15,944 matches
-
intensiv la el acasă, după program. Pentru că are niște vecini imposibili, cursurile de acasă le ține fără muzică și fără mișcări de dans. Nici una dintre cursante nu s a plâns. Cel puțin așa susține el. De obicei, Lionel face de la gară până la salon douăsprezece minute în pas normal și cincisprezece minute când e cu chef și vine bătând step. E ora 9.50. Fetele - să rămânem la termenul ăsta, eufemistic - măresc ritmul de mestecare a gumei. Matilde, care-și așteaptă rândul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Nu contează. Eu am venit pentru dreptul meu: vreau dansul care mi s-ar fi cuvenit. — V-aș servi cu plăcere, dar n-am radiocasetofon. S-a stricat. — Putem sări peste dans. — N-am nici pat. — Ce, ăla de la hotelul gării era pat? Lionel nu mai are scăpare. Dă drumul hainelor și se bucură că a păstrat măcar salteaua. E ora 17.40. Lionel, întins pe saltea, cască leneș. Se gândește la câte partide de amor a ratat în cei cinci
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ca un mort. L-a ajutat la această scurtă nirvana și conținutul celor două sticle de șampanie băute cu o seară înainte. Primul lucru pe care-l face după ce se dă jos din patul primit ieri cadou de la hotelul de lângă gara din Nantes - pat căruia îi cunoaște toate arcurile pe dinafară - este să deschidă ușa de la balcon. Trebuie să aerisească pentru că majoritatea obiectelor de decor primite provin din magazii, debarale, garaje, pivnițe și poduri. Vede de pe balcon că în jurul casei s-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Nu mă pot pronunța despre alte neveste din Nantes, dar nevasta mea e mai presus de orice bănuială. Mai ales că nici nu știe să danseze. Abia de curând - ca să învețe - s-a înscris la un salon de dans. De lângă gară. Părerea lui Robespierre Nu numele îl face pe un câine, ci atitudinea. Oricum m-ar fi chemat, unei inimi curajoase nimic nu-i e imposibil. Mai știți vreun câine în stare să dea un citat din Corneille sau Racine, că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Teatrelor, În 1991 și discutam despre Lexiconul dramaturgiei naționale; și la Festivalul Gulliver, Galați, Între 1997-2006, cînd mi-a oferit două premii; și la premiera mea băcăuană cu piesa lui Mircea M. Ionescu, Dona Quijota. Sau cînd a sosit În Gara Nicolina trenul regal, și am băut un whisky În barul super elegant al garniturii. Și cînd eram lîngă el, la Clubul Dramaturgilor al Uniunii Scriitorilor, În 2009 și am regizat un spectacol lectură. Și la Vila Scriitorilor de la Neptun, aproape
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dintre puținele lucruri neinterzise În comunism”(p.26); „Orașul se umplea de tura de dimineață, adică de femei teleghidate prin nevăzute forțe, care Înaintau Într-un fel de transă generală, stoarse, mimînd grosolan viața”(p.27); „De mîine vom avea gară! Vine tovarășul Ceaușescu. Soarele de pe cer ne-a zîmbit, florile din ghivece și-au ridicat capetele, natura a izbucnit În hohote de bucurie”(111); „Vagoanele transportau destinele unor oameni singuri, care veneau de nicăieri și se Îndreptau spre nicăieri”(p.
