7,001 matches
-
la Caravella, are decență: chiar împlinește un act de justiție: îl asasinează lent pe Magistrat. Schimbi canalul, vrei muzică. Nimerești un festival. Niște tipi și tipe, zeci de mii - un sfert de milion, se zice - se tăvălesc în noroi și fumează marijuana. Mulți sunt goi. Oprești sonorul, se zvârcolesc în tăcere. O negresă își etalează sânii, o blondă o sărută pe gât. În Stațiune - comparativ - e rai. Poți, pentru dinamica sexuală a poveștii, să mai introduci câteva fufe. Nu. Caravella e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Întors la Amsterdam când, Într-o pauză a lucrărilor reuniunii, celebrul specialist englez În istoria antichității, Robert Blacke - o cunoștință mai veche și mai apropiată, chiar un prieten, aș putea zice -, s-a alăturat grupului În care, Încălcând regulile, Îmi fumam țigara vorbind, ei bine, da... exact despre comunicarea mea vorbeam. Fusese un succes, Îmi pare rău că trebuie s-o spun eu, dar asta era situația. Așadar, s-a oprit lângă mine, m-a bătut amical pe umăr și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
negocierile păreau sortite unui eșec total, dat fiind că una din părți se arăta în mod evident inflexibilă. În cele din urmă, Yves Clos scoase din buzunarul saharianei sale o pipă scurtă și o arătă amfitrionului său: — Vă deranjează dacă fumez? întrebă. Mă ajută să gândesc. Gacel Sayah nu făcu decât să ridice din umeri, iar blondul începu să-și umple gânditor pipa, murmurând mai mult pentru sine: — Treaba-i aiurea, începu. Foarte aiurea, fiindcă, după părerea mea, și unii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-mă că-ți spun, dar continui să-mi susțin ideea că lumea voastră este destul de nebună. Și, în afară de asta, este cum nu se poate mai ipocrită. — Și ce altceva am putea face? Timp de generații oamenii au fost îndemnați să fumeze și să se îmbete, și astfel s-au creat uriașe întreprinderi unde muncesc milioane de oameni. Este imposibil să se interzică totul așa, dintr-odată... — Dar dacă încerci să împiedici ceva eliminând publicitatea este ca și cum ai încerca să tratezi râia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
În privința asta ai dreptate. — Anumite meserii îi fac insensibili pe cei care le practică, adăugă francezul pe același ton impersonal. Din păcate, a trebuit să asist la multe autopsii și întotdeauna m-a îngrozit cu câtă naturalețe un medic legist fumează în timp ce scormonește în trupul unui băiat care cu câteva ore înainte cânta și râdea. Clătină de câteva ori din cap, cu o expresie de profundă oboseală. — Fac treaba asta de prea mulți ani ca să mă mai impresioneze ceva, și singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unul dintre oamenii cei mai bogați și mai lipsiți de scrupule din Italia. Dacă fiul său moare și eu îl conving că dumneavoastră sunteți vinovat, vă asigur că viața dumneavoastră n-o să valoreze nici măcar cât această havană pe care o fumați. Nicicând nu veți reuși să mai dormiți liniștit, deoarece știți foarte bine că oricât de ticălos s-ar crede cineva, întotdeauna există un altul mai ticălos decât el. - Îi făcu cu ochiul și adăugă: Iar acum eu știu cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dorm, mormăi ca un urs bătrîn, devin agresivă. Simt hibernarea ca o necesitate din ce În ce mai acută. El rabdă, zîmbește, e atît de sărac, Îi văd viața deșirîndu-se la margini ca pulovărul unui sfînt flamand. Nino, ce faci? Stau. Nino, ce faci? Fumez. Nino, ce faci? La douăzeci de leghe sub mări plînge un baobab. Între perne sînt o cloșcă Înfoiată. El Înoată acum În jurul unei epave. Își caută armata. Mănîncă puțin. E slab ca un adolescent. Din piatră În piatră bărbatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
