2,203 matches
-
altfel nu intrau niciodată. Herman se-ntorcea de la aprozar cu o plasă-n mână și, trecând prin dreptul Scării 1, văzuse funia descolăcindu-se repede pe asfalt. Lăsase plasa și, din câțiva pași, fusese acolo, sub puțul de beton. Apucase funia în ultimul moment, și greutatea băiatului ce cădea din cer aproape-i smulsese mâinile din încheieturi. Herman îi spuse să nu povestească nimănui toată întîmplarea din dimineața aceea, apoi se dusese acasă. Mircea coborâse pe scări până la cinci, aruncase maieul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se făceau o dată Moșii, Soile", zicea mama, întorcîndu-se spre ea pe jumătate. "Ce de lume, ce nebunie! Ce bâlciuri cu lanțuri în care se-nvîrteau tinerii, cu mustării unde mâncai pastrama... Uite, aici fusese un circ ambulant, cu șerpi, dansatori pe funii și chiar cu o femeie-păianjen. Iar aici, tarabe de tir. Ce-nghesuială era, ce omor! Nu puteai să umbli în voie, mulțimea te ducea unde vrea ea. Erau șuvoaie de oameni care se mișcau încet spre bâlci sau afară, frecîndu-se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pună spoturi din cele mai dulci și mai tandre nuanțe, trandafiriu glisând în azuriu glisând în vernil glisând în pură și transfigurată lumină aurie... De apexul bolții atârnau trapeze de metal strălucitor, alte proiectoare, cu filtre colorate și apărătoare negre, funii într-o împletire complicată, ciudate și sclipitoare mașinării de zbor... Fâșii extrem de lungi de pânză colorată se desfășurau până jos, prinse de balustrade. Nisipul mirosea reavăn a bălegar. Sala gemea de lume și tot mai intrau alții, clipă de clipă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de aur. Spectaculos era momentul când, încălecat pe unul dintre animalele sticloase, cu ciocuri retezate oblic ca acele de seringă, celebrul Eduard scotea un strigăt scurt, iar puricele-și destindea brusc picioarele, înălțîndu-se fulgerător până sus, în cupolă, printre trapeze, funii și reflectoare. Când cădeau înapoi pe nisip, dresorul întindea brațele-n cruce și doi dintre purici își înfigeau delicat ciocurile în venele lui albăstrui. Sorbeau așa minute lungi, până când, golit complet de sânge, corpul dresorului devenea mai ușor decât aerul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șah, două în următoarea, patru în a treia, opt în a patra, șaisprezece-n a cincea, încît, dacă la jumătatea tablei ai o mână de grâu, la sfârșit te îngroapă toate recoltele lumii. Ieșiră din întuneric stalurile înțesate de spectatori, funiile și proiectoarele atârnate în adâncul bolții, asistenta brună, cu brațele rotunde, ce se-nchină, cu palmele lipite, către cele patru puncte ale sălu. ca și bărbatul sculptural, uns de sus până jos cu un ulei auriu, având pe umeri toga
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căruțe și mașini cu tabla încinsă de soare. Caldarâmul e plin de balegi. Predomină aici țăranii, cu pălăriile lor negre de fetru și cu pieptare subțiri, de vară. Își cară căruțurile cu ceapă, morcovi și roșii la piață. Alții poartă funii de usturoi peste piept ca niște cartușiere. Copii rahitici dar veseli trag după ei căruțuri cu butelii. Dinspre hală vine o putoare de pește stricat de nu mai știi încotro s-o iei. Noroc că pe colțurile dinspre Colentina sânt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să spună, pentru ca pe corpul copilului să nu apară semnul lucrului furat. La noi, mai exista credința în ursitoare, care aveau rolul hotărâtor asupra vieții nou-născutului. Încă de la naștere, pe o masă se puneau șapte obiecte: pâine, rachiu, vin, o funie, bani și un mănunchi de busuioc, pentru a îmbuna cele 7 ursitoare despre care se credea că vin în noaptea aceea pentru a hotărî soarta copilului. Dupa ce se năștea pruncul, cu ajutorul moașei, era ridicat și i se spunea: „Aist
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ce mai ai de zis, viteazule Vartil? Crezi că mai pasă cuiva de vechile învățături? Uite, și ei sunt hotărâți să recurgă la violență. Vremurile se schimbă. - Tu le schimbi. - Desigur. Ăsta e rolul unui conducător. Împletește timpul într-o funie groasă pe care o păstrează pentru momentul de cumpănă în care va trebui să îi mențină greutatea și să nu-l lase să cadă în genunea timpului, zâmbi sălbatic tânărul. *** Alaana își ținea fruntea în palme. Urlase în mintea băiatului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
