3,149 matches
-
Neuitata mea lumină, nu pot veni astăzi să te văd, căci pe tine nu te pot vedea decât singură, numai pentru mine, așa cum te aveam eu cândva, în brațele mele, și ziua aceea..." Nu mai pot transcrie. Sufăr de o gelozie nebună, inumană. Îmi venea să mușc lemnul mesei. Aș fi vrut să mă cheme Maitreyi la telefon atunci. Doamne, când mă înșel eu? Unde mă înșel eu? Sau toată lumea are, totdeauna, dreptate?... ...N-am mai scris de mult în jurnal
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Își reaminti de această întîlnire când observă că, într-un chip ciudat, scenariul începe să se repete. Se împrietenise în acel an cu Linda Gray, o tânără californiană care, între altele, avea, pentru el, marea calitate de a nu cunoaște gelozia. Într-o seară, pe neașteptate, când încă nu umpluse a doua ceașcă cu cafea, îi spuse: - Am aflat că erai bun prieten cu un faimos doctor francez... - A murit, o întrerupse. A murit într-un accident de avion, în iarna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tare, puțin acid, care îi urca dintre coapse, încerca să respire cât mai rar și mai ușor, cu urechea ciulită ca să le asculte... — ...știam că e legată de Ștefan într-un mod puțin nefiresc. Ai văzut și tu scenele de gelozie pe care mi le făcea de când era mică... Țin minte că odată s-a dat pe furiș, exact cum face un cățel neputincios și perfid, și am simțit o durere cumplită la deget. Mă mușcase până la sânge... De-aceea am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi un Fouché, așa cum ți s a relatat că te-a denumit mai deunăzi un fost prieten. Căci cine te poate vorbi mai de rău decât foștii prieteni și fostele iubite, la ambele categorii intervenind și vanitatea, și invidia, și gelozia ? O singură soluție ai în situațiile neplăcute, ținând seama și de firea ta, pașnică prin excelență : să îi dezarmezi prin zâmbet. Puțini mai au tăria să te scuipe când le întorci și celălalt obraz, pentru că intră în obișnuință ca la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
flirtul este în modă, se silește să aibă și ea un curte zan, pentru a nu fi rămas tot o tânără provincială !). Căci ce rost are să se prefacă a ignora la nesfârșit motivul logoreei lui - gheara puiului de vulpe, suferința geloziei ? Un lucru simplu, pe care doar naivitatea ei îl complică. Pentru că Sophie este atât de naivă și atât de prost vede în jur, încât nici măcar lașitatea sigisbeului ei, Titi Ialomițeanu, e neînstare să o observe, ca să se dezguste de el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar mai ales spectacolul străzii m-au calmat. Nu, inexact ! De fapt mi-au înlocuit nemulțumirea cu o îngrijorare, care însă mi-a părut mai ușor de suportat, fiind și legitimă, și colectivă. Această îngrijorare era total diferită de suferința geloziei și a neînțelegerii, care te umple de întuneric și te stăpânește la fel de umilitor (și de total !) ca și foamea fizică. încă din mahala, dar cu atât mai mult spre centru, deasupra prăvăliilor fluturau tricolorul și drapelele aliate. Pe ziduri, manifestele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar reclama mizeria umană a unor bieți oameni, cei mai mulți de joasă extracție și ajunși într-o jalnică stare... Nu mai rămâne atunci decât o mondenitate, ce permite contacte în lumea cea mai înaltă. Să fi fost o egoistă ieșire de gelozie ? Cine știe ce a înțeles Marie-Liliane din spusele mele, pentru că, de atunci și până când s-a ridicat să plece, am avut impresiunea că o umbră întristată i-a apărut în privire. Sophie, mai puțin subtilă, deosebit de atrăgătoare însă (așa bine arată de când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bietul Papa, el, atât de palid de obicei, cum se îmbujorase, și ce glas nesigur avea ! Se simțea desigur ambarasat, un om atât de inteligent ca el nu putea să nu-și dea seama că fusese o mică criză de gelozie, din pricina lui !... Sperând că probabil așa va da mai puțină amploare inci dentului, se învârtea în jurul lui Muti, o consola, o aproba... Da, trebuie pedepsită... da, îi răspundea, și arunca priviri atât de disperate în jur, de parcă el ar fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ani mai bătrân, și nu se mai văicărește atât ! Poate de-asta Puiu să nu