2,189 matches
-
Maiorescu, are convingerea nezdruncinată că geniul eminescian reprezintă "cea mai înaltă manifestare a inteligenței românești din toate timpurile". Nebunia ereditară, opinie lansată de însuși întemeietorul cultului, este invocată de toți contestatarii, dar mai cu seamă de "partidolatrii" exasperați de violența gazetarului care nu iartă nici pe liberali (nu liberalismul ca atare, admirându-i pe Kogălniceanu și Cuza!), nici pe conservatori, deși conducea ziarul de această orientare, "Timpul". Singurul "partid" slujit de Eminescu era România. Pentru asta a trebuit să plătească prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sună profeția maioresciană -, devenit "erou eponim" (cf. Ilie Bădescu) este azi un obstacol, țintuindu-ne "la porțile Europei". De unde și tăcerea, întinsă pe lungimea măcar a unui deceniu, pe care o recomandă profesoral E. Negrici, supunându-l pe poet și gazetar (îndeosebi) unui ciudat embargou. În fond, canonicul de la Blaj punea în discuție, cu "furie iconoclastă" (Th. Codreanu, lucr. cit., p. 323) tocmai cultul pentru cel care nu era "nice barem poet". Eminescu, "geniu impus", un biet poetastru era beneficiarul presiunilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a ideologiei "political correctness" în postmodernism este aceea a națiunilor (considerate "anacronic-tribale" și "antiglobaliste"), susținând pe de altă parte minoritățile etnice, homosexuale, feministe etc. Însăși "teoria secundarului" a lui Virgil Nemoianu devine o armă de luptă împotriva naționalului prin demonizarea gazetarului Eminescu, cel care numise "antitezele monstruoase" din societatea noastră. Echilibrul, armonia și depășirea antitezelor nu poate fi decât transmodernistă pentru că, spune profesorul Codreanu, "transmodernismul se fundează pe antitetică pe care o întrevăd ca filozofie a viitorului", cu o certă pledoarie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
instituții de prim rang din cultura și politica românească. Acuzați de mancurtizare sau de indiferență față de destinul României, politicienii postdecembriști au parte de un tratament dur (unul dintre capitole se numește "cleptocrația"), care amintește, mutatis mutandis, de atitudinea necruțătoare a gazetarului Eminescu față de contemporanii săi. Cine privește cu obiectivitate câmpul intelectual românesc postbelic (fie el comunist sau postcomunist) va constata polarizarea taberelor în jurul ideii naționale. De o parte stau adepții internaționalismului, de cealaltă cei ai naționalismului, concept pe nedrept blamat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fapt, reacționarismul de care este acuzat tot mai insistent Eminescu înseamnă, de fapt, salvarea ideii naționale. Re(a)dus la intenția sa originară (pe care i-o atribuia poetul însuși) conceptul definește o reacție firească, de apărare a unui organism. Gazetarul nu este un incapabil să accepte modernizarea societății românești, ci un antimodern, în sensul teoriei lui Antoine de Compagnon. Privite deci în lumina adevărului și raportate la contextul care le-a generat, articolele eminesciene sunt, în spiritul lor, străine de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un dublu referențial, fără a manevra exclusivist doar referențialul nebuniei. Or, "spargerea referențialului unilateral" (vol. cit., p. 73) presupune a conjuga perspectivele (patologică și ideologică), luând în calcul conjunctura geopolitică și implicarea masonică. Înțelegem de ce, citit în rama epocii, incomodul gazetar, "stricat cu toată lumea", trebuia anihilat, "uitat", purtând stigmatul nebuniei. Evident, publicistica l-a epuizat, procurându-i adversități ireconciliabile; după cum predispoziția ereditară părea a-l fi condamnat unui "drum prescris" (recunoștea poetul, într-o epistolă din 3 mai 1880), asumându-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
O frază pe care o așternea (imprudent?) Dimitrie Vatamaniuc, prefațând investigațiile lui Călin L. Cernăianu, anume că Eminescu ar fi fost "deținut politic", a trezit numeroase reacții și suspiciuni, activând însă frontul celor interesați a cerceta "viața politică" a marelui gazetar, chemat irezistibil de sirenele jurnalismului. "Absorbit" de programul eminescian, N. Georgescu anunța, încă în 1994, acea "altă viziune", impunând în eminescologie un nou curent, ilustrat de câteva prestigioase nume, așa-zișii "cercetători indisciplinați". Printre ei, desigur, în primul rând, Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al dr. Șuțu sub pretextul de a fi înnebunit subit, conform "diagnosticului" soției lui Slavici (Catherine Magyarosy Szöke), cea care, pe cartea de vizită trimisă lui Maiorescu, la o oră matinală, îl anunța că incomodul său chiriaș e "foarte reu", gazetarul tipărea în Timpul un vitriolant editorial, denunțând intenția guvernului "de a-și subjuga presa". Și cerând sprijinul caracterelor tari, ieșind la luptă. Or, neîndoielnic, Eminescu a fost un caracter tare, frânt până la urmă, "depus" la acea casă de sănătate fără a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
