2,575 matches
-
ar fi avantajat-o, iar Sebastian nu era omul care nu știa să evalueze comportamentul unei femei. Acum gândurile sale erau focusate pe întâlnirea cu Damian, la ce plan trebuie să adopte ca să-l determine s-o ajute la mobilarea garsonierei și la alte cheltuieli legate de aceasta. Era contrariată de faptul că în ultimul timp nu a mai fost invitată la hotel, chiar dacă din când în când o mai suna când era liber, s-o întrebe ce mai face. Discuțiile
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
dor de mine? - Cum să nu-mi fie Puișor? Am sunat la tine la cabinet și săptămâna trecută, dar nesuferita ta de secretară nu te-a anunțat. Doream să-ți mulțumesc pentru postul de asistent universitar și mai ales pentru garsonieră. - Ce garsonieră? - Ei! Nu o mai face pe necunoscătorul. Doar nu eram eu prima prioritate din sector, ca să-mi dea Consiliul o locuință în blocurile ANL, când sunt atâtea cazuri sociale mai grave decât mine. - Ce, tu nu ești un
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
mine? - Cum să nu-mi fie Puișor? Am sunat la tine la cabinet și săptămâna trecută, dar nesuferita ta de secretară nu te-a anunțat. Doream să-ți mulțumesc pentru postul de asistent universitar și mai ales pentru garsonieră. - Ce garsonieră? - Ei! Nu o mai face pe necunoscătorul. Doar nu eram eu prima prioritate din sector, ca să-mi dea Consiliul o locuință în blocurile ANL, când sunt atâtea cazuri sociale mai grave decât mine. - Ce, tu nu ești un caz social
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
ce vor să mănânce iar Damian ridică receptorul, făcând comanda la restaurant. Așa că, până va sosi ospătarul prefera să stea cu ea de vorbă și să afle ce noutăți au mai apărut în viața sa. - Și! Ia spune, ai văzut garsoniera? - Desigur, că am văzut-o! Tu nu ai fi făcut la fel? Eram nerăbdătoare să văd cum va arăta noua mea casă, viitorul nostru cuibușor de nebunii. Nu-i așa că mă vei vizita acolo de acum? - Eu știu ce să
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
ne întâlnim și să ne bucurăm de intimitate... jucă ea rolul de femeie supărată, ca de copil căruia i-ai luat jucăria preferată. - Ce! Aici nu ne simțim bine, nu există intimitate? - Ba da, dar... - Hai, povestește-mi cum arată garsoniera? - Cum să arate? Frumoasă mai târziu, numai că acum arată dezolantă? - De ce? - Cum de ce! Cum ai vrea să arate un spațiu de locuit după o organizare de șantier, cu urme lăsate peste tot de către constructori și mai ales goală? - Ei
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
azi pe mâine și să-mi achit chiria. - Bine, lasă, mai vorbim despre asta. Stai că sună ospătarul cu mâncarea. Intră și tu te rog în baie măcar să nu te vadă cel ce intră. - Vezi? De aceea ziceam să fie garsoniera, cuibul nostru, unde nu trebuie să ne mai ferim, spuse ea trăgând ușa băii după ea. Ospătarul așeză pe masa din cameră cele aduse și două rânduri de tacâmuri, uitându-se curios să vadă cea de a doua persoană, însă
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
mai mari. De restul se vor ocupa pe parcurs. Minodora sări de gâtul lui Damian și-i mulțumi pentru generozitate. Știa ea că nu o va lăsa să se chinuie singură. Liniștită din punct de vedere al finanțării pentru mobilarea garsonierei îl părăsi grăbită, stabilind ca întâlnirea viitoare să fie la casă nouă, în noua sa locuință, când va reuși s-o mobileze și s-o facă locuibilă. Referință Bibliografică: IUBIRE INTERZISA , roman - cap. XVIII - INTALNIRE LA NIVEL INALT / Stan Virgil
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
încredere în oameni. Fusese căsătorit mulți ani, dar nu avusese copii. Soția lui decedase cu ceva ani în urmă, cu puțin timp înainte de ieșirea lui la pensie. Ajungând la Moldova Nouă avea să constate că apartamentul Aretei era o mică garsonieră la blocul turn din oraș, care era doar închiriată. De fapt după ce Acatistu a ajuns aici, cea care-l adusese a dispărut și nu a mai știut de ea. A încercat să afle de la poliție unde avea să afle crudul
ACATISTU! PERSONAJ DE POVESTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361204_a_362533]
-
era la prima aventură, după cum aveau să o informeze cei de la poliție. Norocul lui Acatistu a fost că a găsit în oraș un maistru cu care lucrase la Ciudanovița și acesta l-a dus la societatea minieră care era proprietara garsonierei pentru a intra cumva în legalitate. Areta avea o restanță destul de consistentă la chirie și societatea i-a anulat contractul de închiriere, astfel garsoniera i-a fost atribuită lui Acatistu, care a și cumpărat-o. Norocul lui Acatistu că mai
