4,554 matches
-
în raport cu cea a bolilor somatice. În general, se consideră că bolile psihice pot fi: ereditare, cu un factor de transmitere familial; dobândite - legate de modul de viață al individului; corporale sau etiologice (traumatice, toxice, infecțioase etc.). Date suplimentare privitoare la geneza bolilor psihice pot fi găsite în capitolul care tratează factorii morbigenetici ai bolii psihice. Un rol deosebit de important în geneza bolilor psihice îl reprezintă modul de viață al individului, în care intră următoarele aspecte: personogeneza - factorii care țin strict de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
familial; dobândite - legate de modul de viață al individului; corporale sau etiologice (traumatice, toxice, infecțioase etc.). Date suplimentare privitoare la geneza bolilor psihice pot fi găsite în capitolul care tratează factorii morbigenetici ai bolii psihice. Un rol deosebit de important în geneza bolilor psihice îl reprezintă modul de viață al individului, în care intră următoarele aspecte: personogeneza - factorii care țin strict de individ; demogeneza - factorii care depind de mediul social; ecogeneza - factorii care țin de mediul fizic ambiant. Bolile psihice se deosebesc
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
malignă; inadaptare socială; aceste caracteristici sunt specifice tipului de sociopat antisocial; b) Lacassagne și Tarde consideră că orice criminal este expresia unei anumite forme de „boală socială”, ce apare pe un anumit teren constituțional (bio-psihotip), reproducând trăsăturile specifice sociopatiei. 3. Geneza și dinamica personalității și comportamentului delictual Această problemă a preocupat un mare număr de specialiști, care i-au dedicat studii importante (C. Lombroso, G. Tarde, M.B. Clinard, D.C. Gibbons, V. Dragomirescu). Elementul central al problemei privește formarea personalității și felul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
politicienii și funcționarii guvernamentali; criminalii obișnuiți neînnăscuți: cei care comit furturi neînsemnate, vagabondaj; prostituatele și homosexualii: cei care comit conduite homosexuale, prostituție; delincvenții ocazionali: cei care comit omoruri, acte de vandalism; devianțele sexuale: exhibiționismul, violul; criminalii patologici: bolnavi mintal. În ceea ce privește geneza conduitelor deviante de tip criminal, două grupe de factori intervin în cazurile analizate de M.B. Clinard: a) factori sociogenetici comuni tari: modelul cultural, relațiile sociale și interesele de grup; aceștia acționează în cazul următoarelor forme de criminali: criminali profesionali, criminali
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
societății față de boala psihică. Dar, în egală măsură, acest gen simbolic al reprimării sociale a bolnavului psihic coincide cu tendința de a transfera proiectiv răul social asupra bolnavului. Atitudinea inversă este a considera că societatea nu are nici un rol în geneza bolii psihice, aceasta fiind o invenție exclusivă a psihiatriei și a psihiatrilor, care „confecționează cadre clinico-medicale psihiatrice”. Negarea bolii psihice de către antipsihiatrie este o reacție simbolică similară celei de reprimare a bolii psihice și a bolnavilor mintal. A nega existența
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
bază reprezintă cadrul explicativ atât al sănătății mintale, cât și al bolii psihice (A. Kardiner, R. Linton, Y. Pelicier, R. Bastide, D. Wittkover, H.B.M. Murphy). De pildă, F. Laplantine, pornind de la o interesantă analiză a raporturilor dintre modelul socio-cultural și geneza conceptelor și a imaginilor de sănătate mintală și boală psihică într-o societate dată, distinge următoarele aspecte: opinia socială despre sănătatea mintală și boala psihică; opinia bolnavului despre sănătatea mintală și boala psihică, opinie care, de regulă, nu coincide cu
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
