1,653 matches
-
să mă duc la gară. — De ce nu lași acum totul În seama poliției? PÎnă să dau eu de cine trebuie și pînă să explic situația, pleacă trenul. Dacă-l găsesc În gară, atunci o să sun la poliție. Și deodată adăugă, fulgerat de-o bănuială: Dacă ți-a spus că se duce la gara Paddington, precis nu va fi acolo. — De fapt, nu mi-a spus. Nici n-aș fi crezut dacă mi-ar fi spus-o. Dar ăsta era planul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de 500 de ani decât faptul că majoritatea lucrărilor s-au pierdut. Printre ele, cine știe, și cele ce-i erau mai scumpe. În care crezuse a fi prins, pentru o clipă, bătaia de aripi a cerului, către care tot fulgerase, pustiindu-și privirile. Posteritatea ! Simonetta îmbătrânită, de nerecunoscut și alături, la un pas, Simonetta tânără, șarpele lunecând între sâni. Tablou înviat după 500 de ani, doar pentru o clipă, o clipă, doar atât. Eliberarea Andromedei, figurând în inventarul Uffizi din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
destinată harului. Înstrăinată apoi de această ființă. Harul avea bătaie scurtă, s-a dovedit, și flacăra șovăielnică. Ar trebui poate păstrată o opinie cumpătată despre rolul, pe nedrept ignorat, al artiștilor mediocri ? Ale căror existență și mici îndrăzneli și abuzuri fulgeră brusc și despică noaptea din care vor răsări viitorii mari dăruiți, marile miracole. O luptă câștigată, împotriva ei înseși, a delăsării care ar fi vândut-o nu doar dușmanilor, ci dușmanului care zăcea într-însa tolănit în noroiul singurătății și-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi... treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas unul de altul, uitaseră de femeia despre care vorbeau. Fata în față, cu mersul abrupt, voinicul în dreapta, încordat. Genunchi sticlos, zvâcnind ritmic : pelerina se despica, roșie, peste piciorul lung, tocul fulgera caldarâmul, trupul tresărea, lovit de fiecare dată de șocul și sunetul atingerii. Bărbatul șchiopăta discret și păstra pasul lent, dar distanța rămânea aceeași, ca și cum alerta fragilei făpturi din stânga nu parvenea să se concretizeze. Străbăteau de mult aerul rece, fumuriu și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în străchini înțeleptul, se împiedică, ba în copitele din față, ba în cele din spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă, așteptați-mă, am găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma se restrânse iar, de negăsit. Autobuzul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai lui doreau să audă: - De ce să nu se poată? Oamenii lui prinseră să vorbească deodată, cu toții. Cei mai mulți erau Încântați de vorbele mele și, mi se părea că parcă le luasem o piatră de pe inimă. Unul dintre ei, Însă, mă fulgeră cu privirea și spuse: - Și dacă minți? Era un scofâlcit fără pic de păr pe față - un spân. Se sprijinea Într-un toiag și mă măsura din cap până În picioare. În spatele lui, mai erau câțiva care clătinau din cap - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am 36 de ani și patru luni. În satul meu sunt mai bine de trei sute de oameni. Munții cei mari sunt la două săptămâni depărtare de sat. Oamenii care Îl urmează pe Krog sunt din nouă neamuri... - Ascultă, m-a fulgerat atunci un gând. De câtă vreme ai auzit tu, Gupal, că a pornit Krog În călătorie? - Păi, să tot fie vreo... În clipa aceea, se auzi un strigăt ascuțit din casa În care o dusesem pe Nunatuk. Am țâșnit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ei se țineau tare mîndri, dragă Doamne, erau prea de soi ca să aibă de-a face cu unul ca taică-tu, un biet cioplitor care-și făcuse familia de rîs În așa hal. Doamne, ce-au mai tunat și-au fulgerat cînd a băgat-o pe Lydia În bucluc. Nu voiau nici s-audă de el, nu vorbeau cu el: mi-a spus că nu sufereau nici să-l vadă, iar el Îi ura. Și nici n-au trecut șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
minte, tot românul că trebuie modernizat! Apoi iubitul conducător al poporului Traian Băsescu, în cuvintele sale duioase s-a întors din nou la dragul său popor. De data asta ca să-i dea una zdravănă peste bot. A tunat și a fulgerat, că în timp ce el s-a retras în chilia lui de Cotroceni, ca să dea poporului Legea fundamentală, Constituția, poporul ce-a făcut? Ce a făcut domnule nemernicul acesta de popor român care nici măcar nu-și merită un conducător de talia lui