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a făcut să fiu alături de Constantin Chiriac (managerul Festivalului de la Sibiu), de două ori, la interval de 14 zile. E un om care te complexează: face 5-6 orașe din Europa și Asia, În fiecare lună. Ducîndu-mă cu mașina, pîn’ la gară, În București, vorbea mereu cu secretarele despre Moscova, Varșovia, Tokio, Bogota...Pleca la Madrid și după ce se-ntorcea, fugea În Croația ș.a.m.d. Și fiindcă veni vorba, printre altele, de Learul lui Șerban cu Mariana Mihuț, mi-a spus
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
e mai dificil decît celălalt... Radu Penciulescu povestește, Într-o emisiune tv, că la Teatrul din Oradea era un recuziter de geniu. Cică, aflați În turneu În Tg. Mureș cu Steaua fără nume, au uitat la sediu ceasul mare, de gară, care apărea În actul I. Ceasul era foarte important În acel spectacol. Omul nostru nu s-a panicat : s-a dus În gară, În halat, calm, și a dat jos...ceasul gării din Tg. Mureș! L-a montat pe scenă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
aflați În turneu În Tg. Mureș cu Steaua fără nume, au uitat la sediu ceasul mare, de gară, care apărea În actul I. Ceasul era foarte important În acel spectacol. Omul nostru nu s-a panicat : s-a dus În gară, În halat, calm, și a dat jos...ceasul gării din Tg. Mureș! L-a montat pe scenă, totul a decurs normal, nici cei de la CFR, nici actorii, neobservînd lipsa/ substituirea. După spectacol, s-a dus și l-a pus la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nume, au uitat la sediu ceasul mare, de gară, care apărea În actul I. Ceasul era foarte important În acel spectacol. Omul nostru nu s-a panicat : s-a dus În gară, În halat, calm, și a dat jos...ceasul gării din Tg. Mureș! L-a montat pe scenă, totul a decurs normal, nici cei de la CFR, nici actorii, neobservînd lipsa/ substituirea. După spectacol, s-a dus și l-a pus la loc, ajutat de cîțiva oameni de pe peron...Chapeau bas
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
unele au păstrat legături strânse, altele sunt În conflict deschis cu rudele ori au Închis orice canal de comunicare sau interacțiune cu acesteaă reprezintă un factor decisiv pentru evoluția lor ulterioară. Cadrul lor de viață este unul preponderent urban, străzile, gările, parcările, hotelurile, periferiile și, bineînțeles, cluburile de noapte putând fi Înlocuite În timp cu un mediu de lucru legal, salubru și mult mai bine privit la nivel social. Orașul poate Însemna deopotrivă promiscuitate, mizerie și Înjosire, sau șansa unei reabilitări
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
a avut posibilitatea să intre la liceu, Însă nu putem afirma același lucru și despre Amelia, cea care a afirmat că: „... la puțin timp după ce am terminat clasa a VIII-a, am fugit de acasă. Am luat primul tren din gară și am plecat cât mai departe...”. Ca și Karina, Daria a reușit să absolve studiile liceale (susținându-și În plus și examenul de bacalaureat și promovându-lă, Însă diferența dintre ele este aceea că Daria s-a angajat Încă de când era
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
repetate la care a fost supusă ea a fugit de acasă la vârsta de 14-15 ani, orice alternativă de viitor părându-i-se mai bună: „... la puțin timp după ce am terminat clasa a VIII-a... am luat primul tren din gară... și când m-am trezit ajunsesem la capătul călătoriei... cu banii strânși am supraviețuit câteva zile... banii se terminaseră... nu mâncasem de mai bine de 24 de ore...”. Primul ei contact cu domeniul prostituției avusese deja loc, din nefericire chiar
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Încât să limiteze opțiunile fetei la doar două variante: dansatoare sau prostituată: „... m-am lăsat influențată de el... și nici nu am avut Încotro: nu aveam decât două posibilități - ori să ajung dansatoare Într-un club select, ori prostituată, la gară...”. Pentru a-și justifica Într-un fel alegerea tânăra descrie câteva episoade sordide din viața unor prostituate: „... o prietenă de-a mea mi-a povestit că Într-o seară a venit peștele după bani și pentru că nici una nu făcuse câți
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Însemnau nici un sacrificiu, În schimbul lor ele pretinzând timpul și trupul fetelor - ambele sacre pentru orice ființă umană liberă. În numele supraviețuirii, multe tinere acceptă umilințe dezumanizante din partea celor care le „cumpără”, după cum povestește și Ariana: „.. .eram foarte speriată să ajung În gară. O prietenă de-a mea mi-a povestit că Într-o seară a venit peștele după bani și pentru că nici una nu făcuse câți trebuia, le-a dezbrăcat pe toate În fundul gol și le-a pus să se tăvălească prin zăpadă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
omoară. După un timp a Început să Își aducă prietenii acasă și să mă vândă... Nu am mai putut suporta și, la puțin timp după ce am terminat clasa a VIII-a, am fugit de acasă. Am luat primul tren din gară și am plecat cât mai departe. Adormisem În tren și când m-am trezit ajunsesem la capătul călătoriei. Nu știam În ce colț al țării mă aflam. Am Întrebat pe cineva și mi-a spus că mă aflam Într-un