înconjoară”. Conform învățăturilor Sfintei Scripturi, Dumnezeu a creat pământul ca locuință paradiziacă pentru om. El a declarat că tot ce a făcut este „foarte bun” și i-a încredințat omului sarcina de a „cultiva [pământul] și de a-l îngriji” (Geneza 1:28, 31; 2:15). Ce simte Dumnezeu când vede în ce stare a ajuns pământul? Cu certitudine, este foarte îndurerat când vede că omul nu se îngrijește cum trebuie de pământ. Acest lucru reiese din Apocalipsa 11:8, care
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
creștere, climat social, imagine de marcă etc.). Termenul „succes” sau „reușită”, devine astfel un act de gestiune a activității societății comerciale. Există autori care susțin că aprecierea parametrilor de performanță și a cauzelor care au avut o pondere însemnată în geneza și evoluția rezultatelor societății comerciale este considerabil facilitată, dacă se ține seama de vocația societății comerciale, de optica în care se face analiza (financiară sau contabilă), de starea de funcționare sau lichidare. Scopurile financiare ale întreprinderii pot fi abordate din
BILANŢUL CONTABIL şi reuşita economică by Gabriela IGNAT, Doina COJOC () [Corola-publishinghouse/Science/396_a_736]
-
sunt puse în evidență specificul și câștigurile teoretico-interpretative ale „fenomenologiei poeticului” față de alte formule critice: „Dacă se ivește necesitatea aprofundării sensului care depășește imaginea, deși legat de ea, metoda structurală trebuie să cedeze locul unei fenomenologii a poeticului care privește geneza gândirii poetice în forța expresivă a cuvântului, printr-o întoarcere la cuvântul sensibil în el însuși, din al cărui sens se dezvoltă imaginea poetică, în planurile succesive ale expresivității poetice”. Așadar, prin mecanismele de reducție fenomenologică se devoalează „lumea” poetului
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
precursor al celor mai moderne teorii lingvistice. Viziunea asupra limbii ca sistem de semne, precum și disocierea funcțiilor limbajului l-ar plasa pe Titu Maiorescu în ascendența imediată a structuralismului. Argumentele demersului urmează același traseu: în volute hermeneutice, excursul ajunge la geneza spiritului critic și la datele configurării unor puncte de referință în ansamblul evaluărilor axiologice din cultura noastră. Critica fenomenologică se asociază la T. cu critica genetică, impunând interpretării o construcție „genetic-arhetipală”, din etajările căreia se desprind nu doar reevaluări de
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
și al fugii din calea sentimentelor („ca o dulce gazelă speriată de feline”), imagine ce se remarcă și în Cânepa iubirii (1982). „Ne aflăm la cumpăna iubirii” - avertizează poetul, care cântă starea cea mai pură și speră într-o altă geneză, sub „cețuri”. De fapt, el visează la perfecțiunea cuplului și la un nou reper pentru altarul dragostei, imaginând o scurtă istorie adamică, uzând de versuri ceremoniale despre lecții de zbor angelic, dialog epistolar cu iubita idealizată, de toposul marin, oniric
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
Alexandru Condeescu, Magdalena Bedrosian, Ioan Flora, Marin Sorescu); Marco Cugno, Poetica necuvântului, APF, 1995, 11, 1996, 1-2; Micu, Scurtă ist., II, 407-413; Marin Tarangul, Prin ochiul lui Nichita, tr. Gabriela Duda și Micaela Gulea, București, 1996; Daniel Dimitriu, Nichita Stănescu. Geneza poemului, Iași, 1997; Pop, Pagini, 75-83; Simion, Fragmente, I, 80-86, II, 95-97, 250-252, III, 277-296; Virgil Mihaiu, Nichita Stănescu postum, ST, 1998, 4-5; Ion Pop, Nichita Stănescu și facerea poemului, VR, 1998, 7-8; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
de spaime și viziuni tanatice, încercarea de a prelungi lumina revelației, proprie debutului, continuându-se într-un dureros periplu în bolgiile infernului terestru. Obsesiva căutare a tăcerii grăitoare din toposul inițial se sublimează treptat, iar poemele propun tentative succesive de geneză a eului. Căderea în real, în capcanele cotidianului se realizează printr-o privire autoscopică, într-un dialog neîntrerupt între imaginar și concretețe. Într-o manieră sobră, austeră, U. își exprimă incertitudinile privitoare la destinul său omenesc și la vocația de
