4,128 matches
-
-i înconjoare burta și spatele. În fiecare seară deșiram la lână, ajutată de tanti Oala, pe care tata-mare o făcea ghem și pe care mami o aștepta să tricoteze la vesta lui Cartuș. Tata-mare îi mutase cotețul în magazine din cauza gerului, unde îi pusese o pătură veche să-i țină de cald și grijuliu cum era, îi mai dădea și târcoale noaptea, să fie convins că “băiatul nu suferea de frig”. În seara când mami a terminat de tricotat, cu un
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
Marioară, eu cred că este prea mult să așteptăm încă o săptămână până la Crăciun. Ce știe Cartuș de pom? Nu crezi că ar fi mai bine să i-o punem în seara asta. Au spus la difuzor că o să fie ger. -Cum să nu! i-a spus mami și a sărit să deschidă ușa. După labele de pe scări bănuiam toți că era în fața ușii, așteptându-l pe tata-mare să iasă de la noi. Cartuș, nedumerit de ce se întâmplă cu el, a protestat
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
durat prea mult și în mod intenționat, Tatiana a început să-și aducă la școală creioane de la librăria din colțul străzii de unde locuia. Într-o dimineață, când somnoroasă mă așezam în rând, pe zăpada care ne scârția sub picioare din cauza gerului, am simțit brațul Luminiței care mi-a înconjurat umerii și i-am auzit vocea care îmi șușote la ureche, să nu fim auzite în front de profesorul Cristescu: -Astăzi am treabă cu tine după orele de școală. Emoționată mi-am
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
judecătoresc al mome- tului Doamne iar ai schimbat culoarea politică a cerului Trec norii ca niș- te cecuri fără acoperire în zona Mol- dovei Ninge eretic cu îngeri de joasă înălțime Am băgat mîinile în buzunare și nici urmă de ger până la primăvară poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (31 ianuarie 2010) Erezia revoluției E revoluție Bibicule m-auzi e revoluție Toată lumea să ia foc numai în fața tele- vizoarelor a calculatoare- lor și a celorlalte elec- trocasnice din
EREZII DE-O CLIPĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357218_a_358547]
-
Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. La trena unei comete Aș coase cruda durere, S-alerge printre planete, S-o transform în
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
Pe crengile copacilor din jurul blocului se așternuse chiciură albă. Am deschis ferestrele pentru a aerisi casă. Ieșit pe balcon frigul, în câteva secunde, îmi pătrunsese până la oase. Am intrat în apartament și am închis repede ușa și ferestrele. Era un ger de înghețaseră și pietrele. Mi-am adus aminte de mama când, copil fiind și doream să mă duc cu sania pe derdeluș, îmi spunea că afară este așa de frig, că nu trebuie să alungi din casă nici macar câinele. Așa că
CU IOAN ALEXANDRU, PRIZIONIER AI ECRANULUI DE TELEVIZOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357312_a_358641]
-
telecomandă. Era cald și plăcut în apartament. Câteva vrăbiuțe ciripeau pe pervazul ferestrei. Așteptau să le dau câteva boabe de orez. Le cumpărasem din piață o pungă și în fiecare dimineață la hrăneam. Mă gândeam că numai așa pot suporta gerul de afară. După ce le-am înșirat o mână de orez, s-au repezit zgribulite, intrecandu-se, să le înghită cu ciocul lor mititel care abia le putea cuprinde. Apoi, în urma acestei fapte bune, mulțumit, m-am așezat, din nou în
CU IOAN ALEXANDRU, PRIZIONIER AI ECRANULUI DE TELEVIZOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357312_a_358641]
-
emisiune de poezie cu Ioan Alexandru. Glasul lui de tribun, ce-l cunoșteam de la Cluj, pe când era student, pătrundea în conștiința mea că o revelație a trecutului. Ascultăm și nu auzeam nici pasarelele de afară, nici crengile copacilor troznind de ger. Trecusem deja dincolo de sticlă ecranului. Mă simțeam încorsetat de chingile unui spațiu ce abia ne cuprindea pe mine si Ioan. - Ooo... Bine ai venit, Florine! Mă bucur că ne revedem. - Îți aduci aminte când ne-am cunoscut în paginile revistei
CU IOAN ALEXANDRU, PRIZIONIER AI ECRANULUI DE TELEVIZOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357312_a_358641]
-