apă prăjina și, împreună cu cei doi fii mai mari, ce traversaseră cu el, împinse ambarcațiunea către malul opus; acolo îi aștepta, cu o pereche de cai de tracțiune robuști, fiul cel mai mic, încă adolescent, ca să o lege cu o funie și să o remorcheze înapoi. Ajuns dincolo de fluviu, grupul își continuă marșul către miazăzi, iar cărările, tot mai aspre, mai abrupte, se pierdeau în văi împădurite, unde primăvara deja îmbrăcase primele ramuri ale copacilor. Atunci când străbăteau zone deschise, însă, puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suspensie pe arcuri, trasă de un cal. postav făcut din părul castorului. boier care avea în grijă strângerea dării pentru băuturile spirtoase. persoană care conduce sau face transporturi cu căruța. centură. brazi despoiați de coajă, în jurul cărora se înfășura o funie de paie împletite, aclăite în rășină. albastru-închis. conducător al unui cnezatăformă de organizare politică de tip statal în evul mediu, bazată pe autoritatea cneazului). antreprenor. cătun, grup de așezări țărănești care nu constituie o unitate administrativă, având un număr mic
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
real, de natură să ne dea tuturor de gândit. În ceea ce mă privește pot recunoaște deschis că o simt prin toți porii. Nu întâmplător, când am auzit numele meu incriminat în legătură cu ea a fost ca și cum s-ar fi vorbit de funie în casa spânzuratului. Poate și fiindcă dintre cei trei dezertori știam că numai eu mă aflam în fața micului ecran și mă uitam cumă mi se dă cu sâc din Isarlâk. Așa cum știe tot românul care se respectă (și, vorba lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
care-i aștepta pe ei. Au ajuns pe imaș. Vitele, toate, se odihnesc. Bunicul stă de vorbă cu fiecare, împarte ici o mângâiere, colo o dojană... Apoi, se duce la Pădurean, vițelul mai mare; și-a încurcat rău de tot funia cu care-l legase bunicul ca să nu dea iama cine știe pe unde. Nici la izvor nu mai ajunge să bea apă. Zăbăucul! Copiii stau și ei de vorbă cu prietenii lor, chiar dacă aceștia-s necuvântători. Dar ce se întâmplă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pămînt. 24. Duhul a intrat în mine și m-a făcut să stau pe picioare. Și Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: "Du-te și închide-te în casă! 25. Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii, cu care te vor lega ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor. 26. Îți voi lipi limba de cerul gurii, ca să rămîi mut, și să nu-i poți mustra, căci sunt o casă de îndărătnici! 27. Dar cînd îți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
coasta dreaptă, și poartă nelegiuirea casei lui Iuda patru zeci de zile; îți pun cîte o zi pentru fiecare an. 7. Apoi, întoarce-ți fața și brațul dezgolit spre Ierusalimul împresurat, și proorocește împotriva lui. 8. Și iată, voi pune funii peste tine ca să nu poți să te întorci de pe o coastă pe alta, pînă nu vei împlini zilele împresurării tale. 9. Ia-ți și grîu, orz, bob, linte, mei și alac, pune-le într-un vas, și fă pîine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
23. Haranul, Canehul și Edenul, negustorii din Seba, din Asiria, din Chilmad, făceau negoț cu tine; 24. făceau negoț cu tine de haine scumpe, de mantale de purpură albastră și cusături la gherghef, de covoare scumpe puse în lăzi, de funii sucite și bine împletite, aduse la tîrgul tău. 25. Corăbiile din Tars îți aduceau mărfurile pe mare, erai în culmea bogăției și slavei, în inima mărilor! 