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
a luminii”, LCF, 1979, 14; Ion Murgeanu, Ceva foarte aproape de torță, RMB, 1979, 10 864; Adrian Popescu, Ipostaze lirice, ST, 1979, 6; Laurențiu Ulici, Un poet..., RL, 1979, 25; Eugen Simion, Tineri poeți, RL, 1979, 33; George Vulturescu, Radu Ulmeanu, „Geneze”, 1980, august; [Ion Bledea], Starea de poezie, „Cronica sătmăreană”, 1982, 3 836; George Alboiu, Un domeniu poetic, LCF, 1982, 25; Radu Săplăcan, „Un domeniu al meu”, TR, 1982, 27; Nae Antonescu, Moment literar sătmărean, TR, 1982, 29; V. Fanache, „Un
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
încercare de sinteză asupra cărturarului, intitulată Dimitrie Cantemir și umanismul. Scopul principal al lucrării, structurată riguros în cinci capitole ( Problema umanismului românesc, Umanism european, umanism românesc, Motive umaniste în opera lui Cantemir - umanismul civic, De fortuna - Humanitas, Cantemir și Antichitatea, Geneza socială a umanismului lui Cantemir) și încheiată cu o bibliografie amplă (izvoare, ediții, studii, sinteze, articole), este de a argumenta mai complet decât o făcuseră anterior N. Iorga, Dan Bădărău și P.P. Panaitescu definirea lui Cantemir drept cel mai mare
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
care editează una din cele mai populare tipărituri pentru tineret din anii ’60-’70, „Colecția de povestiri științifico-fantastice”. Spirit refractar și nonconformist, în 1975 e mutat la revista „Magazin”, anul 1989 îl găsește la ziarul „Munca”. În 1991 înființează Editura Geneze și revista cu același titlu. Director general al Regiei de Difuzare a Cărții Arcadia (1990-1992), al Societății Cultura Națională (1992-1993), lucrează în Ministerul Culturii (1993-1994) și ulterior ca secretar adjunct al Societății Oamenilor de Știință din România (devenită Academia Oamenilor
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
precum stihurile (nu tocmai coerent semantic) intitulate Călcâiul lui Ahile, autorul culegerii Scrisori din infinit (1981) se recomandă drept un nou Meșter Manole, comunist: „Manole sunt, Manole din vremea de demult, / Care-a purces pe drumul umanului partid”. Considerând că „geneza lumii-ncape în comunistul verb”, poetul evocă patetic ziua de 23 august, văzută prin apologetica de partid, slăvește „congresele lumii comuniste”, cu specială subliniere a însemnătății celui de-al IX-lea, citește și recitește istoria națională cu optica „omului nou
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
Socoliuc, București, 1979; Cântece pentru tata, București, 1980; Metopele neamului, postfață Radu Vulpe, București, 1980; Scrisori din infinit, cu ilustrații de Done Stan, București, 1981; La poarta necunoscutului, București, 1983; Moștenire pentru fiica mea, București, 1983; Printre străbuni, București, 1983; Geneza luminii, București, 1984; Elegii din infinit, București, 1985; Aripă nemărginită, București, 1987; Cvadratura sonetgloselor, București, 1991; Elegii pentru mama, București, 1992; Elegii fundamentale, București, 1995; Elegiile Dumnezeirii, București, 1997; Elegiile morții, București, 1997; Epopeea blestemată... În dialog cu regizorul român
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
LCF, 1979, 6; Ion Dodu Bălan, Vibrația istorică, CNT, 1979, 18; Adriana Iliescu, Timp și eternitate, RMB, 1980, 10 947; Adriana Iliescu, „Moștenire pentru fiica mea”, RL, 1983, 32; Ion Dodu Bălan, Ștafeta responsabilității umane, CNT, 1983, 34; Artur Silvestri, „Geneza luminii”, LCF, 1984, 35; Artur Silvestri, „Elegii din infinit”, CNT, 1986, 51; Simion Bărbulescu, „Aripă nemărginită”, RL, 1987, 1; Aureliu Goci, Trilogia elegiacă, „Dimineața”, 1996, 23 decembrie; Popa, Ist. lit., II, 301-302; Opriță, Anticipația, 443. D. Mc.