ACATISTU! PERSONAJ DE POVESTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361204_a_362533]
-
cu care lucrase la Ciudanovița și acesta l-a dus la societatea minieră care era proprietara garsonierei pentru a intra cumva în legalitate. Areta avea o restanță destul de consistentă la chirie și societatea i-a anulat contractul de închiriere, astfel garsoniera i-a fost atribuită lui Acatistu, care a și cumpărat-o. Norocul lui Acatistu că mai avea ceva bani puși în bancă despre care nu aflase Areta, astfel că banii au fost salvați. Ajuns în această postură Acatistu a început
ACATISTU! PERSONAJ DE POVESTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361204_a_362533]
-
Acatistu, care a și cumpărat-o. Norocul lui Acatistu că mai avea ceva bani puși în bancă despre care nu aflase Areta, astfel că banii au fost salvați. Ajuns în această postură Acatistu a început să se organizeze în noua garsonieră. Deoarece mobila moștenită de la Areta era doar dulapul din garsonieră și un fel de pat de campanie, Acatistu și-a cumpărat strictul necesar; un aragaz, un frigider, televizor, o canapea și două scaune confortabile. Cele câteva lucruri personale erau înghesuite
ACATISTU! PERSONAJ DE POVESTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361204_a_362533]
-
mai avea ceva bani puși în bancă despre care nu aflase Areta, astfel că banii au fost salvați. Ajuns în această postură Acatistu a început să se organizeze în noua garsonieră. Deoarece mobila moștenită de la Areta era doar dulapul din garsonieră și un fel de pat de campanie, Acatistu și-a cumpărat strictul necesar; un aragaz, un frigider, televizor, o canapea și două scaune confortabile. Cele câteva lucruri personale erau înghesuite în două geamantane mari, printre care se afla celebra lui
ACATISTU! PERSONAJ DE POVESTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361204_a_362533]
-
a spus că mai avea ceva rezerve pentru viitor în afara pensiei destul de consistente. L-am avertizat să nu se lase amăgit de vreo nouă Areta! Am rămas cunoștințe și prieteni până în ziua când a fost găsit decedat în canapeaua din garsonieră. Nu am putut să mă implic, fiindcă tot cazul a fost preluat de poliție și procuratură. Mi-a părut rău după Acatistu, dar și după acea culegere de acatiste. Referință Bibliografică: ACATISTU! PERSONAJ DE POVESTE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
ACATISTU! PERSONAJ DE POVESTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361204_a_362533]
-
chiar avea câteva poezii trecute acolo. Lucrarea premiată, o țin și acum minte, se numea “Fructele râului”, un copac sau un pom în care locul fructelor era ocupat de cranii umane. M-a invitat acasă la el. Locuia într-o garsoniera micuța situată la mansarda unui bloc vechi de când hăul și pârâul, cum zicea el. Avea o măsuță din brad cu două băncuțe de o parte și de alta. Fotoliul-pat era încadrat de două dulapuri cu rafturile pline de cărți. M-
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul unde le așează seara. Se preface, firește, că nu bagă în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și lățos, care se pripășise de un timp încoace primprejurul blocului cu garsoniere. Apoi se îndreaptă către stație și așteaptă răbdător, dar cu un gust amar în gură, microbuzul care îl duce zilnic la locul lui de muncă. Nimic nou sub soare. Referință Bibliografică: POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
părerile nu și le spuseră, așa cum făceau ei de obicei. Poate pentru că își doreau atât de mult o casa a lor... și până acum găsiseră numai excroci. Mama lui Paul a încercat de când era el student, să-i cumpere o garsonieră în București. Și nu reușise. Găsise fie persoane particulare, fie agenții, ce doreau numai să-i excrocheze. “Oare cum reușesc unii totuși, să-și cumpere în mod real, o casă sau un apartament?”, se întreba mereu Paul. “Probabil trebuie să
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
fata securistului nu mai studiase nimic după opt clase. Și nici nu avea șanse să mai facă școală vreodată. După revoluție însă, securistul i-a aranjat fetei liceul la seral și chiar diploma de facultate, una particulară, deschisă într-o garsonieră, de către unul dintre cei cu care colabora la Securitate. Apoi, cu șpagă, fiica sa a fost angajată imediat la Procuratură. Paul se gândi că, poate cu relațiile securistului n-ar fi dus-o acum atât de rău la facultate. Șeful