nu întârzii la școală, spuse grijulie în timp ce-i așeza fularul la gât, scuturând omătul care se lipise de paltonul lung și negru ale cărui mâneci îi acopereau palmele până la buricul degetelor. Și uite-așa, ținându-se de mână, îmbujorați de ger, dar și de voioșie, traversau strada printre mașinile care înaintau anevoios prin zăpada care ajunsese la vreun lat de palmă. Prima ninsoare a prins drumarii iar nepregătiți. Până să se dumirească ei, a și înghețat primul strat, după ploaia care
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
spun, când vei veni diseară, Că nu am suferit de dor. Dar, ochii tăi în prag de seară Îmi ard dorințe nefirești, Sufletul cald din stropi de ceară Așteaptă mereu să-l privești. Oricât coșmar aș investi, Sub ochii tăi gerul se curmă. Pe brațul tău aș povesti Tot dorul, în cele din urmă. Citește mai mult Mi-aș vopsi ușa la intrare,Un preș soios aș pune-n față,Să par, în lumea asta mare,Un suflet viu cuprins de
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
distrugătorSă-ți spun, când vei veni diseară,Că nu am suferit de dor.Dar, ochii tăi în prag de searăîmi ard dorințe nefirești, Sufletul cald din stropi de cearăAșteaptă mereu să-l privești.Oricât coșmar aș investi,Sub ochii tăi gerul se curmă. Pe brațul tău aș povestiTot dorul, în cele din urmă.... VIII. DE VEGHE, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011. Sunt aici seară de seară Ghemuită-n locul meu, Picurând din inimioră Daruri
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. Citește mai mult Pe oceanul de tăcereSe varsă ca o cascadă,Fără dig sau bariere,Fără
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Încercând să mă ajungăCa o plapumă hidoasă.Mii de vrejuri, spre călcâieCresc, spărând să mă doboare,În urmă să mai rămâieDoar flacări ucigătoare.Scântei crude vin din spate,Pârjolind puful plăpândAl viselor înghețate,De durere, spumegând,Mă inundă-n suflet gerul,Clipe crunte mă străpungDar, voi învinge misterul,Săgețile să le-alung.Voi răstigni răutate,Nepăsare și durere, Adăpostind bunătateîn suflet cu mângâiere.... XVIII. INCANTAȚII, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011. Priviți-mă cât mai
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
parte, cu excepția micilor hoinăreli întreprinse cu cei doi băieți prin grădină sau cimitirul lipit de grădină... acolo a regăsit și mormântul bunicilor ei, scria numele lor pe pietre cu litere seculare, pe care nu le-au stricat nici ploile, nici gerul timpurilor trecute... se afla în apropierea timpului istoric, parte din timpul ei subiectiv, din timpul sanguin al neamului ei... își aducea aminte de vorbele mamei: niciodată nu am avut timp destul să duc flori pe mormintele părinților mei... ce ar
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
Viorel, un medic de excepție, un om de o rară noblețe, sufletul viu al cenaclului de la noi, prieten devotat, cel care a deschis în plină iarnă ușa cabinetului său pentru a-i adăposti pe domnii scriitori de urgia crivățului, a gerului, așa l-am cunoscut eu atunci când m-am întors la iarba verde de acasă... Am lăsat la urmă cuvintele adresate invitaților noștri... Cred că ziua de azi va marca începutul unei colaborări fructoase între cele două asociații. Profesor și scriitor
SLOBOZI SĂ CONTINUĂM „DRUMUL CĂRŢII” INIŢIAT DE GRUP MEDIA SINGUR de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357452_a_358781]
-
ajuns în fața copacului, au auzit din interiorul unei scorburi o voce înăbușita: − Stați, călătorilor! Ca să găsiți intrarea în Împărăția Timpului, trebuie sa imi dezlegați o ghicitoare: „Fir de tort, rând pe rând, Tors de gand, Lung cât cerul Iute că gerul, Aripi de matase Prins pe ceas în case” − Fir de tort... cred că ar simboliză amintirile, lung cât cerul... înseamnă că e nesfârșit, iute că gerul... înseamnă că trece repede. Nu poate să fie decât timpul! răspunse Solaris. −Așa este
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
Fir de tort, rând pe rând, Tors de gand, Lung cât cerul Iute că gerul, Aripi de matase Prins pe ceas în case” − Fir de tort... cred că ar simboliză amintirile, lung cât cerul... înseamnă că e nesfârșit, iute că gerul... înseamnă că trece repede. Nu poate să fie decât timpul! răspunse Solaris. −Așa este! Ai gândit bine! Acum aveți voie să deschideți Poartă Timpului. Iar copacul își deschise scorbura și cei doi intrară în ea. Alunecară că pe un tobogan