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
forma unor îndoieli pronunțate în legătură cu unele „adevăruri” tradiționale) de presiunea unor autorități confesionale până atunci de necontestat, pentru acești cărturari se limpezesc în spirit modern și alte imagini și concepte însemnate. Spațiul etnic, de pildă, este descoperit ca loc al genezei (renascentiștii afirmaseră cu entuziasm romanitatea poporului și latinitatea limbii), al solidarității naționale, al organizărilor politice. „Moșie” întâi, hereditas, „moștenire” lăsată de înaintași, acest spațiu capătă curând semnificațiile din câmpul semantic al ideii de patrie și devine cu timpul un concept
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
carnavalesc, TR, 1991, 41; Ion Ciocanu, „Elegie pentru Ana-Maria”, „Limba română” (Chișinău), 1992, 1; Petru Creția, O contribuție importantă a prozei moldovenești la cultura națională, LA, 1992, 26 noiembrie; Bogdan Popescu, Moș Chirpidin și... Vișnu, CC, 1994, 1-3; Ion Ciocanu, Geneza scriitorului (dialog cu Vasile Vasilache), „Basarabia”, 1994, 2-3; Andrei Hropotinschi, Pastorală cu lebădă, „Basarabia”, 1994, 7-8; Emilian Galaicu-Păun, „Povestea cu cocoșul roșu” sau Gâlceava lumii cu înțeleptul, „Basarabia”, 1994, 9-10; Ion Ciocanu, Harul căutării și găsirii de sine, LA, 1996
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
expresionismului și suprarealismului. În general, studiul frizează superficialitatea, pe de altă parte irită prin prețiozitate. Neajunsuri de felul acesta, cărora li se adaugă formulări confuze, improprietăți terminologice etc., afectează și analiza consacrată naturalismului, intitulată Sub semnul realului (1974). Debutând cu geneza curentului și manifestarea sa în Franța, studiul descrie și forme proprii altor literaturi (germană, italiană, spaniolă, anglo-irlandeză, norvegiană, daneză, suedeză, rusă, polonă, maghiară, română etc.), stabilind caracterele comune ale orientării. Teza ar fi că, departe de a reprezenta, cum s-
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
cea mai durabilă și cea mai actuală” a scrisului său (Al. Săndulescu). Mai ales epistolele adresate lui Titu Maiorescu (și alte câteva către Iacob Negruzzi) sunt revelatoare pentru om și scriitor, ca idei și cultură, opțiuni, momente și stadii ale genezei operei, imagine de sine și conștiință a propriei identități auctoriale, dar și ca reflecție asupra lumii și epocii prin care a trecut. Tonul pe care comunică diplomatul de la Roma cu Titu Maiorescu e marcat de prețuirea datorată mentorului, dar și
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
propriul imaginar („trăiesc cu oamenii din mintea mea”). Rând pe rând, Viața la țară, Tănase Scatiu, Lydda trec dinspre proiecte, intenții, sens avut în vedere, schițe de personaje, situații și conflicte către realizarea ca atare, cu dezvăluiri, în scrisori, despre geneză și elaborare, demne de toată atenția. Parvenirea arendașilor îl interesează dintr-un unghi al sociologiei și psihologiei sociale (Tănase Scatiu în special), nu își ascunde dorința de a-i „judeca” în proiecția dată imaginii lor ficționale, dar fără nimic schematizant
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
de vedere sociologic în cercetarea operei de romancier a lui Duiliu Zamfirescu, DCF, 16-38; Ciobanu, Opera, 80-89; Iorgulescu, Ceara, 68-72; Săndulescu, Portrete, 105-117; Nițescu, Atitudini, 7-24; Țeposu, Viața, 35-45; Adam, Planetariu, 6-70; Cornea, Itinerar, 212-241; Dobrescu, Foiletoane, III, 152-160; Cosma, Geneza, 105-114; Craia, Orizontul, 64-71; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Iosif Sava, Muzica și literatura, București, 1986, 208-228; Al. Săndulescu, Duiliu Zamfirescu și marele său roman epistolar, București, 1986; Negrilă, Însemnări, 54-74; Vasile, Conceptul, 147-150; Al. Săndulescu, Pe urmele lui Duiliu Zamfirescu, București, 1989
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]