audă de el ! Ca să-l evite, era în stare să născocească tot felul de istorii pe seama bietului Titi ! A fost Puiu toată viața de-o gelozie... într-o vreme cășunase pe domnul Ialomițeanu : că prea e abil, că până la urmă s-a aranjat și cu comuniștii, că de unde i se dă așa ușor viză la plecări și lui, și nevestei... Lucruri care sunt spuse îndeobște de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asta ! îți interzic, spunea, să-i mai povestești despre noi orice ! Mai ales cum ești tu vorbăreață, și el, care toată viața n-a făcut altceva decât să tragă oamenii de limbă și să escrocheze... Prostii de-ale lui Puiu, gelozia care îi întunecă... Sus, la etaj, se aude iar telefonul. — Uite, madam Delcă, dumneata mă știi ce femeie de treabă sunt ! Ce drăguță, ce apropiată ! Și cu Ivona azi, câtă răbdare am putut să am ! Pe când ea, tot timpul strecura
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cumpărată din economii, a colindat cu nevestica lui toată Europa. La ultimele călătorii luaseră cu ei un nepot, pentru că, totuși, aveau de-acum o vârstă ! Atunci când îl întâlnisem eu trecuse de șaptezeci, asta ca să-ți dai seama ce absurdă e gelozia lui Puiu ! De la o vreme nu l-am mai întâlnit, să fie cumva bolnav ? Ei, slavă Domnului ! Vine, în sfârșit, Ivona ! N-o auzi ? Coboară scara ! Da, totuși eu cred că trăiește, în România liberă nu l-am întâlnit... De
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văzuse crescând mari și plecând de acasă. Tom, acum student, fusese ultimul care plecase. Ruby nu se înțelesese niciodată cu Brian, dar era atașată de George și de Tom. În trecut, Alex nu fusese geloasă pe Ruby; însăși ideea unei gelozii ar fi părut absurdă. Dar cu câtva timp în urmă, când o văzuse pe Ruby stând de vorbă cu George, simțise în servitoarea ei un fel de forță străină. Și numai cu o zi înainte, când Alex intrase în salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
admiratori fervenți. Nu-l antipatiza, așa ca Brian, dar era bănuitoare. De altfel nu credea în Dumnezeu. Dar nici mulți dintre admiratorii fervenți ai părintelui nu credeau. — Și ce v-a spus? îl întrebă Gabriel. Întrebarea fusese dictată de o gelozie lipsită de noimă. Gabriel simțea foarte des împunsătura unor gelozii lipsite de noimă. — Am stat de vorbă. Ea mi-a spus foarte puține. Eu i-am spus foarte puține. Am stat o bucată de vreme. Am plecat. — Sunt convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bănuitoare. De altfel nu credea în Dumnezeu. Dar nici mulți dintre admiratorii fervenți ai părintelui nu credeau. — Și ce v-a spus? îl întrebă Gabriel. Întrebarea fusese dictată de o gelozie lipsită de noimă. Gabriel simțea foarte des împunsătura unor gelozii lipsite de noimă. — Am stat de vorbă. Ea mi-a spus foarte puține. Eu i-am spus foarte puține. Am stat o bucată de vreme. Am plecat. — Sunt convinsă că s-a bucurat să vă vadă. — Nu știu. Gabriel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sale. — Mă bucur că o să-l vedem din nou pe Tom, spuse Gabriel. Vine atât de rar... crezi că încearcă să-l evite pe George... sau pe Alex? — Băieții tineri evită mamele posesive. — Eu cred că s-a retras din cauza geloziei lui George. — Pentru că Alex e atât de atașată de Tom? Bietul George cel frustrat! Iar o luăm de la capăt. Hai, mai bine, la culcare! Brian se ridică de pe scaun, adăugând: Tom... da... Tom e fericit. „Și tu nu ești“, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o compătimea pe Stella. Îi plăcea, o interesa și o enerva Alex. Ținea mult la Tom, în legătură cu care Brian avea sentimente atât de amestecate, dar ea își frâna afecțiunea, ca nu cumva Adam să încerce cea mai vagă undă de gelozie. Tom i se părea un băiat nesofisticat și cu totul inofensiv. Asemenea lui Brian, îl invidia pe Tom pentru veselia lui, dar îl invidia în numele lui Adam, nu al ei. Oare când Adam va avea douăzeci de ani va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împunsătură de ac, fie ca o forță distructivă sau ca o obsesie ucigașă. S-ar putea spune că mai mulți sunt cei care se ucid pe ei înșiși sau pe alții din vanitate rănită, decât cei ce ucid din invidie, gelozie, răutate sau dorință de răzbunare. În sufletul lui George se săpase o rană adâncă (atât