schimbările întâiului editor"); ulterior "debarcării" și internării, criticul voia a-l ști plecat "așezat în Iași" (6/18 aprilie 1884), sechestrându-i manuscrisele și asigurând tutela asupra ultimului Eminescu, pe baza unei înțelegeri verbale cu tatăl său. E limpede că gazetarul a plătit pentru un "delict politic", fiind sacrificat. Războindu-se cu teza vidului spiritual, Theodor Codreanu, cu o "veracitate greu de desmințit", aprecia cu ani în urmă Zoe Dumitrescu-Bușulenga, fisura imaginea oficială a anilor "eclipsei", apărată cu cerbicie. Curios, N.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu diagnosticul oficializat (vezi "Războiul diagnozelor") supunându-l pe "bolnavul exemplar" (cf. Ilina Gregori), devenit cobai, unui tratament inadecvat (cura mercurială, dubla eroare a dr. Iszac etc.). Și, nu în ultimul rând, evidențiază aranjamentele de culise tentativele de descotorosire de inflexibilul gazetar conducând la moarte civilă: trădarea unor carpatiști măsluirile lui Titu Maiorescu în propriu-i jurnal, cabala francmasonică etc. Cartea lui Theodor Codreanu, rod al strădaniilor exploratorii întinse pe câteva decenii se citește pasional, ca un veritabil roman polițist; dar dincolo de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
p. 63) Totuși, senzația mea este că eminescologul se lasă furat de propria-i teză, supralicitând rolul Basarabiei, când, de fapt, "sacrificarea" lui Eminescu s-a produs din cauza atitudinii față de Transilvania, așa cum Theodor Codreanu însuși susține referindu-se la arestarea gazetarului și la desființarea societății "Carpații". Ceea ce nu înseamnă însă că Basarabia nu e importantă. Ba chiar foarte importantă, dar o asemenea idee nu trebuie absolutizată într-o publicistică atât de complexă cum este cea eminesciană, care acoperă o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
academic-universitară și de agitația cronică din publicistică. Basarabia eminesciană este, în fapt, o carte de istorie. Istoria durută a unor teritorii românești aflate din totdeauna în vizorul "ursului" de la răsărit și a căror ființă națională a apărat-o din răsputeri gazetarul Eminescu. Doar prima parte a cărții se intersectează cu cercetarea de istorie literară, cea de a doua urmând mai departe firul evenimentelor istorice, spre a ilustra perenitatea argumentării eminesciene, de certă actualitate. Astfel aflăm că Țarul avea pregătit decretul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
6 iulie 2013 Constantin CUBLEȘAN Chestiunea Basarabiei Spirit polemic prin excelență, Theodor Codreanu dezbate chestiunea Basarabiei actuale în contextul istoric al evoluției acesteia, având ca reper de înțelegere pentru destinul respectivei părți a României tocmai publicistica eminesciană, în care viziunea gazetarului ("argumentele minții de laser a lui Eminescu") asupra strategiei politice a puterilor din jur, nu străine de interese locale, dinlăuntrul țării ("vechea maladie a discordiei mioritice"), deslușește rolul strategic, geopolitic, important pe care l-a jucat de-a lungul vremurilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2008), pe parcursul unui pamflet de ample dimensiuni: Basarabia eminesciană (Editura Junimea, Iași, 2013. Colecția Eminesciana, serie nouă, nr. 17 / 79), propunându-și (cu analiza detaliată a jocurilor de culise ale marilor puteri) a pune în evidență calitatea de vizionar a gazetarului, făcând cu evidență demonstrația marii actualități a ideilor vehiculate în gazetăria acestuia, pe care nu puțini o tratează, încă, drept minoră. Așa se face că Theodor Codreanu urmărește spiritul abordării eminesciene a statutului contemporan al provinciei, până în zilele noastre, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
electivă și ereditară, arătând că prima se dovedește a fi pretutindeni matricea dezbinării fraților, care se ridică unii împotriva celorlalți, moștenind, punctează Th. Codreanu, "păcatul fratricidului biblic al lui Cain și Abel". În diagnosticul răului intern, pe care-l comentează gazetarul, se află și neînțelegerile intraetnice românești. o atenție aparte acordă Theodor Codreanu modului în care Eminescu comentează evenimentele ce au premerS Războiului de Independență, mai ales înțelegerile de culise ale marilor puteri, în vizorul cărora intra mereu Basarabia. Pericolul cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din plin de comentariile și documentele din cartea lui Larry l. Watts, Ferește-mă, Doamne, de prieteni, apărută în 2012. Reîntorcându-mă la polemica eminesciană prilejuită de războiul din 1877-1878, reiau citatul folosit de Th. Codreanu dintr-un articol al gazetarului de la Timpul: Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o înapoi, drept din dreptul nostru și pământ din pământul nostru? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asupra societății, cu argumentul, sprijinit pe texte, că "poetul nu se arată nicidecum partizan al statului natural, recte al conservatorilor" (p. 56). Edificatoare este și lămurirea caracterului "reacționar" al concepției asupra societății a lui Eminescu, ca atitudine asumată conștient de gazetar, în raport cu liberalii timpului (p. 58), din "poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de poet "pătură superpusă"" (p. 64). Este un bun câștigat apărarea canonicității lui Eminescu, ce aduce în prim plan trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
