cu pălărioara albă. Fetele repede l-au luat, au săpat un loc În grădină și l-au plantat acolo pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
necesare: ițe, vatale, suveică, fucei. Nu lipseau andrelele, iglița, acul, mielițoiul și ragilile pentru cânepă și in. De asemenea, pentru vopsirea firelor se foloseau culori naturale obținute din coji de ceapă, sunătoare (pojarniță), flori de tei, sovârful, șofranul, coaja și frunze de nuc sau arin ori se cumpăra boială de la evreii din Lespezi. Tot femeia era aceea care se ocupa de zestrea fetelor ca să aibă cât mai multe țesături, alesături, cusături. Materiale folosite pentru aceste produse erau inul, cânepa, bumbacul și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
în spate, iar pe cele două părți laterale numite și capete sunt țesute vrâste roșii sau galbene, mărginite cu un fir de altă culoare. La poale are o dungă roșie-vișinie. Motivele decorative cele mai frecvente sunt: spicul, brăduțul, furculița, suveica, frunza bradului etc. Îmbrăcarea catrinței presupune folosirea brâului și a bârneței. Brâul femeiesc are lungimea de aproape 3m și lățimea de 15-20 cm. Este țesut din lână colorată și are ornamentație diversă: ciungi, cârlige, cruciulițe, suveicuțe, cândrel, pasul mâței. Brâul se
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Nevestele se suflecau, Fetele navală în grâu dau, Bătrânele de șale se-ndoiau, Moșnegii din ochi făceau; Iară hoața cea de moară Când văzu atâtea cară Încărcate cu povară Puse coadă pe spinare Și plecă în lunca mare Lunca mare, frunza n-are Și când pică, se despică Mai mână, copchila mea! Hăi! Hăi! Iar morarul, meșter bun Stă cu luleaua-n dinți Noi ne prăpădim de râs: - Stai morică, nu te duce, Că ți-om da făină dulce! Ș-am
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
câmp din sânzâiene le aruncau pe acoperișurile caselor, sau le păstrau la streașina casei. - Paparudele se practicau în perioadele secetoase, având rolul de a aduce ploaia. Înaintea desfășurării obiceiului, se aleg dintre copii viitoarele paparude și se realizează masca din frunze, boz, crengi. În ziua ceremonialului, paparuda însoțită de o ceată de 15-20 de copii colindă satul de la un capăt la altul, intrând în gospodării și cântând: „Paparudă, rudă, Ieși afară, de udă! Udă cu găleata Peste toată ceata. Udă cu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Pașcani și Târgu Frumos, în perioada 19561957. A participat la al doilea război mondial, având gradul de locotenent în regimentul 24 infanterie, iar pentru faptele de arme a fost decorat cu Coroana României, în grad de cavaler cu spade și frunze de stejar. S-a căsătorit în anul 1949 cu învățătoarea Veronica Varzaru, nepoata învățătorului Ioan Luchian. Familia Varzaru are doi băieți, ingineri în București. Pentru calitățile sale de bun organizator, metodist, cu spirit de inițiativă și disciplină a fost distins
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ouă de viperă. Atunci mi-am dat seama că, dacă din acele ouă vor ieși vipere, n-o să mai putem sta liniștiți în grădină. — Să le ardem! am propus eu. Copiii m-au urmat, țopăind de bucurie. Am adunat cu toții frunze și vreascuri și le-am dat foc. Am aruncat ouăle în foc, unul după altul. Ouăle nu ardeau. Copiii au mai aruncat frunze și crenguțe peste flăcări, pentru a le înteți, dar ouăle nu ardeau și pace. Fata de la gospodăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
grădină. — Să le ardem! am propus eu. Copiii m-au urmat, țopăind de bucurie. Am adunat cu toții frunze și vreascuri și le-am dat foc. Am aruncat ouăle în foc, unul după altul. Ouăle nu ardeau. Copiii au mai aruncat frunze și crenguțe peste flăcări, pentru a le înteți, dar ouăle nu ardeau și pace. Fata de la gospodăria din capătul drumului a venit până la gard și ne-a întrebat, râzând, ce facem. — Ardem niște ouă de viperă. Ne e frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu tine, zise mama. — Ce anume? Dacă-i vorba de moartea ta, mă lipsesc. Am ajuns amândouă la o bancă ce se afla sub un tufiș de glicină. Florile erau aproape trecute, iar razele soarelui de după-amiază care pătrundeau printre frunze și ne cădeau în poale le făceau să pară verzi. De multă vreme vreau să-ți spun ceva, dar am tot așteptat un moment în care să fim amândouă binedispuse. Să știi că nu mi-e ușor să-ți mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aici, își petrece timpul prin crâșmă. Apoi ia toți banii procurați din vinderea lucrurilor noastre și pleacă la Tokyo. Nu asta mă supără, însă. Trăiesc de pe-o zi pe alta. Mi-e teamă că-mi irosesc viața aiurea... precum frunza de banan care putrezește fără să cadă. Asta nu pot suporta și de aceea vreau să-mi schimb modul de trai, chiar de-ar fi să încalc eticheta ce se cere respectată de o absolventă de Colegiu ca mine. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Ger. E ca și cum un ger timpuriu a pălit întreaga lume. Mi-a cuprins umerii. Ușor. Îmi simțeam tot trupul învăluit de pelerina lui. Nu-l respingeam. Mă cuibăream mai aproape, pe măsură ce înaintam. Ramurile copacilor la marginea drumului. Ramuri fără nici o frunză, subțiri, ascuțite, străpungând cerul nopții. — Sunt frumoase ramurile, nu? șoptii eu, ca pentru mine. — Vrei să spui, armonia dintre flori și ramurile negricioase? întrebă el, tulburat. — Nu mă refer la florile copacilor... sau la frunze... sau la muguri... Îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
marginea drumului. Ramuri fără nici o frunză, subțiri, ascuțite, străpungând cerul nopții. — Sunt frumoase ramurile, nu? șoptii eu, ca pentru mine. — Vrei să spui, armonia dintre flori și ramurile negricioase? întrebă el, tulburat. — Nu mă refer la florile copacilor... sau la frunze... sau la muguri... Îmi plac ramurile. Chiar și golașe sunt pline de viață. Nu seamănă cu ramurile moarte. — Adică numai natura nu se lasă înfrântă? A strănutat de câteva ori. — Ai răcit? — Nu. Am un obicei caraghios. Ori de câte ori beau până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
punct. Am mâncat iaurt degresat, banană, salată de avocado cu ouă de prepeliță, pătrunjel, ceapă verde și piper. De asemenea, friptură de curcan. Când mergeam la restaurant să cânt, mâncam din oră în oră tot friptură de curcan. Am mâncat frunze de pălămidă. Planta asta este foarte amară, dar face foarte mult bine. O mâncam fie așa simplă, fie salată cu lămâie sau cu caș. Am avut în meniu și ton roșu, broccoli, urzici și nuci... Uneori, când veneam la 3-4
Cum a slăbit Cornelia Catanga 20 de kilograme. Află rețeta by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72069_a_73394]
-
Mă simt citindu-l pe câte un/ tânăr poet deopotrivă turbulent visător/ ca apa Dâmboviței ce i se plimba pe chip/ ca nimbul de foc al Cercului Militar la amiază/ pe care-l împăturește-n servietă/ ca zumzetul erudit al frunzelor Cișmigiului/ pe care-l consultă ca pe-un dicționar/ ca și cum m-aș întoarce într-o odaie/ unde-am locuit cândva/ acum ocupată de altul" (Proză, p. 119). Inteligentă, delicată și foarte tristă, aflată la răscrucea de drumuri unde se întâlnesc
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
orașului e confecționată ,,din hârtie gofrată, aplicată pe un suport de placaj"; peronul ,,e din tablă de cutii de conserve, bătută și îndreptată cu pricepere aproximativă"; trenul are roțile ,,prost fixate în osii de cucută", iar ,,biletele sunt, de fapt, frunze de viță pe care controlorul le perforează pocnindu-le", ca în jocurile din copilărie etc. etc.). Există în această lume multă fațadă, mult decor. Ceea ce vedem noi este o copie a unui proiect, a unui calc. De acela m-am
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
melancolie. Alături de Pirin-Planina, Cântec e încă un semn de prețuire a vecinilor noștri, filtrat printr-un lirism delicat și discret: Frumoasă ești, pădurea mea,/ Când umbra-i încă rară/ Și printre crengi adie-abia/ Un vânt de primăvară.../ Când de subt frunze moarte ies/ în umbră viorele,/ Iar eu străbat hugeagul des/ Cu gândurile mele.../ Când strălucesc subt rouă grea/ Cărări de soare pline./ Frumoasă ești, pădurea mea,/ Și singură ca mine..." Poezia, ca și omenia, nu cunoaște legile barbare ale războiului
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
treptat: este ziua schimbându-și culoarea în aceeași atmosferă imobilă a orașului nemuritor ca apele oceanului de sub oglinda suprafeței alunecând pe nesimțite de la transparența luminoasă a zilei la albastrul intens al amurgului." Liric: Bănuiam înserarea coborând pe luciul metalic al frunzelor de cireși și pe galbenul cenușiu al marmorelor dintre tufele de oleandru, mărginind aleile Institutului de istoria artei." Cel indecis realizează contrastul: " Atunci mi-am evocat, fără să vreau, fluviul de oameni de pe bulevardul Magheru și chipurile neclare ale unor
