1,733 matches
-
metalic care luminase de-atâtea ori, în decursul nopții, ca un mic semn de viață, încăperea. Voia să-și întindă, să-și dezmorțească picioarele. Să se lase în uitarea și moliciunea unor perne groase. Renunță să ajungă la fotoliu. Se ghemuise, frântă, pe pervaz, rezemată în coate. Auzi, după multă vreme, ușa deschizându-se. Nu se clinti, n- aveau decât s-o târască unde vor. Ușa se închise, nimeni n-o striga. „Așteaptă să mă întorc speriată sau buimăcită spre dânsul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a dat lapte; în pahar împărătesc i-a adus unt. 26. Cu o mînă a luat țărușul, și cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, i-a sfărîmat și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. 28. Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera, și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
o mînă a luat țărușul, și cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, i-a sfărîmat și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. 28. Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera, și strigă: Pentru ce zăbovește carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
lovit pe Sisera, i-a despicat capul, i-a sfărîmat și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. 28. Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera, și strigă: Pentru ce zăbovește carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui așa de încet?" 29. Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Moru, toiag al Tatălui, a plecat În călătorie. - O să-i ucid și pe ăia care o să vină după ei. L-am apucat pe Vindecător de cot, l-am tras degrabă Într-o viroagă și i-am făcut semn să se ghemuiască. O fi știind el nume, o fi având el habar să ne vindece și să meșteșugească vorbe, dar eu eram toiagul și piatra cu care Tatăl așeza lucrurile la loc. 3. Pfuuh, ce lumină. Până și lumina era alta pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbesc: - Tu și cu mine nu putem să vorbim de față cu ceilalți. Tu și cu mine trebuie să vorbim de unii singuri, după cum a lăsat Tatăl. De ce nu-mi spui cine ești? Se apropie de culcușul meu și se ghemui la mai puțin de un braț de mine. Mă străbătu cu privirea din cap până În picioare. Mă atinse cu palma pe coapsă. Apoi mă adulmecă. Am dat să fac la fel, iar cele două Însoțitoare ale ei se și repeziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Învățat să lovești doar omul legat, am scrâșnit. Mă mai lovi o dată și se pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea Întreg pentru noaptea ce vine. - Da? făcu primul și se ghemui În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai vorbeam: - Ești neam de șobolan, nu de bivol! Numai șobolanul te mușcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi amestecat cu maiul Într-un terci. Păzitorul Își smulse sulița din burtă cu amândouă mâinile - dădu să se repeadă asupra celuilalt, dar se prăvăli la pământ, cât era de lung. - Pfuuh, cade. În Umbră, zise noul venit și se ghemui degrabă lângă mine. Of, of, noul venit era, de fapt, lungana aia de Runa, din satul de pe marginea apei care curge mereu. Se apucă să-mi reteze frânghiile ce mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă trezii cum mă prăvălesc cât eram de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm urme, Îmi arătă ea stânca spălată de ape. Ne-am ghemuit sub o tufă de salvie frumos mirositoare și ne-am pus pe așteptat. - Enkim te-a adus Încoace? Runa dădu din cap că da. - Și celelalte femei? - Cum să vină? Doar una l-a cunoscut pe Enkim, zise ea, râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am ajuns lângă el, se schimonosea de durere. Pășitorul cel tare se umflase deja În partea de jos, iar frunzele de pătlagină Îi căzuseră de pe rana care Începuse din nou să sângereze. Gemând și eu de durerea lui, m-am ghemuit lângă el. Știam cum Îl doare, că și eu pățisem la fel de vreo două ori. Numai că eu fusesem copil când mă lovisem așa de rău, iar durerea Îmi trecuse precum boarea de primăvară. - Of, of, biet Enkim! L-am mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am luat-o Înainte, târâș. M-am strecurat printre trunchiuri căzute de copac, m-am făcut una cu mușchiul de pe jos, m-am cufundat În băltoace pline de zoaie și, după o vreme, i-am zărit. Așteptau. Pitiți pe după copaci, ghemuiți de-a lungul unei viroage sau Îngropați În frunziș uscat. Tot atunci am auzit și apa. Într-adevăr, era volburoasă din cale afară. - Hai, c-am văzut cum să ajungem la apă, i-am spus Runei după ce m-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a porni iarăși la vale. Poate că Tatăl era acolo În Cer, totuși, pentru că am dat peste o albie secată, largă și adâncă, plină cu prundiș cenușiu. Runa se uită Într-o parte și În alta. Adulmecă. Ba, chiar se ghemui și Își trecu limba pe o piatră. Merse Într-o parte și În alta. Apoi se uită spre munte și râse din colțul gurii. - Știu sigur că, odată ajunsă aici, Vinas o s-o ia la vale, ne zise. Așadar, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la fel, tot pe malul apei. Le-a făcut numai pe lângă vaduri, dar nu chiar În mijlocul drumului. Nu le vezi decât dacă ești de-al locului, sau dacă știi dinainte unde să le cauți. Am dat din cap. M-am ghemuit lângă ciudata făcătură. Am atins-o. - Vrei să le spulber? mă Întrebă Minos. Am clătinat din cap. - Lasă-le. Dar, ce-ar fi să trimiți vreun om de-al tău după mine? Să-mi spună ce vor urmăritorii... Dacă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vii, așa că am luat-o spre o Înălțime apropiată, numai că picioarele ni se afundau din ce În ce În pulberea care se aduna de zor În jur. Cu chiu cu vai, am găsit un bolovan lângă care ne-am ghemuit precum caprele În viscol, și am așteptat. Furtuna s-a oprit la fel cum a Început. Deodată, s-a făcut liniște deplină, iar vântul a Încetat să mai bată. Am ridicat capul și mi-am descoperit fața - un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deodată se posomorî. Ar fi vrut să mai spună ceva, dar Își Înghiți vorba și se ridică brusc de parcă Îi era rușine cu el. Apoi: - Dai voie la Logon să caute ceva? I-am spus că da și el se ghemui lângă mine și mă trase de ureche, zgâindu-se atent la pielea dindărătul ei. Mă atinse acolo, la fel cum o făcuse și Vinas, de parcă ar fi căutat un semn anume. - Of, of, făcu el, ce mai ucigaș ești. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nu vreau luptă de sânge, Tek. Fă cum ți-am zis și apoi vino să-mi spui ce și cum. Vreau să știu ce vorbesc vânătorii ăia răzvrătiți. Vreau să știu dacă râd sau dacă le e frică. Tek se ghemui și-mi puse o mână pe picior și cealaltă pe barbă, așa cum făceau cei din neamul lui În fața Vindecătorilor, apoi Îl strigă pe Kikil și o luară din loc. Nu ne uitarăm după ei. Pornirăm iute către Miazăzi, luând vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai face. Am dat să-l Îmbrățișez, numai că Dyas deodată țâșni de lângă mine, chemat de unul dintre ai săi. Se adunaseră mai mulți Vindecători de-ai lor În jurul lui Vishu și se tot certau. După o vreme, Vishu se ghemui și se apucă să scrijelească semne pe nisip, iar ei le priviră, care horcăind, care mormăind supărat. Deodată, Dyas dădu un strigăt și-l Întrerupse pe Vishu, cu vorbe rostite rău. Era gata-gata să dea În el, iar Vishu plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lăsat nimic din puterea lui. - Dupna, zici? Îngânară oamenii aceia. Vrem și noi să-l vedem. I-am dus să-l vadă, iar ei s-au speriat și mai tare când au văzut În ce fel Îl țineam legat, bine ghemuit Între doi bulumaci. - Și zici că prin vinele lui curge sânge din sângele Tatălui? Le-am spus că da, iar ei abia din clipa aceea ne ascultară Întru totul. - Și dacă Îi bateți pe cei ce vin pe urma voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zorilor, de-a lungul digului și peste pasarela ce duce spre un mare vas militar care așteaptă să-i Înghită pe toți. Hamalii negri stau tolăniți pe sacii plini cu ovăz din preajma toboganului, supraveghetorii moțăie pe grămada de boabe sau, ghemuiți În cerc În spatele unui zid de saci, joacă pasionat zaruri. Între timp trupele Înaintează. Șirurile cafenii, Înfierbîntate merg, se opresc, se odihnesc, Își potrivesc mai bine pe umeri, cu gesturi obosite, ranițele grele, Își scot chipiele, Își șterg cu mînecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută împreună eu spălam rufe, ea stătea întinsă pe pat. Mă ghemuisem pe un scăunel, să mă pot apleca. Ținea morțiș să discutăm despre cărți. Spunea niște trăsnăi care mă făceau să clocotesc de râs. Văzând că nu mă convinge, a luat de pe dulap Castelul lui Kafka. Ce, crezi că numai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luat de la poliție, vă mai aduceți aminte? Am dat iama printre găini. Tata a venit strigând după mine. Eu țuști în casă. Mama stătea în pat și mi-a făcut semn să vin, să mă pitesc sub plapumă. M-am ghemuit la picioarele ei și ea m-a acoperit. Bineînțeles că tata a văzut umflătura de sub plapumă, dar s-a prefăcut că nu pricepe. Striga: unde-i pârlitul ceala di golan care fugărește găinili șî deșălează cânili? Ian stai că pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stau alții, direct pe iarba veștedă care a acoperit cândva terenul de fotbal și de instrucție premilitară al comunei G. și va dispărea În curând sub trotuare, betoane, locuri de trecere, și nici În picioare cum stau cei mai mulți. El stă ghemuit În centrul imaginii. Pare că tocmai a primit un glonte În burtă. Sau că ar vrea să găsească În iarba arsă de brumă un lucru mic și prețios pe care tocmai l-a pierdut. Dar nu, el povestește. Abia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
las să ajungă de proporții dăunătoare unora dintre cei dragi mie. Într-o noapte vine mama și-mi spune că mă vor ajuta ei: ea și tata. Și atunci i-am văzut coborând, ca două avioane în picaj, eu fiind ghemuită la pământ, m-a luat fiecare de câte o mână și m-au ridicat în picioare și așa am rămas. De aici se desprind două concluzii: 1. Părinții mei au urcat într-un strat superior celui în care au fost
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
s-a ridicat o mare perdea de praf care acoperă totul. Neobișnuit cu legănarea unei mașini, deprins să merg doar cu carul tras de vaci sau de bivoli, mi se face repede rău. Mă cuprinde o spaimă cumplită. M-am ghemuit lângă geam, pe bancheta din spate, lângă Norița, în vârstă de doi sau trei ani, și mătușa Terica ("unchiul George" stă în față, lângă șofer, îi dă indicații pe unde să meargă) și nu scot o vorbă. Acum, nu plecarea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
apoi zilele care mai erau până la Crăciun sau până la Paști, așteptând vacanța așa cum așteaptă pușcăriașii zilele de vorbitor. Și nu-i adevărat, probabil, că închiderea în sine duce la descoperirea de sine. În loc să-mi luminez micul meu bârlog, m-am ghemuit în el. Nu găsesc în cenușiul acelor ani decât, cel mult, unele situații comice... Îmi dorisem enorm, din primele zile, să am și eu pantaloni scurți. La un moment dat, domnul Ioniță, om milostiv și cumsecade, mi-a făcut rost
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]