proeminente ale urbei, cînd vorbea despre ele le spunea familiar pe numele mic, scria și versuri, publica În fiecare an cîte o carte. Scrumiera s-a umplut. O deșert la gunoi. Nu suport mirosul chiștoacelor. Și cînd te gîndești că fumez de la șaisprezece ani. De ce n-am putut să pătrund În lumea bună? Pe mine nu m-au curtat niciodată bărbații cu situație, În schimb aveam mare trecere În rîndurile Lumpenproletariatului. Flăcăii oacheși de pe basculantă strigau după mine „nebunatico“, zarzavagiii Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aud glasul televizorul merge fără sonor Niki Bârsan are totdeauna lucruri interesante de povestit să nu-l deranjăm. Doamna E. aduce cafeaua. Ți-ai luat medicamentele? Da. Du-te să te speli pe mîini și curăță-ți unghiile. Iar ai fumat chiștoace. Domnul D. se face că nu aude. Trebuie să plătim Întreținerea, spune după o pauză. Apoi: Ai Închis aragazul? Și robinetul de la chiuvetă? Acum se face ea că nu aude. Își sorb În liniște cafeaua. În după-amiaza aceea seducătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cel mai supus. El se grăbea să ajungă la timp, să ducă pantofii la pingelit, să scoată hainele de la Nufărul. Era cuminte. CÎnd ieșea În stradă se simțea liber. Își regăsea gîndurile. Acasă era tot timpul suspectat. CÎte țigări ai fumat? Ți-ai făcut gimnastica? Te-ai spălat pe dinți? Ce citești? Trebuia să-mi Închipui, tot Ziua cea mai lungă, pentru a cîta oară? Nu suporta discuțiile despre literatură, nici despre politică, nici despre piață, de fapt nu suporta nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
hohot de rîs - a trecut un grup de eleve gălăgioase, bondoace gheretele unde se vînd gogoși ziare și răcoritoare de la capătul liniei au cu schimbul același anunț „Gestionar În concediu de boală“ doctorul Cernea mi-a spus să Încerc să fumez pipă colecția lui de lulele expusă pe birou În serile cînd e de gardă și parfumul de tutun olandez asistentele intră și ies ca-n transă cu nările dilatate cu caserolele sclipind În mîini ca Într-un serial științifico-fantastic țigarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui de lulele expusă pe birou În serile cînd e de gardă și parfumul de tutun olandez asistentele intră și ies ca-n transă cu nările dilatate cu caserolele sclipind În mîini ca Într-un serial științifico-fantastic țigarea asta o fumez pînă la capăt că nu mă vede nimeni Ce-o fi făcînd de Întîrzie atît? E aproape unsprezece, se Întrerupe curentul și iar urcă șase etaje pe jos. Omul ăsta o să mă bage În spital. Era o dimineață de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tocmai pentru că mă considera mediocră devenisem pentru el criteriul majorității asta i-a grăbit descurajarea retragerea totală absența acum stăm unul În fața celuilalt ca doi roboți programați pe cîteva propozițiuni invariabil aceleași. Ai plătit telefonul? E gata masa? Nu mai fuma. Ți-ai luat medicamentele?) Se răsucește cheia În broască. Domnul D. intră pe ușă. Se așează În fotoliu. Despăturește ziarul și se adîncește În lectură. Doamna E. se duce la bucătărie să Încălzească mîncarea. Deodată fața i se crispează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
le văd și eu peste cîtva timp singură. Was er damit meinte? Am pus totul pe seama oboselii și a Încordării neobișnuite prin care trecuse. Am stat pînă tîrziu, nu voia să se culce. A rămas singur În bucătărie să mai fumeze. Părea liniștit. M-am trezit de cîteva ori peste noapte și m-am dus să văd ce face. Ședea la masă și fuma. Dimineața nu l-am mai găsit. Asta e tot. Mi s-a promis un apartament mai spațios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trecuse. Am stat pînă tîrziu, nu voia să se culce. A rămas singur În bucătărie să mai fumeze. Părea liniștit. M-am trezit de cîteva ori peste noapte și m-am dus să văd ce face. Ședea la masă și fuma. Dimineața nu l-am mai găsit. Asta e tot. Mi s-a promis un apartament mai spațios pentru mine și pentru copii și o slujbă provizorie. Bibliotecară pe timp de un an la o școală. După aceea rămîne să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dau o pastilă de papaverină spune „bomboane“ și-mi cere vinovat „Îmi dai voie să mănînc bricheta?“, și eu Încerc să pătrund Înțelesurile acestei limbi răvășite de parcă i-aș pipăi cu degetele circumvoluțiile ca să recunosc forma unei dorințe. „Vrei să fumezi?