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
poștal / vom descifra împreună adresele peștilor și toată / semnificația liniștei" (Timp străvechi și aer dulce ). Sau amuzant: "este adevărat că cine nu vorbește intră în conflict cu greierii" (Este adevărat...). Sau plastic-sentențios: "o pasăre cu patru aripi și creastă de frunze/ clocește cărbuni în melonul lui Magritte" (Nașterea poemului). Fascinat de realul curent, îndeobște depreciat,autorul Melancoliilor inocente îl echivalează cu un traseu spre un enigmatic simbol pe care-l găsești "o singură dată în viață", de ordinul inefabilului: Acolo în
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
crisparea plebeiană. E o ripostă bine temperată. Alături de frizer, funcționar , fotograf, avocat, ofițer, exponenții bravi ai umanității provinciale, se înscrie în spectacol și poetul. Cartea d-sale de vizită e delicios parodică: "în prezent sînt un biet poet premiat / cu frunze de urzici Doamne cît de trist / am fost aseară pe cînd alergam prin ploaie / după ultima literă" (Șambelan la curtea coniacului). Aidoma unui prozator american, poetul nostru se repliază într-un mediu rustic, dedicîndu-se ocupațiilor de fermier și stabilind amicale
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
mai mult omul se uită în urma sa, și din căutătură se oprește cu plăcere la cele mai depărtate aduceri-aminte, aducerile-aminte a tinereții și a copilăriei? Nu-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cîntă tot aceleași cîntice voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros? cîmpiile, dulcele priveliști duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Deasupra greu copăcelul de soc cu ciorchinii lui negri. De cîtă vreme stă aici asfințitul! O pală de vînt vine și se înfoaie în stejarii neclintiți. Ne lipim trupurile de foșnetele nopții, siluete de grafit negre, frăgezite. Vîntul lovește. O frunză mică moartă atîrnă de buza lui. "Și mai departe?" Pînă în ultimele spuzeli ale gurii grappa se-mparte. "Adunque non schifate mai labore. Io vi mandero delle mollicole e delle vivande, como a figliuolo. E voi combatere virilmente." Și voi
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
cucernici ca-n Creangă. Dăm, de bună seamă, peste aceeași impertinență poznașă, de credincios cârcotaș, din Minunile Sfîntului Sisoe. De amintit frumoasele, cît ar fi de naive, cu prospețimea pe care o are o mică piesă de teatru cu gîze, frunze, răsturnări de situație în "celula de criză" autumnală a unei lumi pe care ritmul vieții noastre a alungat-o departe, Rapsodii de toamnă: "Între gîze, fără frică/ Se rencep idilele./ Doar o gărgăriță mică,/ Blestemîndu-și zilele,// Necăjită cere sfatul/ Unei
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
referințe critice, și notele la poezii, groase cît jumătate de volum, pot fi parcurse, pesemne, din interes pur istoric. În rest, niște versuri altădată în vogă întregesc o fabulă care spune un singur lucru: cînd se vestejesc, laurii sînt niște frunze ca oricare altele...
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
rămurele-oscioare uscate, căzute mărgele din șir, din arborele de rouă plin, rouă plural genealogic, al nostru, ramuri cu păsări și umbre de păsări care și ele sunt fețele umbrei, care și ea ne umbrește pe toți, ramuri, rămurele-oscioare, vreascuri și frunzele lor descompuse în rouă atotțiitoare, până la urmă urma fiind nicăieri și pretutindeni unde nasc frunzele din oscioare. Scrierea cu apî Ușor zadarnic, El știe că lumea zadarnic se minte, că nu se poate minți la fel mereu cu lucrurile sfinte
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
nostru, ramuri cu păsări și umbre de păsări care și ele sunt fețele umbrei, care și ea ne umbrește pe toți, ramuri, rămurele-oscioare, vreascuri și frunzele lor descompuse în rouă atotțiitoare, până la urmă urma fiind nicăieri și pretutindeni unde nasc frunzele din oscioare. Scrierea cu apî Ușor zadarnic, El știe că lumea zadarnic se minte, că nu se poate minți la fel mereu cu lucrurile sfinte și pentru totdeauna lăsate spre pedeapsă doar celor care se bucură stând în sfințenie ca
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]