p. 259). Găsim în cartea Eminescu incorect politic aproape toate piesele posterității "dosarului Eminescu". Theodor Codreanu ajunge la acest rezultat ceea ce nu este deloc puțin lucru. Apelul său este să fim dispuși, atunci când vrem să-l evaluăm pe Eminescu poetul, gazetarul, autorul unor manuscrise ce mai trebuiesc explorate să renunțăm la conformismul primelor impresii și la conformismul evaluărilor ideologizate, în egală măsură. "Păcatul mare menționează el în treacăt e că și apologeții de ocazie îl exaltă pe Eminescu tot reducționist, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
polițiști îndepărtați din instituție, care au trimis proteste la rege prin ministrul de resort și prin presă. Motivul real a fost o campanie inițiată de Eugen Titeanu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne și patron de ziare, cu sprijinul gazetarilor îndepărtați de directorul general - „când știut este că gurile rele din presă trebuie întotdeauna plătite” - care le-a tăiat subvențiile acordate până atunci. La această campanie s-au raliat și liderii P.N.Ț., în urma „eliminării funcționarilor ardeleni” din D.G.P., susținuți
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
deconspirare a acestora de către contraspionajul autohton. Informatorii, baza oricărei acțiuni de spionaj, au fost recrutați dintre minoritarii cu legături familiale în Ungaria, soțiile ofițerilor sau funcționarilor superiori, soldați minoritari, studenții și elevii care urmau studii în Ungaria, preoții, profesorii și gazetarii maghiari, dezertorii români, proprietarii de pământ din zona de graniță ș.a.m.d. Transmiterea datelor obținute a fost efectuată prin curierii diplomatici ai Legației, prin aparate de radio-emisie clandestine și, în cazuri urgente, prin telefon sau telegraf în limbaj codificat
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
discursivă, în sarcina ei reținându-se "prăbușirea intelectuală a Occidentului", care ar "începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
om deosebit, franc, foarte deschis la intelectuali, chiar cultiva relația cu intelectualii și cu Universitatea, avea formație de ziarist. S. B.: Iliescu îl descrie așa: "Un om cu relații bune în lumea intelectuală și culturală a Iașului, provenit din lumea gazetarilor"6. Mai departe, Dumitriu Mihai. D. T.: El avea o funcție la Municipiu, dacă nu mă înșel. S. B.: Dar el nu era la Flacăra Iașului? D. T.: Da, era redactor-șef. S. B.: Vom mai vorbi despre el. De
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de acord cu înființarea unui cerc de presă la nivelul Centrului și cu acordarea a 0.50 sutimi la repartiție. Propune să fie invitat Adrian Păunescu să vină la cenacluri literar-muzicale, a căror activitate trebuie îndrumată. Ion Chiriac propune ca gazetarii acestor reviste să se specializeze în probleme de organizație pe lângă reviste precum Scînteia tineretului, Viața studențească etc. unde aceștia să efectueze practica. Hagiu spune că revistele sunt bune, consistente. Nu este de acord cu ce se apune în material despre
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
presă cu Ben Gurion care, așa cum ne așteptasem, a trezit un larg interes în redacțiile din capitala belgiana. Nu m-am așezat în tribună, lângă vorbitor, ci am preferat să ocup un loc în sală lângă Kurt Grunebaum, un prieten gazetar la cotidianul socialist Le Peuple. N-au trecut trei minute de când Ben Gurion a început să vorbească, și am fost copleșit de un sentiment de îngrijorare crescândă. După cuvinte rostite în engleză au urmat frânturi de fraze în ebraică, apoi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de istorie sub denumirea de "Primăvara de la Praga", au apărut câteva schimbari promițătoare în perimetrul raporturilor dintre Cehoslovacia și Israel. Printre alte manifestări de destindere a relațiilor tensionate la maximum în anii trecuți, am salutat cu satisfacție vizita unui reputat gazetar și scriitor slovac, B. Mňačko, venit să se informeze despre situația politică din țara noastră. Mňačko a solicitat și i s-a acordat o întrevedere cu primul-ministru, Levi Eshkol. L-am însoțit pe Mňačko la Eshkol, care a insistat să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]