“ Îl Întreb. „Da“, Îmi răspunde. Acum două ore eram În Prater. Acum două ore purta o scurtă din pînză de cort și o pereche de pantaloni noi. Acum două ore mîncam banane și băteam magazinele de pe Mariahilferstraße. Văd coșul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o discuție aprinsă cu Domnul D. Pe masa acoperită cu o Învelitoare de pluș, roasă la colțuri, aburesc două ceșcuțe mici de cafea. Domnul Algazi vorbește. Domnul D. fumează. — Îngenuncherea unui popor nu este posibilă decît În absența unei conștiințe. În primul rînd a conștiinței individuale a fiecărui cetățean, singura garanție a existenței ca națiune. Cunoști fără Îndoială rezultatele catastrofale ale seismelor politice acolo unde nu a existat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o vibrație aproape sonoră. Pe canapelele și fotoliile cu spătare aurite, Îmbrăcate În mătase vernil, așezate din loc În loc de-a lungul pereților, respectînd parcă distanța artistocratică, cîteva femei singure, Îmbrăcate În rochii din țesături ieftine, colorate strident, stau și fumează În fața ceștilor de cafea. Unele sînt foarte tinere - se vede după acea impertinență a fardului care pe un obraz de copil are agresivitatea unui transplant. Pe fețele lor placide așteptarea se confundă cu renunțarea. Titi Ciontea stă la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prefecți, pianiști, soții și mame iubitoare. Wanda se opri lîngă o bancă de piatră ascunsă Într-un boschet de trandafiri sălbatici. Își scoase batista și șterse excrementele uscate ale porumbeilor, care zburătăceau deasupra lor scoțînd sunete agresive, hulpave. Se așezară. Fumau absorbiți În gîndurile lor. — Fotografiile au ajuns În mîna nevesti-sii și pe masa redactorului șef. Niki le-a aranjat pe toate. Fiecare cu petrecerea lui, nu? Și tu de ce te cramponezi de... crezi că Dallesul tău e altceva? — Albu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scara alergînd, nu ai răbdare să aștepți liftul și ieși pe alee, unde copacii, pămîntul, roiurile de muște au Înțelepciunea copiilor, par a nu se sinchisi de ce va fi mîine. La scara 3 bărbatul În cîrje cu piciorul amputat Își fumează senin țigara; trec două fete În șorturi: Bună ziua. Bună ziua. Trece o țigancă: Sticle goale cumpăr. La capătul aleii o siluetă bondoacă, greoaie, cu două sacoșe pline de gogonele. Doamna Oprișan. — Ptiu, că Dumnezeu mi te-a scos În cale. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țși afară e atîta soare și ce veselă eram) Mă Învîrtesc fără rost prin curtea betonierei. Nimeni nu-mi spune nimic. Nu Îndrăznesc să Întreb. Caut o urmă, un semn. Pe poarta mare intră și ies basculante, pîlcuri de muncitori fumează, Își povestesc, Își dau coate, fac cu ochiu, unii beau cafea din căni de tablă, stau pe vine sau pe cîte-un bolovan. I-aruncă, băi, un ochi, vezi n-a mai venit șefu? Unu tuciuriu se zgîiește pe o fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vedea lumina, vom primi adevărata simțire. În rândul din față, o femeie a țipat „O, Doamne“ și a căzut în genunchi pe rumeguș. Bobbie Lee Taylor începea să transpire. Se făcuse cald în cort și, cu toate că știam că nimeni nu fumează, aerul arăta de parcă tocmai asta s-ar fi întâmplat. Alți câțiva oameni au început să țipe de undeva din spate, dar nu mi-am putut da seama ce spun. A pornit ca un sunet înalt și tare, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
facă ceai și să se holbeze la el cu privirea aia candidă și să îi spună cât de minunat și profund este. —Claire, pot să iau o țigară? am întrebat-o. —Sigur. Mi-a pasat pachetul. —Sam, nu știam că fumezi. De fapt, nu fumez. Cerșesc câte una ocazional. De fapt, în timp ce dădea din mâini i-am observat câteva semne pe mână și voiam să le văd mai îndeaproape. Când am luat pachetul am văzut patru adâncituri roșii în partea cărnoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se holbeze la el cu privirea aia candidă și să îi spună cât de minunat și profund este. —Claire, pot să iau o țigară? am întrebat-o. —Sigur. Mi-a pasat pachetul. —Sam, nu știam că fumezi. De fapt, nu fumez. Cerșesc câte una ocazional. De fapt, în timp ce dădea din mâini i-am observat câteva semne pe mână și voiam să le văd mai îndeaproape. Când am luat pachetul am văzut patru adâncituri roșii în partea cărnoasă din palmă, făcute fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îți spun dacă am scrisorile, aș dori niște informații la schimb. Aș vrea să știu de unde știi numele meu și de ce te-ai gândit să mă întrebi pe mine de ele. Și-a aprins încă o țigară. Mă întrebam dacă fumează atât de mult în mod normal sau dacă acum era nervoasă și avea nevoie să facă ceva cu mâinile. Nu părea agitată; ochii ei cafenii erau limpezi, vocea calmă. Dar m-am decis pe loc că era genul de persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]