6,593 matches
-
rugă pe care nimeni n-a ascultat-o. Femeia a mai strigat o dată - era hotărâtă ca la sunetele naturii să adauge și ceva omenesc. Jina a căzut în genunchi acolo unde credea că-l văzuse pe Zach, și-a înfipt ghearele ca să-și facă loc printre tufișuri, și-a trecut degetele peste o urmă din nisip, care ar fi putut să fie produsă de orice - de un iepure, de-un vultur sau de-un șobolan. A sfâșiat plantele și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
iad. Ceea ce a făcut ca ochii lui Danny să strălucească și mai tare. Naji s-a repezit la vâsle, iar Jina către fiul ei, numai că un puști de doisprezece ani, care tocmai își serba ziua de naștere, ținea cu ghearele de anumite lucruri. Pumnii lui Danny se strânseseră ca oțeliți în jurul mânerelor vaslelor. Puștiul a refuzat să le dea drumul, iar Mary a chiuit, ceea ce a făcut-o pe Irene să se uite la ea cu o expresie șocată. Stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Bar. Totuși a aplaudat gama impresionantă de vinuri pe care Drew le-a scos la lumină, cât și aspectul lui de excepție - jeanși jerpeliți și nici urmă de cămașă. Nu-mi vine să cred că nici o femeie n-a pus gheara pân-acum pe tine, a remarcat ea. Naji și Ahmad stăteau pe scaune de camping și fumau din pipă. Irene încă mai simțea râul, felul în care trupul îi săltase când într-o parte, când în cealaltă. O să încep cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Așteptase de mulți ani să moară. Voia să te reîntâlnească. Jina nu știa dacă voia ca Zach să se prăbușească de durere sau să plece. Probabil că fiecare clipă pe care ei doi o petreceau stând acolo era ca o gheară înfiptă în carnea lui Pearl. Spune-mi de Pearl, a zis Jina. Zach s-a lăsat pe spate și și-a trecut mâna peste barba țepoasă și prin părul care rămăsese neschimbat - și acum era tot un învălmășag de ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ce i se potrivea de minune când mă fixa printre turnuri supusă ca o fiară la gâtul dresorului aș fi putut să plec mai departe dar am lăsat-o să-și înfigă colții și i-am văzut lumina țâșnind printre gheare ca un sedativ cu eliberare lentă atunci m-am trezit și toate ușile scârțâiau timpul îmi fugise din cameră și luna mă privea ca un abajur metalic la prima fereastră din cer. poveste urbană death is a special lady și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
visat în iad s-a schimbat ecoul nostru și el confiscat copil al timpului pierdut născut dator din pântec vândut. Eternul neant mă înalț spre neant pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat în gheare de vultur cu aripi ce lovesc prezentul mă înalț spre un nor întunecat adânc în gândire întorc privirea și din nou mă înalț în urma aripilor fâșii ale trecutului se pierd suferința o ridic odată cu mine în drumul meu spre neant
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Trăiește! A dracului babă mai ești! îi răspundeam cu un râs care nu mai era al meu și-mi spânzura la colțul gurii. Ea îmi sărea de gât și se prefăcea că vrea să-mi mănânce urechile. A pus baba gheara pe tine... Ai să te transformi într-un moș belicos care salivează după o bunăciune ca mine. Cum puteam să fiu trist dacă ea nu mă lăsa? Am mers împreună la cantină, doar că de data aceasta nu mai eram
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fi răsturnat cu siguranță. Nu rîdeți! Dacă ar fi existat Într-adevăr așa ceva, nu i-ar fi scăpat băgărețului de frate. Ar fi prins el de veste mai de mult și și-ar fi făcut o țintă din a pune ghearele pe ea. Dar probabil că nu exista o asemenea fată (și de fapt nici nu exista). Dacă puteam să cred că această cutie de chibrituri a luat-o soția lui din pelerină... Dar ipoteza avea nenumărate ramificații... Ajunge! Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
larve Însîngerate țîșneau drept spre fereastra lămîiatică. O umbră parcă le stătea În cale cînd voiau să treacă prin sticlă și perdele: spatele așa-zisului frate devenise scut negru. Ele Însă Își vedeau de drum, țintindu-i inima și Înfigîndu-i ghearele În ea. Ia stai! Moliile nu au gheare... Ei, n-au decît să treacă, În drumul lor, pe la dentist și să se Înzestreze cu niște dinți artificiali... Da, așa e. Și eu ar trebui să merg la dentist... CÎnd mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