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fiind sigur că nu vor rezista mult loviturilor năpraznice, mi-am scos sandvișul cu pastă de pește și o revistă de literatură. Înfulecam și citeam despre simbolistica morții fericite a lui Pașadia în Craii de Curtea Veche, când m-a fulgerat o revelație: cravata nu mi se potrivea de nici un fel cu pantalonii bufanți, albaștri. - Tăcere sau vă ia mama dracului, broscoilor! C II - Nene, cumperi cărămida asta? Să-mi sară ochii dacă nu e d’aia bună, care ține căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o carte și o jumătate de pix. Erau mai multe, dar o să le culeg la plecare de pe miriște. În nici un caz acum - și așa întârziasem. Geanta mea arăta exact ca Toma Alimoș cu mațele scurgându-i-se pe jos. Mă fulgeră o idee: care are la el un cuțit? Râsetele au tăcut. Intram la clasă, dar nu țineam ore. Doar stăteam cu elevii. Ăsta era ordinul de la sindicat. O chestie mult mai grea decât predatul. Cum să stai ochi în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din pasărea duhului tău. Între demult (când ploi și rodiri în ceața moale ca visul: / pluteau dealurile legănându-se / rândunica oua în părul bunicului / turmele se scăldau în laptele Lunii / nunțile durau trei-patru veșnicii / pomii erau din albine de aur / fulgera și tuna cu colinde în vară...) și acum, sinele s-a metamorfozat, noua identitatea pe care și-a durat-o fiind eu cel fără-de-tine, dar fără a avea sentimentul scindării sufletești, chiar dacă, retoric, își strigă iubita și timpul care nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
uneori drept interlocutor sinele de altădată (Cel dintâi) sau femeia, mereu prezentă în realitate și în gând, dar dominând, prin fascinația pe care o naște, inclusiv spațiul accesibil, doar cu privirea sau cu imaginația (Ploua la Sighișoara și jur: / când fulgera se încarna pe cer o coapsă / de femeie / zburând deasupra munților de cupru), fiindcă din poeme străbate adeseori o dezamăgire, pe care poetul știe să o tempereze, pe care o resimte din nepăsarea mediului exterior față de așteptările sale, manifestată, de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
desprinde de pe clapele pianului, sub degetele subțiri și albe ale cântăreței. Ce mâini frumoase! Iar la degetul cel mic o piatră prețioasă, un diamant, parcă atrăgea raza; din înalt ea se scoboară, și-n clipa aceea degetul fetei pare ca fulgerat de focuri. Uimită, mândră, cântăreața se oprește, frânge cântecul și se uită cu îngâmfare împrejur: Uitați-vă la diamantul meu, zice celor din odaie. Dar raza se furișează, și ochii tuturor privesc răutacioși. Mai departe. Un colț curat, senin și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
târg, o clipire, a rătăci, molatic, mahala. 3. Folosiți următoarele expresii într-o compunere cu titlul ”Raza” „s-a desprins raza din ghemul ei de aur” „ar vrea să se înfășoare ca o sârmă de aur” „degetul fetei pare ca fulgerat de focuri” „o lacrimă, curată ca un mărgăritar.” 4. Povestiți în scris textul. Cum pescuiește ursul Ionel Pop Cunoașteți oare povestea care vrea să arate cum și-a pierdut ursul coada? Să v-o aduc aminte. Odinioară, demult, tare demult
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cuvinte, aceleași expresii, aceleași înțelesuri, aceleași istorii vizionate în templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în nehotărâri se refugiază în viitoruri incerte. Străbat distanța fulgerat de scânteierile rubinii ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste noi, protejați de vârfurile unor teluri și adăpostiți în necropole din câteva situri
