1,649 matches
-
sosirea trupelor guvernamentale a fost scânteia care a aprins revolta. Cert este că generalul a fost literalmente rupt în bucăți, iar soldații atamanului Toamboțev, care au încercat să-l apere pe general, au fost uciși.. În mai 1772, guvernatorul Orenburgului, generalul-maior Reinson, a organizat o forță expediționară pentru înăbușire revoltei. Trupele de represiune au reușit să-i învingă pe răsculați, care au fost judecați pe 6 iunie 1772. Răsculații și liderii lor au fost torturați și executați. Răsculații au fost rupți
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
(în ) (n. 7 martie 1948, România) este un general-maior ("Aluf") israelian, care a condus Direcția de Informații Militare a Armatei Israeliene (AMAN) între anii 2002-2006. A emigrat în Israel din România în anul 1962, la vârsta de 14 ani. A obținut o licență și un masterat în orientalism și
Aharon Zeevi-Farkaș () [Corola-website/Science/319755_a_321084]
-
de general și numit șef al Departamentului Tehnologic și Logistic (Atal), îndeplinind această funcție până în 2001. A condus apoi Direcția de Informații Militare a Armatei Israeliene (AMAN) (2001-2006). La 5 ianuarie 2006 a trecut în rezervă. A fost înlocuit în funcție de generalul-maior Amos Iadlin. El lucrează în prezent ca șef al Programul Național de Apărare și Informații din cadrul Institutului pentru Studii de Securitate Nationala (INSS) la Universitatea Tel Aviv. El a fondat și este președinte-director general al FST21 Ltd., Servicii Tehnologice Avansate
Aharon Zeevi-Farkaș () [Corola-website/Science/319755_a_321084]
-
în orașele Baia Mare, București, Cluj-Napoca, Iași, Ploiești și Suceava. Pentru pasionații de aviație sportivă a fost înființat în Suceava un aeroclub teritorial, care a fost denumit inițial Aeroclubul „Șoimii Bucovinei”. Ulterior a primit denumirea de Aeroclubul „Grigore Baștan”, după numele generalului-maior Grigore Baștan (1922-1983), fost comandant al Trupelor de Parașutiști și locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare. Aeroclubul îi pregătea atât teoretic, cât și practic pe amatorii de parașutism, planorism, zbor cu balonul și zbor cu motor. Sediul aeroclubului este
Turnul de parașutism din Suceava () [Corola-website/Science/316657_a_317986]
-
rangul de colonel. În 1840 a activat în Sankt-Petersburg, iar pe 5 februarie 1841 pentru activitatea sa neîntreruptă în slujba armatei a fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe în rang de cavaler. În 1849 a fost promovat în gradul de general-maior, apoi a fost transferat la Cartierul General al Statului Major de la Orenburg, cu această ocazie el a făcut multe excursii în stepa kârgâză. Odată cu deschiderea ostilităților din Războiul Crimeii, a fost numit în funcția de șef al Marelui Stat Major
Michel Fanton de Verrayon () [Corola-website/Science/318848_a_320177]
-
în 1960 în Direcția I - Informații Externe, lucrând pe posturile de locțiitor al șefului direcției operative (1960-1963), locțiitor al șefului direcției generale (1963-1969) și șef al grupului operativ extern (1969-1971). Este înaintat la gradele de locotenent-colonel (1962), colonel (1964) și general-maior (1968). A răspuns de țările de limbă engleză și a coordonat toate operațiunile importante împotriva SUA și a Marii Britanii, conducând rezidența de spionaj de la Londra. Potrivit memoriilor generalului Ion Mihai Pacepa, colonelul Ilie suferea pe la mijlocul anilor '60 de un diabet
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
ocupe de activitatea rezidenței până în 1969, când ofițerul Ion Iacobescu, care lucra la Paris sub acoperire UNESCO, a fugit în SUA. Nicolae Ceaușescu l-a numit în 1971 pe generalul Ilie ca șef al Serviciului „D” (Dezinformare), cu gradul de general-maior, și a ordonat DIE să-i plătească medicamentele și tratamentul medical din străinătate. Serviciul „D” se ocupa cu dezinformarea serviciilor de spionaj străine prin lansarea unor informații false în opinia publică, precum și pentru a influența anumite decizii cu caracter economic
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
unități fără experiență de luptă, generalul MacArthur și-a amintit cum Regimentul 5 Cavalerie a luptat împreună cu soldații tatălui său în campania împotriva lui Geronimo. „Ar lupta atunci”, a zis el, „și vor lupta acum.” Secțiunea G-2 de informații a general-maiorului Charles A. Willoughby nu a fost de acord cu evaluarea piloților, care au spus că insulele sunt neocupate. Pe baza rapoartelor Ultra și Allied Intelligence Bureau bazate pe interogarea civililor din zonă, a relatat că la 15 februarie că se