umbră parcă le stătea În cale cînd voiau să treacă prin sticlă și perdele: spatele așa-zisului frate devenise scut negru. Ele Însă Își vedeau de drum, țintindu-i inima și Înfigîndu-i ghearele În ea. Ia stai! Moliile nu au gheare... Ei, n-au decît să treacă, În drumul lor, pe la dentist și să se Înzestreze cu niște dinți artificiali... Da, așa e. Și eu ar trebui să merg la dentist... CÎnd mi-am vîrÎt limba În locul unde fusese de molarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că, atunci când această experiență s-a infiltrat în viața mea, Ursula m-a preluat ca pe un pui călcat de tren, imediat, fără explicații. Știa că nu o să mai am niciodată aripi și că n-am stofă să dau din gheare. Dar știa că, orice-ar fi, o să mor doar în picioare. Vezi tu, acel univers străin, o dată cu „venirea” Ursulei, a căpătat alte dimensiuni. Când îți spun că m-am îndrăgostit de ea, nu este o exagerare. O căutam, ne căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
simțeam norocoși și un pic rușinați. Într-una din serile acelor ajunuri, am văzut femei tinere, de vârsta mea de atunci, cu ochii strălucind de bucurie. Reușiseră să găsească tacâmuri de pui cu mai mult spate și gât decât cu gheare. Veneau spre casă, pendulând plasa și o crenguță de brad pe lângă pulpele lor încă suple pe care iarna nu le vedea nimeni. Umblam încotoșmănate cu două-trei perechi de ciorapi cu fire duse, chiloți cu mânecuță „moartea pasiunii”, pe deasupra lor ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu Adi și am devenit sobră: seminarii, bibliografii, hai, câte un whist și câte un chefuleț mititel și decent. De fapt, la mine, vârful de sarcină în materie de „destrăbălare” a fost atins în liceu, când m-am ținut cu ghearele și cu dinții de câte drăcii s-a putut. Și zău că je ne regrette rien, cum zice femeia aceea, Piaf, care mie îmi place enorm. Îl recunosc în tine pe derbedeul din mine. Vezi, altă asimetrie de gen. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
însoțite de țigări. Și mă văd în pericol să o iau de la capăt. Atunci încep să pun cealaltă placă: ce ușor merg pe drum, ce larg respir, ce minte limpede am (asta e de la lipsa stresului!!!), nu mă ține nici o gheară în piept. Ieri m-a dus Cristina la tuns. E bine că nu mă vede mai nimeni. Așa prost nu am mai fost tunsă niciodată. Unde-i biata Sofi, coafeza mea, să se ia cu mâinile de cap, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care treceam zilnic aveau câteva ingrediente inevitabile în curte și pridvor: dovlecii galbeni, făcuți „om”, ca la noi la țară, sperietori, unele lipite de ușă, altele sub forma unor vrăjitoare care își scoteau din pământ coada, pălăria țuguiată, mantia și ghearele, vampiri, beteală cu dovlecei și vampiri, becuri cu dovleci, baloane cu dovleci, schelete, păianjeni. Totul trebuie să culmineze cu seara de 31 octombrie, când copiii merg din casă în casă să amenințe și să sperie. Gazda, ca să scape de micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
altminteri. 5 decembrie Mă chinui cu viroza care intră în ziua a șaptea. Practic, de sâmbăta trecută de după prânzul cu Nick și Pauline la Red Lobster, am capul cât o baniță, nasul ca un cartof înfundat și izvoros, gâtul cu gheare și pieptul acoperit cu gheață. Mă simt așa de idiot, că mi-au trecut și cheful și dispoziția pentru absolut orice. Luni și joi am fost la departament cu un efort teribil și frustrant. Nu am putut citi, nici lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aproape de malul cestălalt, venea domol înecatul, la linia undelor. Ne duceam încolo, la vale, zise repede unul din flăcăuandri, și l-am văzut că vine... Moș Gheorghe Cucu nu zise nimic. Păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, până ce apucă subsuoara. Atunci începu a trage - pe când noi priveam neliniștiți îndărătul lui. La țărm se opri un trup vânăt, umflat de apă. Fața bugedă stă întoarsă spre noi, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a