1,614 matches
-
ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în primejdie de moarte! Atunci, am alergat, m-am prăbușit la picioarele Măriei sale, și cu ultima suflare am strigat: Suntem... suntem înfrânți!! Înfrânți!!" Măria sa, ca pământul, m-o fulgerat c-o privire de m-or trecut toate răcorile: "Aiasta să n-o spui decât la sfârșit, hatmane!!" mi-o șuierat el printre dinți trăgând spada. Și, înfigând pintenii o sărit cu calul peste mine și s-o aruncat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
slabi de înger. Nu putem trăi fără dragoste. Ăsta-i nărav fără leac. Țamblac râde și râsul lui o irită: Lasă că nici cu muierile nu mi-i rușine! Și moldovencele sunt rele de muscă! Dezmățatele! Abia așteaptă să le fulgere Măria-sa c-o privire, c-au și căzut pe spate să le fericească Vodă! Stricate și proaste, minte la ele nici cât la o găină! "Poale lungi și minte scurtă!" Nu-i așa? clipește Țamblac. Pierzania lumii! Diavolițe! Ispita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
numai cucerirea lumii visa. Eram la Veneția, povestește Țamblac, Europa era în tremuriciul furiei cuceritoare a lui Mahomed, iar speranța se chema Iancu de Hunedoara... Și l-au ajutat de l-au prăpădit! Să-l fi auzit cum tuna și fulgera... Înjura de mama-focului, n-am auzit nicicând pe cineva înjurând atât de cumplit, pe românește, pe ungurește, ba chiar pe turcește. Sictirea pe Papa de la Roma, dar, mai ales, nevolnicia principilor Europei, care, în loc să se unească împotriva pericolului comun, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
putea altfel, cu dreapta țin spada... M-ai apucat de bărbie; ții minte? Ștefan, amintindu-și, râde: Te încăpățânai, nu voiai să ridici capul... Deschide ochii, fătuco!" mi-ai poruncit. Râdeai. Deschide-i!!" Și i-ai deschis! Brrr! M-ai fulgerat cu niște ochișori albaștri, plini de ură, să mă bagi în mormânt... Pe frunte ți se prelingea o dâră de sânge închegat, amestecat cu noroi și sudoare. O zgârietură, mă însemnase o săgeată în zbor... Aici, îi pipăie Voichița fruntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și furtuna ceea... Cerul ține cu noi... Suntem buni la Dumnezău... Când o veni Mahomed în carne și oase, atunci să vedem "bunătate"... Luca Arbure, cu bolovanul său la spinare, dă buzna pe cărare: Vine! Vine!... E cătrănit! Tună și fulgeră! șoptește el gâfâind, cu sufletul la gură. Boierii sar în picioare, de parcă i-a înțepat o albină: Ce s-a întâmplat?! Care-i pricina?! întreabă ei în surdină, alarmați. Domnul, însoțit de Stanciu și Vlaicu, fiecare cu bolovanul său -, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greieri... Boierii izbucnesc în râs și Ștefan le ține isonul. Râdem noi râdem... Când îți asculta firmanul cu porunca "Strălucirii sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori?! Niște pietricele acolo, niște scule aurite, vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de neastâmpăr. N-am stofă de mucenic să aștept "Plinirea vremii"... Eu vreau ca vremea aceea să vină aici, azi, acu! Să te audă Dumnezeu. Am visat catedrale... Da' bisericuțele noastre ce au? ridică el fruntea cu mândrie. Mi-a fulgerat un gând, Sihastre!... De-o fi și-o fi să mă întorc în Scaunul Sucevei, în amintirea ăstei nopți și mulțumire înălțată lui Dumnezeu o să ridic o bisericuță, să-ți fie altar visului tău de jertfă... Daniil bâiguie sufocat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
capătul tunelului. Surprins, m-am oprit și eu. „Vrei să-ți arăt ceva?”, mi-a spus, în șoaptă și zâmbind (deși era întuneric, nu mă înșelam: zâmbea, aiuritor, și tocmai acest zâmbet mi-a dat fiori). „E nebună”, mi-a fulgerat ca o bănuială prin minte. Stătea lipită cu fața de gardul cimitirului și privea într-o direcție precisă. „Aici e tăticul”, a rostit de abia auzit, după un timp, ca și cum mi-ar fi dezvăluit o taină, de care acum mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
așa o bună bucată de vreme, în ciuda faptului că ceilalți încearcă să mă liniștească. Un plâns exagerat, de om beat, desigur. Și totuși lacrimile pe care le-am vărsat atunci, în acea dubă ce gonea spre București, pe un întuneric fulgerat din când în când de luminile de pe șosea, erau sincere. Tudor Vianu a fost omul, din literatura română, la care am ținut cel mai mult. Peste noapte mi-a fost foarte rău, cum mi se întâmpla întotdeauna când întreceam măsura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