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
obținut din partea lui "Warramunga" tir în direcția rampei de bușteni. În dimineața zilei de 4 martie a sosit escadrila a 2-a din cadrul Regimentului 7 Cavalerie, care a înlocuit escadrila a 2-a din cadrul Regimentului 5 Cavalerie. A doua zi, general-maior Innis P. Swift, comandantul Divizie 1 Cavalerie, a sosit la bordul navei "Bush" și a preluat comanda. El a ordonat escadrilei 2 din Regimentul 7 să atace peste rampa de bușteni a băștinașilor. Escadrila a 2-a din Regimentul 5
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
de "Muzeul Militar Central", întâi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Școli de infanterie și cavalerie din strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 și, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
o unitate compusă din 917 de soldați a fost învinsă în Bătălia de la Tenaru. Următoarea încercare a avut loc în perioada 12-14 septembrie și s-a terminat cu înfrângerea Detașamentului Kawaguchi, compus din 6.000 de soldați aflați sub conducerea generalului-maior Kiyotake Kawaguchi, în Bătălia de la Edson’s Ridge. Japonezii au încercat din nou să ocupe aerodromul în luna octombrie, când au trimis în zona Guadalcanal încă 15.000 de infanteriști ai Armatei Imperiale Japoneze, cei mai mulți din cadrul Diviziei a 2-a
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
octombrie 1902 a preluat conducerea brigadei de infanterie nr. 15 a diviziei nr. 8 din Innsbruck (al cărei cartier general se găsea însă la Bolzano) aflate sub conducerea lui Franz Conrad von Hötzendorf, iar în noiembrie a fost promovat ca general-maior. În noiembrie 1906 a preluat el însuși comanda diviziei k.u.k. nr. 8, iar în mai 1907 a fost ridicat la rangul de Feldmarschalleutnant (general de divizie). Un an mai târziu a fost decorat cu Crucea de Cavaler a
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
de victime, dintr-o groapă comună din Borovo Naselje. a fost înmormântat cu onoruri pe "Aleja hrvatskih branitelja" (Aleea Apărătorilor Croației) din noul cimitir din Vukovar, pe 16 octombrie 1998. După moartea lui, a fost avansat post-mortem la gradul de general-maior. Doi din fiii săi au luptat împreună cu el în Vukovar; cel mai mare, Robert, a dispărut ulterior în luptă, în apropiere de Kupres, Bosnia și Herțegovina. Vladimir Šeks, președintele Parlamentului Croației (Sabor), a declarat că „fără eroi precum Blago Zadro
Blago Zadro () [Corola-website/Science/321527_a_322856]
-
al Doilea Congres Continental, iar guvernatorul Quebecului, generalul Guy Carleton, a început să mobilizeze forțele defensive ale provinciei. După ce a respins la început ideea unui atac asupra Quebecului, Congresul l-a autorizat pe comandantul Departamentului de Nord al Armatei Continentale, general-maior Philip Schuyler, să invadeze provincia dacă va considera că este necesar. Schuyler a început imediat să acționeze în sensul obținerii de oameni și materiale pentru o expediție la Ticonderoga și Fort Crown Point. Ca parte a unei ofensive propagandistice americane
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
de oameni recrutați de pentru Regimentul 1 Canadian, și încă 160 de oameni în frunte cu Jacob Brown, rămășițe ale regimentelor desființate ca urmare a expirării înrolărilor. Acestea au fost suplimentate după câteva zile de mai multe companii detașate de general-maiorul , pe care Montgomery îl lăsase la comandă în Montreal. Artileria adusă de Montgomery conținea patru tunuri și șase mortiere; el a adus și haine de iarnă și alte provizii pentru oamenii lui Arnold; hainele și proviziile fuseseră capturate de la trupele
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
, (în și sau "General-Potpukovnik", în sârbă literal „General sub-colonel”), este un grad militar în unele armate, cu precădere în Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe. Gradul de general locotenent-colonel reprezintă în unele armate o poziție ierarhică superioară celei de general-maior. În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel (în , în ) este un grad militar superior celui de general-maior si inferior celui de general, echivalent cu cel de general-locotenent.