întâmplat, mi-a zis. De fapt, încă încercam să-mi dau seama. În prima noapte, când mă rugase să-l trec pe lista mea, îmi crease impresia că e disponibil - chiar dacă non-exclusiv -, dar fusesem cumva îmbrobodită să pun gheara pe bărbatul unei altei femei? — De-abia ai plătit taxiul la sosirea în Manhattan și ți-ai și scos micuțul prin baruri, în căutare de partide? A râs puțin trist. Nu chiar. Dar, da, m-am culcat cu alte femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zguduitură, și tot așa vreme de mai bine de două ceasuri, până ce unul dintre lei, desigur ațâțat de înțepăturile miilor de ace care-l furnicau la fiecare nouă năvală, se întoarse spre ușă și începu să zgârie, brăzdând-o cu ghearele. Tata și cu mine urmăream spectacolul neputincioși, știind că fiarele ar putea ajunge la femei și le-ar putea devora, fără ca noi să putem face altceva decât să privim de sus de pe acoperiș sau să ne aruncăm în boturile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sora mea era în stare de multe fărădelegi și tocmai de-asta încercam să împiedic această căsătorie. Dar acum nu mai era vorba de a feri o adolescentă de o viață posacă și apatică; problema era s-o scap din ghearele unui asasin, ale unui monstru sângeros. Iscoditorul nu era mai puțin îngrijat decât mine, dar mintea lui nu pierdea niciodată vremea cu tânguielile: — Când trebuie să aibă loc ceremonia? Peste cel mult două luni. Contractul este semnat, pregătirile sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
strâmbătură de durere. — Ai fi de acord să mă eliberezi? Pentru mine ești o iubită, nu o roabă. Însă n-aș vrea să nu mai fii a mea. Mi-am închis mâinile peste încheieturile mâinilor ei, cu putere, ca niște gheare, ducându-i palmele, una după alta, la buzele mele. — Ai uitat de noaptea noastră la Tombuctu, ai uitat de toate nopțile noastre și de făgăduielile că nu ne vom despărți niciodată? Un vânt răcoros pătrunsese prin fereastra dechisă, stingând dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fusese rănit grav la piept în bătălia de pe Meno și că îi salvase viața, însă nu și ochiul stâng, zdrobit de o lovitură de pumnal... mai știa și despre cicatricele de pe spatele lui Julius, făcute, după câte se spunea, de ghearele unui balaur, pe care Julius îl străpunsese cu lancea și-l ucisese. Și o cunoștea pe Velunda, preoteasa, sora lui Julius. Spuse că știa privirea ei. Nu mai adăugă altceva. Celtul râse - râseră și ceilalți împreună cu el și veniră în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
după ce a ucis-o. El a înjunghiat-o. Listarius îl strânse pe Vitellius de braț. — A înjunghiat-o? Omul acela a înjunghiat-o pe preoteasă? Îl obligă să se oprească. Vitellius se eliberă din strânsoarea mâinii lui, ce părea o gheară, și-l împinse: Nu v-am spus că am găsit-o moartă? Listarius îi întoarse spatele, trecu pârâul, se opri și privi la Velunda, apoi la Valerius, pe care soldații încercau să-l ia de acolo. Valerius nu reacționă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se adune în jurul tău, ca de obicei... Dar tu ești doar zeul celor lași, iar eu am să-ți scot mațele. Se apropie și mai mult. Marcus se ridică. Niciodată nu te-am văzut așa furios, Skorpius. Ți-ai scos ghearele pentru că ți-e teamă de Orpheus? Latri ca un câine... dar nu ești în stare să muști! Făcu un pas spre Skorpius. — Nu te apropia, rețiarule! strigă Skorpius. De când unul dintre ai noștri e de partea secutor-ilor? — Orpheus îi cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe nicovala zeului Vulcanus. Pe ultimul ferculum se afla un soi de cartuș din metal, pe care Valerius citi cuvântul „Perseverați“. Zâmbi ironic, gândindu-se că poporul era entuziasmat de jocuri, fără să-și dea seama că era prins în ghearele unui împărat avid și inept. Uita că puternica armată a lui Antonius Primus ajunsese la porțile orașului. Își dădu seama că chipurile arbitrilor, inspectorilor și medicilor care mergeau în fața purtătorilor frunzelor de palmier erau neliniștite, înspăimântate chiar; expresiile lor sumbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]