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
preavizul unui același moment, pe 27 ianuarie, oriunde vă veți afla! Copiii, vitraliile umanității și interpreta Maria Șalaru, artista noastră numai duh și dor, vă iubesc și vor așterne în oda lor lirică pe care o meritați, splendoarea urărilor, când gerul iernii va crăpa stânca, dar căldura iubirii va învălui cedrul scenei, care sunteți! La mulți ani, Medeea Marinescu, de aici, de pe elitrele cuvântului, care e înstelat de iubire atunci când vă oglindește! Scena e aliatul cuvântului acesta, iar spectatorii de oricând
MEDEEA MARINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357471_a_358800]
-
ajuns în fața copacului, au auzit din interiorul unei scorburi o voce înăbușita: − Stați, călătorilor! Ca să găsiți intrarea în Împărăția Timpului, trebuie sa imi dezlegați o ghicitoare: „Fir de tort, rând pe rând, Tors de gand, Lung cât cerul Iute că gerul, Aripi de matase Prins pe ceas în case” − Fir de tort... cred că ar simboliză amintirile, lung cât cerul... înseamnă că e nesfârșit, iute că gerul... înseamnă că trece repede. Nu poate să fie decât timpul! răspunse Solaris. −Așa este
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
Fir de tort, rând pe rând, Tors de gand, Lung cât cerul Iute că gerul, Aripi de matase Prins pe ceas în case” − Fir de tort... cred că ar simboliză amintirile, lung cât cerul... înseamnă că e nesfârșit, iute că gerul... înseamnă că trece repede. Nu poate să fie decât timpul! răspunse Solaris. −Așa este! Ai gândit bine! Acum aveți voie să deschideți Poartă Timpului. Iar copacul își deschise scorbura și cei doi intrară în ea. Alunecară că pe un tobogan
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Om drag întoarcem altă filă În alb și faguri de lumină, Pe treapta scărilor de ceară Urcăm voioși ca prima oară. Risipa s-o oprim în vamă De ger și vânt să-i fie teamă, S-aprindem flacăra iubirii La care se-ncălzesc toți mirii. De dor baladele mai plâng Când turma rătăcește calea, Prin codrii nopților doar jalea, Albită-n porți stă împăcarea. Troieni de gânduri duc poveri
OM DRAG de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357825_a_359154]
-
dacă ai alungat regrete, un zâmbet din privire să îmi dai! Din depărtări îți cânt cu sufletul că, speranța-n dorință îngheață. Când mesager de iubire-i vântul, ascultă-mi dorința de o viață! E frig afară, în suflet e ger și-n gânduri îngheață bucuria. Deschide-mi, să-ți las un petic de Cer, când privirea-mi cerne veșnicia! De voi găsi ușa ferecată, în cărți îți las colinde creștine cu dor, pe hârtia imprimată. Să îți ureze numai de
DESCHIDE-ȚI SUFLETUL, PRIETENE! de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357832_a_359161]
-
înălța victorios. Accentuând însemnătatea iubirii prin jocul de contraste și paradoxuri, poetul dovedește măiestrie și profunzime fără margini: „Iubirea-i plumb, iubirea-i zbor -/ E râvna lutului spre stea;/ Iubirea-i mergere pe nor -/ De unde poți, oricând, cădea.// Iubirea-i ger, iubirea-i foc -/ Dar și seninul infinit.../ E chin adânc și nenoroc -/ Dar și Edenul regăsit.” (Ce n-ai știut - și nu vei ști...) Chipul iubirii are o aură îngerească și este sculptat cu dalta dorului. Din cuvântul înrourat cu
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
eu plângeau toți trandafirii aș fi venit spre ultima cetate dar se facea un drum foarte departe și joc de umbre parcă se făcea sub talpa mea pământu-se-odihnea aș fi venit dar sigur m-ar fi ros un timp de ger iar zborul nostru secetos s-ar fi zdrobit de-un colț de cer ............... și-ai înflorit tăcut pe-un singur fir în crezul meu tu visul-trandafir ai înflorit și nici măcar nu știi că îmi lipsești cât două dinastii Referință Bibliografică
VISUL-TRANDAFIR de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357875_a_359204]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > APOLLO, RESPIR! Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului în fiecare zi, gerul crește mai mult durea arde, de cenușă scapă doar câteva nume care aveau mâinile la piept în formă de cruce, mi-e frig... Apollo, acoperă-mi ochii bolnavi de mană să văd cum cad cuvinte strivite să le calc, las
APOLLO, RESPIR! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357956_a_359285]