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de 17, atunci când am cunoscut un baiat pe care l-am iubit. M-am lăsat influențată de el... și nici nu am avut Încotro: nu aveam decât două posibilități - ori să ajung dansatoare Într-un club select, ori prostituată, la gară. Am ales ceea ce ar fi ales orice fată În postura mea, iar din câte auzisem de la fete... eram foarte speriată să ajung În gară. O prietenă de-a mea mi a povestit că Într-o seară a venit peștele după
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
nu aveam decât două posibilități - ori să ajung dansatoare Într-un club select, ori prostituată, la gară. Am ales ceea ce ar fi ales orice fată În postura mea, iar din câte auzisem de la fete... eram foarte speriată să ajung În gară. O prietenă de-a mea mi a povestit că Într-o seară a venit peștele după bani și pentru că nici una nu făcuse câți trebuia, le-a dezbrăcat pe toate În fundul gol și le-a pus să se tăvălească prin zăpadă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
lege. Aceștia pot fi direcți și indirecți. Factorii direcți sunt reprezentați prin diferite localuri dubioase, unde se refugiază cei ce se dedau desfrâului: hoteluri, săli de dans, cârciumi, etc. Este notoriu că astfel de localuri se instalează cu profuziune În jurul gărilor orașelor mari, unde prostituatele mișună și În contra cărora autoritatea administrativă nu s-a arătat Întotdeauna energică. În privința factorilor favorizanți, chestiunea este mai complexă. Nu toate problemele pot fi puse În aceeași temă, totuși când se va rezolva prostituția, colateral, trebuie
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
similară pentru finalizarea lucrărilor. Deschiderea șantierului a avut loc în data de 7 iulie 1964;274 materialul de construcție care a fost scos din Dunăre cu dragi, a fost mai apoi folosit la construcția magaziilor, a noii căi ferate și gării Gură Văii, a noilor blocuri, a spitalului și cantinei unde aveau să fie mutați oamenii datorită inundării ce urma să aibă loc. Din septembrie 1965 până în mai 1966 a fost construit batardoul pe malul românesc, care va fi prima fază
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
știm precis ce urmărim. În pași domoli sau alergând, cu teamă sau speranță, vom lăsa să vadă cât mai departe și urechile să audă cât mai multe în urma pașilor personajului ce ne interesează în mod deosebit. Ne vom opri în „gările“ în care e nevoit să se oprească, le vom privi cum rămân în urmă în așteptare altor evenimente. Continuăm călătoria? - Fără discuție. Interesul crește și mai mult. - Poate nu va fi o călătorie interesantă... - Oricare călătorie îți oferă ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
plasatoare. Practică una dintre cele mai noi profesii de pe Valea Prahovei. În lipsă-i spui „tanti“, în față „doamna“. Sau „coana“. Stă prost cu respectul de sine și de-aia. Adică cum plasatoare o să vă explic. Primul tren sosește în gară la ora 7.35. La ora 7.34, tanti Magdalena e deja pe peron. De la ea de acasă până la „linia una“ sunt 385 de pași numărați. Numărați de 7-8 ori pe zi. La fiecare tren. Dus-întors - 770 de pași. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Magdalena poate cîștiga până la un milion pe zi. Vara trecută și-a luat mașină. Afacerile îi merg, dovadă elocventă fiind cele 3-4 ghiuluri care-i împovărează imparțial amândouă mâinile. E greu. Doar costurile colaterale dacă le socotim. Pantofii tociți până la gară și înapoi, spor de stres, certurile cu concurența, spor de periculozitate în caz de încăierări cu celelalte plasatoare. E o profesie, preponderent feminină, bărbații sunt destul de rari în branșă. Nici condițiile meteo neprielnice nu trebuie ignorate. Apoi, ca plasatoare trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dintr-o speluncă. Dar până la urmă drăguț, mi-a adus telefon mobil în mână și m-a pus să sun. Ăsta era un cartier nou, care se numea ceva cu nuci. Și mi-a spus că e o stradă înainte de gară. Ne întâlnim cu doctoru’, cu Dacia, domne? Se închina, cum ați ajuns, domne? Era medic anestezist, trei scaieți. Asta era noaptea, la 10 jumate noaptea. A doua zi, dăm peste unul bărbos care, când ne vede, începe să urle, prahovenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cred și eu” mi-a răspuns el. În dormitorul unde ne-a dus se mai găseau câțiva bărbați. Da’ mai tineri ca noi... În zori, un plutonier, și acela cu semne de invalid, ne-a luat în primire și... direcția gara. „Care-i sergentul Vultur Costache?” a întrebat plutonierul. „Eu!” a răspuns Costăchel. „Iei comanda grupei și te prezinți la centrul de instrucție. Trenul ista vă duce la destinație. Drum bun! Și... ” N-am mai auzit ce a spus, pentru că trenul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]