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
a fost o mare bătălie a Războiului Civil American, dată între 30 aprilie și 6 mai 1863, în comitatul Spotsylvania, Virginia, lângă satul Chancellorsville, în zona dintre acesta și Fredericksburg. Bătălia s-a dat între Armata Potomacului, unionistă, condusă de general-maior Joseph Hooker și o armată de două ori mai mică, Armata Virginiei de Nord condusă de generalul confederat Robert E. Lee. Este cunoscută drept „bătălia perfectă” a lui Lee datorită manevrei riscante, dar reușite, de divizare a armatei sale în
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
În primii doi ani de război, s-au efectuat patru tentative majore care au eșuat: prima s-a împotmolit la doar câțiva kilometri de Washington, D.C., în Prima Bătălie de la Bull Run în iulie 1861, Campania din Peninsulă condusă de general-maior George B. McClellan a avut o abordare parțial maritimă, debarcând Armata Potomacului în Peninsula Virginia în primăvara lui 1862 apropiindu-se la de Richmond înainte de a fi obligați să se retragă de generalul Robert E. Lee în Bătăliile celor Șapte
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
o abordare parțial maritimă, debarcând Armata Potomacului în Peninsula Virginia în primăvara lui 1862 apropiindu-se la de Richmond înainte de a fi obligați să se retragă de generalul Robert E. Lee în Bătăliile celor Șapte Zile; în vara aceluiași an, general-maior John Pope, în fruntea Armatei Virginiei, a fost învins în a doua bătălie de la Bull Run; în decembrie 1862, general-maior Ambrose Burnside a preluat comanda Armatei Potomacului și a încercat să ajungă la Richmond prin Fredericksburg, Virginia, unde a fost
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
a fi obligați să se retragă de generalul Robert E. Lee în Bătăliile celor Șapte Zile; în vara aceluiași an, general-maior John Pope, în fruntea Armatei Virginiei, a fost învins în a doua bătălie de la Bull Run; în decembrie 1862, general-maior Ambrose Burnside a preluat comanda Armatei Potomacului și a încercat să ajungă la Richmond prin Fredericksburg, Virginia, unde a fost învins la bătălia de la Fredericksburg. (această serie de înfrângeri ale Uniunii a fost întreruptă în septembrie 1862 când Lee a
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
a realizat, și Burnside și-a dat demisia de la comanda Armatei Potomacului. El s-a oferit să se retragă definitiv din armată, dar Abraham Lincoln l-a convins să rămână, transferându-l la comanda departamentului Ohio. După plecarea lui Burnside, general-maiorul William B. Franklin a plecat și el. Franklin fusese un susținător al lui George McClellan și a refuzat să lupte sub comanda lui Hooker, deoarece îi era personal antipatic și pentru că îi era inferior în grad. General-maiorul Edwin Sumner s-
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
raporta direct biroului de informații. Noul serviciu i-a oferit lui Hooker o estimare mult mai exactă a dimensiunii forței cu care se confrunta armata sa decât supraestimările hazardate ale lui Allan Pinkerton și a agenției sale de detectivi date general-maiorului George B. McClellan pe când se afla el la comandă. Înarmat cu informații mai realiste, Hooker putea plănui un atac prin învăluire care, spera el, urma să evite vărsarea de sânge cauzată de atacurile frontale, trăsături distinctive ale bătăliilor de la Antietam
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
apropierea confluenței celor două, lângă cătunul Chancellorsville, care era compus din conacul familiei Frances Chancellor și câteva alte căsuțe, la intersecția dintre bariera Orange și Orange Plank Road. Între timp, a doua forță de peste 30.000 de oameni, conduși de general-maiorul John Sedgwick, a traversat Rappahannockul la Fredericksburg, iar cavaleria lui Stoneman și-a început deplasarea către ariergarda lui Lee. La sud de Rapidan se afla o pădure deasă denumită de localnici "Wilderness" („sălbăticia”). Zona fusese înainte o pădure de foioase
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
o parte din armata lui Hooker înainte ca ea să fie concentrată împotriva lui. El a lăsat în urmă o brigadă condusă de William Barksdale pe înălțimile Marye bine fortificate și o divizie de 12.000 de oameni condusă de general-maior Jubal A. Early, pe dealul Prospect pentru a rezista oricărei înaintări a trupelor lui Sedgwick, și i-a ordonat lui Stonewall Jackson să se deplaseze către vest și să facă joncțiunea cu general-maior Richard H. Anderson, adunând 40.000 de
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]