timp în urmă, vecinul de sus, de la trei, ne informase că în bloc sunt șoareci și mă asigurase că el însuși, cu mâna lui, prinsese vreo nouă, în chiar sufrageria lor, așezată exact deasupra capului meu. Citeam ce citeam și fulgeram colțurile încăperii, din ce în ce mai îndrăzneț, căci încrederea în spusele vecinului începuse cam de multișor să se clatine... Lectură cu pândă de șoareci! Am terminat de citit toată proza lui Dostoievski fără a zări măcar o codiță de șoricel. * În 21 decembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un semnal, toți se ridică și-l împresoară din toate părțile. O clipă, animalul se oprește înghețat, sângele-i dă năvală la inimă, care-ncepe să zvâcnească de coaste... E pierdut!... Părul i se zbârlește pe coamă. Un fior îl fulgeră de-a lungul prin șira spinării și-i încovrigă coada de-a-ndăratele până-i înfige vârful în pântece... Ochii tulburi caută încotrova un punct de scăpare, dar abia se pune problema în mintea aiurită, și o piatră l-a izbit peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
era o infinită milă de ea și o iubeam, o iubeam - e purul adevăr - chiar în timp ce o trădam, mă îndepărtam de ea gândindu-mă la cealaltă. Mă consideram - și eram - un ticălos. Într-o asemenea noapte de insomnie, m-a fulgerat un gând cumplit: „Doamne, dacă aș muri acum, în această clipă, cu ce mocirlă de suflet m-aș înfățișa înaintea Ta!” Perspectiva unui asemenea sfârșit infam m-a înspăimântat atât de tare încât sperietura, sunt convins, m-a ajutat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noștri, de aceștia pe care-i întâlneam, cu care vorbeam) : ce stranie, ce strânsă, ce înspăimântătoare legătură între poezie și moarte ! Eram informați cu toții că viața acestora trei nu mai ținea decât de un fir subțiat până la imaterialitate, dar ce fulgerați am fost de fiece dată la vestea totuși abruptă și incredibilă a morții lor ! Câteși trei se îndreptau către ea, din ce în ce mai aproape, mai degrabă și mai presimțitor ; făcând poezie și din aceasta. Cu inima din ce în ce mai strânsă îmi venea în ultima
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Atunci băiatul luă ultima săgeată, care pătrunse inima dragonului, cu un urlet enorm, făcând să se zguduie munții, corpul lui alunecă de-a lungul a patru prăpastii, oprindu-se într-un canion. Imediat, nori de furtună se adunară deasupra munților, fulgere scânteiau, tunete bubuiau și ploaia începu să cadă. Când furtuna se potoli, ei puteau să vadă foarte bine în adâncul canionului resturile din enorma carcasă a Dragonului, zăcând printre stânci. Oasele Dragonului mai există încă acolo. Băiatul se numea Apaș
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
anumite persoane știută. Gândul ex-primarului proaspăt instructor județean mersese cu mult mai departe de pretinsa cafea sau de film. Pe figura gălbejită din cauza tutunului flutura un zâmbet antipatic. Între timp, aproape toate căruțele plecaseră de pe deal. Aerul era de nerespirat, fulgere brăzdau cerul, iar nori negri veneau dinspre pădure. În câteva momente avea să înceapă furtuna. Te urci în mașină, tovarășa Țâru? întrebă activistul, fost primar de oraș, suflându-mi fumul în față. Nu mă urc, i-am răspuns, uitându-mă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a început o furtună cu tunete și fulgere, cum nu mai văzusem niciodată. Am stat până după ora unsprezece noaptea lângă pictorul care își făcea treaba. Când copilul a spus că îi este somn, am plecat spre casă. Tuna, 79 fulgera și era întuneric. Cu fetița de mână am alergat spre blocul unde locuiam. Curentul era întrerupt, și numai fulgerele brăzdau amenințător cerul. Pe întuneric, am urcat scările și am ajuns în cameră. Nu am apucat să aprindem o lumânare când
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rău augur, căci puțin timp după ea a reînceput prigoana. Într-adevăr, cu prilejul serbării Bobotezei, de la 6 Ianuarie, miam dat ușor seama că plutește ceva în aer. Antonescu era mai bățos ca de obicei, cutra de Rioșeanu tuna și fulgera împotriva lui Radu Mironovici și a lui Ghica , pentru că ar fi făcut percheziții pe la diverși evrei, iar întreaga atmosferă era mai de grabă de înmormântare decât de sărbătoare. Peste o săptămână, la 13 Ianuarie, niciunul dintre Antonești n-a venit
