14,807 matches
-
aflase de la bunica. Nu ezitase să-i spună cât de mult îl iubise, că fusese ginerele preferat, că veselia debordantă și puternicul simț al umorului îi făcuseră prezența plăcută oriunde. Bătrâna se strădui să-și adune puterile. Ridică fetița pe genunchi și încercă să-i lămurească, simplu și pe înțeles, o parte din neajunsurile materiale și sufletești ale vieții unei femei văduve. Cu privirea înfiptă în irisul bunicii, fetița transforma în imagini fiecare cuvânt al ei. Se vedea mică și neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un moment anume, fără un motiv deosebit, îl înhăță pe Vându de-o mânecă și-l târî în fața clasei. Acolo, lipsită de jenă, îi dădu pantalonii jos și cu bățul îl lovi peste fundul gol până când băiatului i se înmuiară genunchii. Luana țâșni în picioare și strigă: Nu-l mai bateți! Realizând că sărise calul se înmuie: Vă rog, nu-l mai bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu se așteptase ca această copilă firavă, cuminte și politicoasă, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pietre sclipitoare. Luana interpretează rolul principal, reprezintă România și are în mână un toiag aurit. Intră prima în scenă și celelalte fetițe o înconjoară. Apariția băieților face sala să izbucnească în râs. Sunt toți îmbrăcați în pantaloni mulați, scurți până la genunchi. Poartă șosete trei sferturi, cu canafi. Bluzele au gulerul rotund și creponat. Pe cap le stau cocoțate pălării enorme, cu boruri din catifea, garnisite cu pene. Nu li se mai văd nici sprâncenele, nici ochii, la unii nu li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cochetăriei și se simțise, dintr-o dată, mică și insignifiantă. Se așeză cu Anita într-un colț, în sala de sport ornată cu baloane și lumini, încercând să scape de îngrozitorul sentiment de neputință și zădărnicie. Își trăgea mereu rochia peste genunchi, să nu i se vadă juliturile de la ultima partidă de fotbal. Prietena ei n-o mai văzuse atât de deprimată. Într-un moment de bucurie generală, Luana se încăpățâna să rămână încruntată. În adâncul sufletului, adolescenta cu bucle blonde, aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Domnul prin cele zece porunci, ci biserica reprezenta Casa Domnului, acolo era El și trebuia să i te înfățișezi cum se cuvine. Le făcea observație când îi vedea șoșotind sau căscând gura, absenți, pe pereți. Îi punea să stea în genunchi și să se roage pentru toți cei ai casei, să mulțumească Domnului pentru cele oferite în timpul săptămânii. Copii fiind, ei nu înțelegeau de ce trebuiau să-I arate recunoștință când El tocmai îi făcuse să ia o notă proastă sau îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apa sâmbetei tot curajul iar elanul de moment, provocat de cei din jur, se pierdu în neant. Picioarele fetei se înmuiară și glasul îi pieri, în vreme ce, în delir, băieți și fete strigau în cor: Sărutați-vă! Atunci când fata alunecă în genunchi, Rosti îi zâmbi, din suflet și din viață, îi prinse obrajii în palme și-i atinse buzele abia înmugurite cu buzele lui calde, dulci și cuminți. Atinși de suflul primului fior, cei doi și-au căutat compania întreaga zi. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai povestise ce se petrece în sufletul lui. Se înstrăinase. Parcă trecuse strada și-o privea de pe partea cealaltă, lipsit de dorința de-a se întoarce lângă ea. Seara, când dansau afară doi câte doi, Dan îi veghea bătând pe genunchi ritmul, ca un spectator ce nu se mai poate alinia la trăirile celorlalți. Într-o seară, în timp ce se plimbau, Luana și Renar rămaseră în urma celorlalți. El îi povestea ceva, ea se gândea în altă parte. Nu mă asculți, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-o plăcea și regreta rămășagul făcut? Undeva, în spatele blocului, un părculeț cu leagăne și balansoare îi făcu să se așeze într-un scrânciob. Ea se urcă pe genunchii lui și în ciuda emoțiilor nu se simți deloc stingherită. Îi cuprinse gâtul cu brațele și el îi spuse: "Vorbește-mi!" Ea vorbi neobosit, transformând în cuvinte trăirile pentru el, descriindu-i trăsăturile așa cum le vedea sufletul ei. El o asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu noi? Luana se uită la el. Privirea i se înăsprise, dispăruse chica de păr slobodă și răvășită peste frunte, crescuse și parcă se gârbovise. Ochii lui alunecară peste buclele blonde și trupul subțire. Copila de odinioară, răzvrătită și cu genunchii juliți, se transformase într-o domnișoară delicată, cu picioare lungi, superbe, privirea, cândva aprigă, căpătase o lumină plină de înțelesuri tainice. Luana se ridică și zâmbi. Nu pot să vin cu voi, Renar. Sunteți băieți. Aveți nevoie de intimitate și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