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut în mărturisiri amestecase spuza moleșelilor cadențate din frumusețea așternută a anotimpurilor fragile. Ce roade singurătatea ori viitorul incert? Ce mecanism le împrejmuiește fruntea? Ce rod al imaginației își cerne nehotărârile? Îi fulgeră pe amândoi verdictul dat umanității: ’’Prietene, de vei dispărea, un altul îți va lua locul‛! Partide pierdute, regrete de-o clipă și-acum, amândoi, se împlineau în vraja zorilor, a vremurilor indecise și zdrențuite. Mașina torcea înghițind kilometri. El stătea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de lângă vatman, mai să-și dea duhul, de fericire. O muiere fără minte de pe un scaun învecinat îl dojenește: Nu trebuia să alergați așa, la vârsta dumneavoastră... Vă e bine? Domnul Popa nu-i răspunde, nici n-ar putea. O fulgeră numai cu privirea. Ofensată, doamna întoarce capul în partea cealaltă. Toanta! Tramvaiul zdrăngăne către Ziduri Moși, Costache închide ochii, învelindu-se într-o mantie de plăcere, ce dacă inima îi face acrobații prin piept. Merită! Plăcerea e să birui lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
asupră-și cu întrebări de-a dreptul „dezastruoase”: - Cu cât a reușit el să facă mai bună această Lume? A răspuns cum trebuie poruncii înscrise în dreptul său pe Marele Zid dintre Ființă și Neființă? Aici „eroul” lui P.H.L. se oprește, fulgerat de un gând „salvator”: un copil este, cu certitudine, ceea ce cu adevărat trebuie să faci! Răspunzi astfel unui „imperativ universal” al existentului, intri „în firea lucrurilor”, în curgerea dinspre nimic spre ceva, de la gol la plin, de la absență la prezență
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
răspuns Toaibă. În cazul că nu vă mișcați cum trebuie, riscați să cădeți în mâinile <inamicului și să primiți notă proastă, ceea ce înseamnă adio cercetășie! Ia spune Toaibă, ce elemente ale naturii te-ar putea ajuta în îndeplinirea misiunii? Să fulgere din când în când sau să fie lună plină, dar pe cer să se plimbe și ceva nori răzleți. De ce crezi că unul din aceste elemente - așa cum vrei tu să se manifeste - v ar ajuta? La lumina fulgerelor ne-am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
plină, dar pe cer să se plimbe și ceva nori răzleți. De ce crezi că unul din aceste elemente - așa cum vrei tu să se manifeste - v ar ajuta? La lumina fulgerelor ne-am putea orienta și dibui <inamicul. Când n-ar fulgera ne-am deplasa în siguranță. Cu lumina lunii, lucrurile s-ar petrece la fel... Aș vrea să mai aflu ceva de la voi. Ordonați! - a răspuns Toaibă. Ce trebuie făcut pentru întârzierea înaintării inamicului în caz că atacă prin surprindere? Să răspundă Trestie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai venit, domnișoară! De când aștept să-mi calci pragul, da’ singurică, nu... Asta nu se poate întâmpla niciodată, fiindcă mereu sunt la brațul unui erou - a răspuns sora, strecurându și mâna cu gingășie pe sub brațul lui Toaibă. Majurul l-a fulgerat cu o privire rece și le-a făcut loc să intre. Cu ce treburi pe la mine? a întrebat cam răstit majurul. Apoi sergentul... Ce zic eu sergent? Eroul de lângă mine este reformat de comisia medicală și în curând va pleca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a înfășurat strâns fluierul piciorului rănit, cu speranța că vor mai trece durerile. Soarele nu aștepta însă. El a pornit să se rostogolească cu grabă spre asfințit. „Și eu n-am apucat să fac nici jumătate din cale” - l-a fulgerat gândul. După o bucată de drum, s-a oprit din nou și a slăbit strânsoarea fularului. Îi amorțise piciorul. „Ce bine mi-ar prinde o cârjă din cele de la spital! - a gândit resemnat. Între timp, soarele s-a ascuns după
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai-mai să adoarmă, când Toaibă, care își făcea de lucru cu paharul, a vorbit, ca pentru sine: Măi! Când îi să ai noroc... ai! Când îi să nu-l ai, nici șapte babe nu ți-l pot aduce. Uite cum fulgeră afară. Acușica începe să toarne ploaia, iar tu, căluțule stai în colibă boierește. Nici nu-ți pasă că în jur îi potop. Ce tot vorbești de fulgere și ploaie, Toadere? Dacă ar fulgera s-ar auzi și tunând. Da’ nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu ți-l pot aduce. Uite cum fulgeră afară. Acușica începe să toarne ploaia, iar tu, căluțule stai în colibă boierește. Nici nu-ți pasă că în jur îi potop. Ce tot vorbești de fulgere și ploaie, Toadere? Dacă ar fulgera s-ar auzi și tunând. Da’ nu se aude nici musca. Când am intrat eu în casă nu era nici un semn de ploaie. Ia deschide ochii, să vezi ce luminație îi afară. Maranda a întors fața către fereastră și a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]