de adâncă încât suntem tentați să o numim „originară“, orice sens ar avea acest cuvânt), o rană în care cea mai mică desconsiderare de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în iad, nu greșeau: dar, ca toți cei care nu cunosc iadul, nu puteau înțelege că acesta e un spațiu vast, în care poți găsi și refugii și colțișoare familiare. În ultima vreme, în mintea Stellei încolțise o plantă veninoasă: gelozia. Desigur, știa de ani de zile că George o „frecventează“ pe Diane Sedleigh, ba chiar unii „binevoitori“ se grăbiseră s-o informeze pe Stella că George o „instalase“ pe mica prostituată într-un apartament pentru uzul său personal. Ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a-i câștiga afecțiunea, apoi, subit, de neînțeles, pedepsindu-l. Brian și-a asumat sarcina de a-i fi mentor moral, corectându-l, mustrându-l și ducându-l duminică de duminică la Casa de Reuniuni a „Prietenilor“. Alex urmărea cu gelozie influențele fraților și o iritau, mai cu seamă, semnele de afecțiune reciprocă dintre Tom și George. Tom învățase să se comporte cu tact, chiar cu precauție. Combinația de rivalitate și dragoste posesivă și autoritară, labilitatea sentimentelor celor ce-i îndrumau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
animal. Alex avusese dificultăți să-i desprindă mânuțele crispate ca niște gheare.) Firește, pe băiețașul acesta îl iubise și îl dorise de dragul lui; dragostea era privilegiul lui Alex. Râvnise la copil din momentul în care se născuse și, fără îndoială, gelozia ei fusese răscumpărată prin faptul ca pusese mâna pe fiul Fionei. Dar avea și nevoie de el, instinctiv, ca o armă împotriva celor doi frați, mai cu seamă a lui George. În ce măsură a fost transpus în practică acest plan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le luase. Le prețuia mult, ca semne de afecțiune din partea tatălui ei. George se simțise străpuns de un junghi de gelozie și frustrare. Se îndreptase spre masa de toaletă și măturase cu mâna, răsturnând pe podea, câteva cutiuțe de argint, farduri, o oglinjoară de mână, care zăceau neatinse din seara când, cu o sută de ani în urmă, el și Stella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu un cordon din verigi de metal, bine strâns în jurul taliei subțiri. Simți în nări mireasma pudrei ei. Se cutremură când ajunse în dreptul lui John Robert și acesta închise ușa în urma lui. În stradă, George se simți devorat de ură, gelozie, suferință, remușcare, teamă și furie. Emoțiile îi întunecau cerul și-i sfâșiau măruntaiele, ca niște vulturi. O clipă se gândi să-și scoată pantoful și să spargă geamul cu el. Fața îi era însă impasibilă; până și încruntarea se spulberase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în șah pe bietul Hector, în timp ce ea era îndrăgostită, fără răspuns, de Joey Tanner, un coleg de la Universitatea din York, unde studia istoria. Brian McCaffrey gândea în sinea lui: „Când stau și văd câtă furie și ciudă și răutate și gelozie și invidie și dorință carnală vinovată port în mine, cum mai pot blama pe oricare altul, pentru orice ar fi?“. Cercetă cu atenție o gâză, invizibilă ca un punctuleț, care se plimba pe dosul palmei lui, o strivi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primit dimineața, îl așteptau de câtăva vreme (acum era aproape ora prânzului), privind pe fereastră ca să-l vadă apărând pe cărarea noroioasă dintre copaci. Până atunci se dăduseră peste cap să pună totul la punct în casă. (Pearl refuzase, din gelozie, ca Ruby să se ocupe de curățenie. Făcea ea toată treaba cu ajutorul lui Hattie.) Hotărâseră împreună cum să se gătească; se pusese problema dacă Hattie să-și îmbrace rochia nouă de vară și să-și ridice părul în creștet. Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-o vadă în casa soțului ei? Și ce rol de clovn bătrân îi era repartizat lui? Se putea el concepe bine-primit de cei doi tineri? Dacă era în stare să fie gelos pe Pearl, n-o să fie nebun de gelozie pe Tom? Oare ajunsese într-adevăr în situația în care renunțase definitiv la orice speranță a unei relații directe între el și Hattie? De ce se grăbea atât de tare s-o paseze altuia? Gândul năuc și speriat care se degaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]