desfășurat, la sfârșitul săptămânii, la Durău. Frumoasa stațiune montană primise votul unanim al participanților. Tot la insistențele Marei a fost și doamna Escu prezentă. Se purta mini și Luana îmbrăcase o rochiță de firmă, din mătase subțire, două palme deasupra genunchiului, cu volane lungi, în triunghi, la mâneci. Își prinsese părul într-un coc rebel și încălțase o pereche de cizmulițe fine, aduse de Ștefan din Ungaria. Iuliana o admiră cu sinceritate: Ești cea mai frumoasă femeie de aici! Și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
posede, să se bucure de puterea și de bărbăția lui. Ștefan își încleștă mâinile de brațele fotoliului. Ce diavol intrase în mintea ei ca să-l distrugă, să-i dea viața peste cap? Răcni: Vorbește! Femeia căzu moale pe covor, cu genunchii îndoiți. Vreau să divorțez. El râse, un hohot răgușit, de pe altă lume. Să divorțezi... Ești nebună! Nu știu ce să fac altceva dar știu că asta e ultima noastră zi împreună. Bărbatul se repezi spre ea, o smulse de jos și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu reușise să dea de urma documentului care-i lipsea. Hotărî să scrie o declarație către director în care să justifice absența acestuia. Scoase o foaie de hârtie dar amână s-o facă. Nu se simțea în stare. Îi tremurau genunchii și starea de greață persista cu încăpățânare. Dădu să se ridice și ameți. Avea un gol în stomac pe care nu și-l explica. Din câte știa, deși nu era sigură pe amintirile ei, mâncase bine în ultimul timp. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zilelor dacă o pierdea pe Luana, se repezi spre Escu, orbit de gelozie și neputință. Mai înalt cu un cap, sportiv și bine legat, Ștefan își întinse adversarul la pământ înainte ca acesta să-l atingă. Îl imobiliză cu un genunchi înfipt în piept și-i șuieră printre dinți: Nu mă fă să-ți arăt ce pot. N-am nimic cu tine dar nu mă provoca. Acum, nici eu, nici tu nu suntem importanți. Dacă ții cu tot înadinsul să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rămână peste noapte în locul lui, sub pretextul că are nevoie de o baie fierbinte și de odihnă, tânărul Noia îi fu aproape recunoscător. Se așeză lângă Luana aiurit, copleșit de sentimentul vinovăției, pradă unei dureri covârșitoare, își lăsă fruntea pe genunchii ei și plânse în hohote, din tot sufletul. Escu îi aruncă o singură privire apoi coborî un etaj mai jos, se întinse pe o banchetă și dormi, instantaneu, un somn fără vise. Cea care visa era Luana. În capătul luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în menirea lor de-a o ține în viață. Scos din minți, strigă fără să mai gândească: Trezește-te, auzi? Își poruncesc să te trezești! Radu Noia ridică privirea goală, se uită la Ștefan absent, îl văzu prăbușindu-se în genunchi, cu mâinile încleștate ca la rugăciune. Te rog, Luana, revin-o printre noi! Întoarsă lângă perete, numai și numai din vina bărbatului ce sporovăia cu încăpățânare, fetița știu cine-i vorbește. Cunoștea această voce, îi fusese, cândva, foarte dragă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înviora cu eleganță ținuta. Părul blond, adunat într-o înmănunchere dezarmantă de bucle, făcea din ea imaginea ideală a ceea ce căuta. Când o invită să se așeze, ea își arcui un picior peste celălalt, fusta i se ridică puțin deasupra genunchiului iar Cristian Bariu îi admiră picioarele frumoase și pantoful mic, ca un condur al Cenușăresei. Acum înțelegea de ce-o iubea, într-atât, Ștefan. Deși nu era cu mult mai frumoasă decât alte femei, avea ceva unic, o dulceață copleșitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alături de care să-și împlinească așteptările, să-și clădească năzuințele, să-și odihnească oasele obosite ale trupului. Crescuse fără tată. Tânjise, cu toată forța sufletului ei pătimaș, după un "bărbat în casă" care s-o apere, s-o joace pe genunchi, să accepte, cuminte și plin de dragoste, ca ea să-i pieptene mustața. Prezența acestuia doar pe hârtia rece a fotografiilor îi sufocase copilăria. Nu vroia să marcheze viața Anielei cu aceeași suferință. Îi făcuse, deja, prea mult rău. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