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
mai viu și mult mai real decât poate să fie un simplu vis ... M-am ridicat și am părăsit parcul. Aveam o stare ciudată, nu mă simțeam defel în apele mele. Sub nici o formă nu doream să mă întorc în garsoniera mea năpădită de singurătate. Trebuia să vorbesc cu cineva, să povestesc ce mi se întâmplase. Atunci m-am hotărât să merg la Magda. Numai ea știa cum să-mi aline, cu feminitatea ei suavă, stările mele depresive. Locuia departe, într-
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
semnal de alarmă. La nici 2 ani de zile, primesc al 2-lea semnal de alarmă mare: mama mea la cei 47 de ani și la viață dezordonată pe care-o dusese, mama mea care avea case la sat, avea garsoniera, avea terenuri, avea mașini, avea o firmă de comerț. Mama mea la cei 47 de ani, în 2 săptămâni, la al treilea infarct, moare. M-am refugiat în alcool pentru o perioadă de vreo 6 luni de zile. Au intervenit
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367375_a_368704]
-
pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul unde le așează seara. Se preface, firește, că nu bagă în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și lățos, care se pripășise de un timp încoace primprejurul blocului cu garsoniere. Apoi se îndreaptă către stație și așteaptă răbdător, dar cu un gust amar în gură, microbuzul care îl duce zilnic la locul lui de muncă. Nimic nou sub soare. Referință Bibliografică: POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
în casă sigur n-a văzut asta. Oricât a încercat d-na profesoară să-și salveze odrasla...nu s-a putut. Cu banii adunați până atunci, cu ce i-au mai trimis, clandestin, mama și bunica și-a cumpărat prima garsonieră. Era un pat...o cafetieră...și, în rest, depozit pentru mărfurile aduse sau de dus...la unguri...la sârbi...la turci...la bulgari...la cehi...oriunde auzea că poți să cumperi sau să vinzi ceva profitabil. Tot stând prin vămi
HEI, COŞAR, COŞAR...COŞAR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367193_a_368522]
-
pare epuizat, insinuările privind implicarea în lupta secesionistă a unor conetnici, având un ecou negativ chiar în rândul maghiarilor. Avem și câțiva independenți, udreniana detașându-se prin tupeul nemăsurat de a candida la capitală, deși mi-amintesc că avea o garsonieră pe la Roman! Ultimul sondaj dă PSD-ul, conform ISSPOL, la 54%, PNL la 21%, iar USR la 10%. Ceea ce este în totală contradicție cu topul încrederii, unde premierul Dacian Cioloș conduce, urmat de președintele Klaus Iohannis, iar pe locul 3
TABLETA DE WEEKEND (171): ALINIEREA CANDIDAŢILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368651_a_369980]
-
Da! nu mă așteptam la așa ceva. Care ar putea fi? - După cum știți, la puțin timp după ce ați venit în liceul nostru, ați depus la primăria de sector o cerere pentru locuință. Am primit notificarea că vi s-a repartizat o garsonieră în blocurile A.N.L. care s-au dat de curând în folosință, așa că trebuie să treceți pe la Serviciul Locativ al primăriei pentru a vă lua repartiția. - Vai, doamnă director, ce veste minunată mi-ați dat! nici nu mă așteptam să
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
mai flexibili, depravați chiar. Sar dintr-un pat într-altul cu o ușurință fără seamăn. Îi va aduce la cunoștință, în mod civilizat, că relația lor a luat sfârșit, din cauza pe care i-o va dezvălui, se va muta în garsoniera pe care uneori o mai închiria, și asta va fi tot. Cum va trece peste imensa durere și ce-i va mai rezerva viitorul - rămâne de văzut. Cu aceste gânduri în minte, s-a pregătit pentru o nouă zi obositoare
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Doar și tu ai absolvit-o ușor. Se întunecase. Trebuiau să plece împreună. Iulian cu Andrada ieșiseră primii din clădire. Andrei îi urma tăcut.. Pășiră cam o sută de metri. - Aici stau eu, spuse Andrada. Nu urcați la mine, în garsonieră? spuse tânăra. Vă rooog, spuse ea cu un glas de nerefuzat. Serviți o cafea, o prăjitură făcută de mine... -Dar, sunt cu Andrei, spuse bărbatul încurcat. - Lasă tată, eu merg singur acasă. Am crescut mare, spuse băiatul. - Oare e bine
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]