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Dacă voi decideți să nu-l admiteți la teologie, eu îmi declin orice responsabilitate în fața lui Dumnezeu...». A pronunțat aceste cuvinte dintr-o răsuflare, cu fața palidă și mâinile care se agitau cu nervozitate. A rămas câteva clipe în picioare, fulgerându-și colegii cu privirea. Nimeni nu a mai îndrăznit să ridice alte obiecții acestei rugăminți fierbinți și pline de pasiune. Iar Giovanni Calabria a fost admis la cursul de teologie. Odată cu aceste studii de pregătire inițiate pentru slujirea sacerdotală, seminariștii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
comunica era latina. Cea a strălucitului profesor de la Oxford era o latină frumoasă, fluentă și muzicală; cea a umilului preot veronez era scolastică și simplă. Lewis era convertit de la ateism la anglicanism. Nu era un teolog, ci un neofit zelos fulgerat de descoperirea că «Dumnezeu este iubire»; un teren facil și propice pentru o întâlnire spirituală cu don Calabria, care a descoperit la rândul său «Iubirea lui Dumnezeu Tatăl». Nu au avut posibilitatea să se întâlnească personal și nici măcar să se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ar trebui să știi că sunt lucruri mai grave decât cele determinate de așa-zisa cenzură economică... — Bineînțeles, mă încumet eu să-l întrerup, dar nu pot să vorbesc despre toate deodată! Întreruperea mea nu-l dezechilibrează. Doar că mă fulgeră din priviri. Nu zic să vorbești despre toate în același timp. Trebuie totuși să ai logică în înlănțuirea ideilor. Dacă te lansezi în explicarea cenzurii economice, care e mai degrabă un fenomen al societății de consum, trebuie să răspunzi mai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cu aceste întunecări ale omului. Brusc, survine un cataclism premergător apariției apoaliptice Divine și judecății finale impuse de autoritatea absolută a acesteia. Lumea din care fac parte se fragmentează precum o statuie izbită violent de suprafețele unui material dur. Sfâșierea fulgeră totalitatea mundană care se despică în nesfârșite segmente dezordonate precum o pânză supusă exercitării unor forțe de întindere nestăvilite. De-compoziția ce survine aici anulează reperele și statutele curente ale vieții mele cotidiene. Axiomatica ce părea inviolabilă este topită în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
défaillances, fureurs, transports), artificioase și simetrice: Simtu-te că vii? tremur peste fire; De te văz, mă pierd... și-mi ies din simțire. Gurița deschizi, ceriul se deschide; De mână mă iai, foc simt că m-aprinde!... În brațe mă ții, fulgeră văzduhul... La sînu-ți mă strângi, caz și îmi dau duhul!... De esența petrarchismului sunt lunga durată a iubirii înregistrată odată la numărul mistic nouă: De nouă ori până astăzi pământul colindător Au călătorit pe crugul soarelui nemișcător... De când am văzut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lacrimi scăldată, desculță și despletită", ea aleargă "zăludă" și se lungește la pământ cu ochii negri ca mura și gura ca rubinul. Boierul o duce sub un copac mare și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la moarte: Atunci fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare, Pământul tot în cutremur, și stihiile-n perzare Sămăna înspăimîntate de atâta pătimire!... După aceea, vulnerat, îndrăgostitul cu giubea își poartă "melanholia" prin singurătăți. Visul amorului aduce o bănuială de Roman de la rose și de La
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poeții ruși, și e în general de tipul romantic, cu o vocație hotărâtă în direcția viziunii macabre și a umorului de colori. Umbra hatmanului Arbore, apărând străjerului, este colosală, monstruos gotică în felul hugolian: Cântând oșteanu aceste, pare că au fulgerat! Deci el tace și să uită și vede jos lângă sine Că un nour să lăsară de rază încongiurat, În care sta în picioare un voievod vechi de zile. Pe a lui larg piept și spete avea zale ferecate, Iar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Privitorii tremur; - nimeni nu-i oprește; Ci ei toți afară fug înspăimîntați, Căci de întuneric sunt amenințați. Torțele stau toate gata a se stinge; De-ale nopței umbre sala se încinge, Și tot se mai bate negrii luptători Luminați de fulgeri repezi, trecători. AL. DEPĂRĂȚEANU Tânăr a murit și Al. Depărățeanu (1834-1865), care a rămas cu reputația unui neologizant rizibil: Și bellă, grațioasă, ca astra tremurândă Ce spuntă-ntîi pe ceruri era Ella de blândă. Din ochii ei azurul tot sufletul răpea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]