singur. Era prima dată În viața lui când era singur, prima dată În viața asta cel puțin. După plecarea camionului, a așteptat Îndelung În tufișuri. Nu știa ce așteaptă, oricum, a așteptat ghemuit, cu fundul aproape lipit de pământ, cu genunchii strânși sub bărbie. La venirea serii, când briza se pornise iarăși, s a Întors acasă și s-a așezat pe verandă. A stat și a tot așteptat până la căderea nopții, până ce n-a mai văzut nimic În afara siluetelor copacilor, proiectate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O făcuse și Încă bine, iar asta de când se știa, chiar Înainte să fi Început să vorbească. Îi veni În minte primul rând din teza ei neterminată de doctorat, Încuiată Într un sertar care În clipa aceea se afla lângă genunchiul ei stâng. Tchambuli: Rudenie și Înțelegere În Papua de Nord, Noua Guinee. Începutul acela era: „Comuni carea non-verbală stă la temelia ori cărui tip de societate umană“. Crezuse Întotdeauna că oricine (În sfârșit, ea) e În stare să priceapă ceea ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
inelat, ca al copiilor de acolo, chipul lor colțuros și hotărât, care le dădea o Înfățișare mai aproape de natură, mai potrivită cu schimbările violente ale vremii de pe insulă. Uneori, când rămânea prea mult În plin soare, pielea brațelor și a genunchilor Îl ustura de parcă ar fi fost frecată cu nisip fin, iar spre sfârșitul zilei, bine arsă, Îl ustura și-l strângea, așa cum i se Întâmpla lui Karl cu pielea lui de străin. Atunci și-ar fi dorit o piele ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
madurezele sunt toate niște curve. Cel mai bine-i să afle pe loc cine comandă aici! Adam reușise să se ridice pe jumătate. Încă mai avea un picior Întins pe jos, când a văzut-o pe Neng ridicând scurt un genunchi. Mișcarea s-a oprit Între picioarele băietanului, care s-a prăbușit fără să crâcnească. A Întins o mână să se apere de alte lovituri, dar nu i-a fost de nici un folos. Neng i-a sărit deasupra și l-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Mă Întrebam dacă aș putea cumva să răsfoiesc niște numere vechi din ziarele pe care le aveți, oricare ar fi ele. De fapt, nu chiar vechi, cele mai recente... — Desigur, i s-a răspuns. Femeia purta o fustă bej până la genunchi și o bluză albă de care era prinsă o broșă de plastic cu imaginea unei albine zâmbitoare. Părul perfect Întins Îi era strâns cu o bentiță galbenă, la fel ca obrajii zâmbitori ai albinei. Pe-aici, vă rog! Margaret a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu e-n stare să plângă. Sughițurile uscate, țiuite, ale copilului pluteau peste clipocitul apei la chei, peste duduitul Îndepărtat al motorului unui șlep. Adam s-a așezat lângă un perete scund, alături de o femeie oarbă, și și-a adunat genunchii sub bărbie. Mai târziu, pe jumătate adormit, orașul imaginar s-a Întors la el, de astă dată nepoftit. Îi părea rău că-l născocise și voia să dis pară. Ar fi vrut să-l lase-n pace În seara aceea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de data asta În ea era numai Margaret, cu părul scurt, nu prea deosebit de cel de acum, doar că ceva mai buclat și mai ciufulit, prins cu o clamă care crea o cărare printre bucle. Stătea cu picioarele Încrucișate, cu genunchii și coatele de fetiță. Avea obrajii pistruiați, privea chiorâș și se strâmba. Arăta cum nu se poate mai tânără și mai fericită. — Doamne sfinte, parcă aș fi Anna Frank, a exclamat ea. Adam a Întors fotografia și i-a arătat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acesta, dar părea să fie orice, numai un salut nu. Era pe jumătate Încruntat, Însă i-a zâmbit, de parcă voia să-și ascundă nemulțumirea. Tu cine ești? Adam nu s-a mișcat de pe scaun. și-a pus mâinile Încetișor pe genunchi și s-a Întrebat ce-ar face dacă necunoscutul ar sări asupra lui. Reușise să călătorească o săptămână Întreagă fără să fi fost acos tat, iar acum, când Își imagina că e În siguranță, Încetase să mai fie precaut, astfel Încât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]