26. Vîslașii tăi te duceau pe ape mari: dar un vînt de la răsărit te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cenușă. Așa-i? Eu n-aș face așa. Eu aș îmbla cu cocie cu 12 ar-măsari, ca un împărat... ca Vodă al nostru... M. Fus! Fus! {EminescuOpVIII 193} [PETRE] Ce e? M. Da'de-mi pare rău că s-apropie funia de par și ața de fus? Poate c-aș vrea să te văd cum zici tu - de-aceea... Dar orcum... multă apă pe Dunăre și multe fuioare pe fus aș toarce să văd una ca aceea. Da' daca Sf. Vinere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mpingea plângând pe uliți, Peste crucile-nclinate sună jalnic glasul cobii Și cu sutele deodată sunt mânați în urmă robii. Unii sunt legați cu brâie, și în lanțuri grele unii {EminescuOpVIII 206} Și cu mînile la spate cetluite tot cu funii; Glas de clopot și bocire, lungul chinurilor vaier, Cu urlări de biruință se amestecă în aer; Plâns și gemet ce pătrunde prin urlarea * desfrânării Și prin zgomotul mulțimii sună valurile mării. Bolțile de la biserici ș-ale zidurilor creste Stăteau negre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adună și privesc cum un arap Lui Hristos întins pe cruce i-au pus un turban în cap. Peste crucile plecate sună jalnic glasul cobii Și grămezi-grămezi pe drumuri treceau sclavele și robii; Ici călugărițe albe ce legate sânt cu funii, Și copii de crudă vrâstă, și bătrâni și albi sânt unii, Slugă și stăpân alături, ici ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud răsună din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
neîncetat. Ba-i bătrân, ba n-are vreme Să te ducă la primblat. De faci muzică el cască, Dacă râzi el e ursuz, Să vorbești de orice-i voie Da' nici gura nu-i auzi. Când s-apropie - drăguță Fată! - funia de par Atunci - chin. Moșneagu-ntruna Scîrțîiește ca un car. {EminescuOpVIII 347} Nu doresc, nepoată dragă, Să ajungi la așa hal. Știi ce pace e aceea? 375 E tăcerea din spital. Alta-i pacea sufletească, Care e rodul iubirii - Și acolo
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îi scoate cămeșa. Când te-or lua la bani mărunți, te-or ciomăgi zdravăn și la zdup cu tine!” „Ce vrei să spui cu asta, măi Catârcă?” am întrebat eu. „Lasă că ai să vezi tu atunci. Ca mâine-poimâine ajunge funia la par ... ”o continuat Catârcă. „Nu ți se pare că grăiește gura fără tine, măi Catârcă? Da’ când ai vorbit tu după capul tău! Mereu ți-au dictat alții ce să spui. Eu cred că tu țiai găsit alți stăpâni
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care susțineau liftul fusese pusă o bucată de lemn acolo unde se Învârtea pe scripete. Stând așezat pe pervaz, cu jumătatea din partea de sus a corpului În puțul liftului, m-am Întins În sus și am scos bucata de lemn. Funia a luat-o la vale pe lângă fața mea În josul puțului și a aterizat În bucătărie cu un zgomot puternic. Am auzit țipătul șocat al lui Inge. Țipă apoi din nou, numai că de astă dată mai tare și mai Îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tot căscând. Afară e întuneric. O noapte minunată, fără stele. Conducerea închisorii m-a pus sub pază specială, ca să nu mă sinucid. Însă nu se pot pune ei cu voința mea. Am strâns destule batiste și șosete ca să fac o funie. Pereții din cauciuc emană un miros groaznic. Dar acum îmi e bine. Mâine vor citi despre mine la știri: Doamna Mao s-a sinucis prin spânzurare. Ziua de ținut minte va fi 14 mai 1991. Sunt tristă? Nu chiar. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
are nici un fel de bare de protecție și iarna e acoperită de gheață. Plutonul meu trece strada, îndreptându-se spre terenul de instrucție. Lângă fântână, zăresc un băiețel cu obraji ca merele. Scoate apă cu o găleată legată cu o funie. Greutatea îl face să se aplece periculos de mult peste marginea fântânii. Ar putea să alunece și să cadă în orice clipă. Când trec pe lângă el, îmi închid ochii. Pe stradă e un orb care vinde yame. Par a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu ea. Pământul e cu susul în jos. Urechile încep să-i țiuie. Brusc, totul se pornește să plutească fără nici un zgomot în fața ochilor ei. Prizonierii cad, împrăștiați în toate direcțiile. Unii dintre ei se desprind de stâlpii de lemn. Funiile rupte de gloanțe cad în țărână. Lotus aleargă spre Fairlynn. Își leagănă trupul, cu bărbia spre cer. În spatele ei, norii s-au prăbușit la pământ, rostogolindu-se ca niște ghemotoace de bumbac. Șeful plutonului de execuție strigă ultimul ordin. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vreo dorință, aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie și se rostogolește, strivind sub ea vieți, în timp ce aerul o strivește. În capul ei urlă furtuni. Căngi și funii o înfășoară. Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit se adună înapoi. Mici vieți născute pe uscat împung monstrul cu ace și cuie, îl hăcuiesc, revendicându-și casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]