2,403 matches
-
Hiperbola reprezintă o figură de stil care exagerează, mărind sau micșorând, trăsăturile unei ființe, ale unui lucru, fenomen sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori. Exemplu: " Sălbatecul Vodă e-n zale și-n fier Și zalele-i zuruie crunte, Gigantică poart-o cupolă e frunte, Și vorba-i e tunet, răsufletul ger, Iar barda din mână-i ajunge la cer, Și vodă-i un munte.” ( G. Coșbuc -Pașa Hassan) Imprecația este figura de stil prin care se exprimă, sub formă de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Ionian Islands, which made its frontiers, and not those of Austria, to expand to the western maritime borders of the Ottoman Empire. Aș a result, the Austrian oriental policy, like în the case of the other states drawn în the gigantic confrontation with the French Revolution, was also under the determining domination of the ideological reasons. The death of Joseph ÎI and the rise to throne of Leopold ÎI produced a change of direction în the Austrian oriental policy, showing the
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dragoste nici pe insula lui Robinson Crusoe, preferând reveria ne-împlinirii, acuplării cu o femeie care mi-era mult mai străină decât o capră sau o măgăriță. Pentru a da peste cap repulsia, ființa umană ar trebui să aibă forțe gigantice. De aceea uneori preferă moartea decât să fie silită să stea în casă cu urâtul... Pentru el însă ea era, desigur, o lumină. Dar întrucît avea asta vreo legătură cu Amăicălițului? Pe urma deodată înțelesei: rău fusese în viața lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
explica cum- din aversiune pentru scolastici, filozoful martir prinsese aversiune și pentru aristotelism, în fapt, mai degrabă, lacunele mele în materie de tomism și scolastică, dar și indecizia propriei mele orientări față de teza aristotelică: făcea într-adevăr materia un efort gigantic pentru a ajunge la gândire și inteligență sau mai degrabă spiritul, ca dat primordial al lumii, făcea din materie un înveliș al său? Cum să susțin acest lucru, când devenise o dogmă teza că spiritul e materia care gîndește? În
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și irezistibil de a-mi da ordine. Aici avea sensul că nu semnificațiile mele, fie ele și aparte, aveau vreo importanță, ci, mai încape vorbă?, ale ei! O găsii însă gata, așezată cuminte pe pat și contemplând cu tristețe vizibilă giganticul bolovan verde care îi amenința parcă fereastra. Avea, și nu rar, asemeni răsturnări de umoare, pe care însă și le învingea singură, dacă nu încercam, chiar cu afecțiunea intensă care mă stăpânea când o vedeam astfel, s-o ajut să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sergent. Infanteriștii o luară din loc. Fasciculele lămpilor individuale se reflectau pe pereții sticloși. Cu cât se afundau în labirint cu atât acesta părea să aibă o origină organică. De parcă ar fi fost interiorul unui os sau al unui organ gigantic, care nu ar fi putut aparține unui specimen al unei specii cunoscute. Oricare ar fi fost scopul urmărit, căldura eliberată de pila nucleară care alimenta stația se acumula în aceste locuri. Vaporii de apă șuierau și, condensându-se, formau bălți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de încredere în sine și a neputinței tehnologiei moderne în fața anumitor fenomene. Vehicolul de transport de trupe, cu reputația invulnerabilității, va fi în curând dezintegrat odată cu stația și restul coloniei. Platforma strâmtă de aterizare bătută de vânt ieșea din conul gigantic, cam la o treime din înălțime. Fusese concepută pentru primirea barjelor și a altor aparate atmosferice mici, dar nu a celor de mărimea unei navete spațiale. Bishop izbuti totuși să se așeze pe ea. Platforma gemu și o bârnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
masă cilindrică, lucioasă, un sunet strident o asurzi ― vaietul unor sirene și strigătele creaturilor care dădeau năvală. Ar fi văzut-o mai devreme dacă și-ar fi ridicat privirea intrând în sală. Viziunea era insuportabilă și simți deznădejdea. O formă gigantică printr-un nor de aburi roșietici: era regina extratereștrilor, așezată pe ouăle sale, aidoma unei enorme insecte-Buda vâscoase. Țeasta era înarmată cu colți nemăsurați. Poseda două picioare și patru membre anterioare cu gheare, strânse pe un abdomen încordat. Corpul gigantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
gigantică printr-un nor de aburi roșietici: era regina extratereștrilor, așezată pe ouăle sale, aidoma unei enorme insecte-Buda vâscoase. Țeasta era înarmată cu colți nemăsurați. Poseda două picioare și patru membre anterioare cu gheare, strânse pe un abdomen încordat. Corpul gigantic era format dintr-un buzunar tubular membranos suspendat între numeroasele țevi de canalizare. Ripley iși dădu seama că trecuse pe sub acest buzunar scârbos cu câteva secunde mai devreme. Ouă fără număr se rostogoleau înăuntrul acestui sac abdominal, în direcția unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Auzi în spate vocea stației. ― Personalul dispune de treizeci de secunde pentru a ajunge... Sări pe catargul de încărcare și se agăță. Brațul metalic începu deja să se retracteze în buncărul de îmbarcare al navetei. O clipă mai apoi, suflul giganticei explozii care distruse stația îmbrânci aparatul, al cărui tren de aterizare se izbi de o încâlceală de fragmente de panouri, platforme și țevi. Metalul scrâșni pe metal. Sarcina suplimentară amenință pe moment cu prăbușirea navetei. Când ajunseră în buncăr, Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fochiștii și își aduseseră și familiile cu ei. Ajunseseră la a doua generație, le zăreai nepoții dându-se cu tricicleta prin curtea interioară sau alergând printre rufele scoase pe sârmă la uscat. An de an, studenții năvăleau în cavoul ăsta gigantic de cărămidă și tablă, eșuat în Piața Universității. Se împingeau în ușile batante, înguste, făcute parcă special pentru a te împiedica să intri (una dintre ele fusese imobilizată cu sfoară, pe dinăuntru), în timp ce portarii, braț la braț, blocau holul, zbierând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Miliarde de ochi și pedunculi, de trompe și piciorușe se delectau cu motivul umbrei sau al ruinelor, cu tema istoriei glorioase sau antiteza trecut-prezent, înainte să-și consume biologia într-o mușcătură de tegument. Crimele se petreceau lasciv, pe sub brățări gigantice de plastic sau printre podoabele întunecate ale alunițelor, la adăpostul firelor de păr. Iubirile se nășteau și mureau repede, topite de fâșii monstruoase de lumină. Viața își urma cursul; alte colonii le înlocuiau pe cele dispărute, într-o deplasare imperceptibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la nas și catalogul sub braț. Uneori, reprezentația scăpa complet de sub control. Fugeam de la ore în Herăstrău, unde goleam câte-un „Brifcor“ sub sălciile de pe mal. Cezar se dezbrăca imediat și sărea în apă, fâlfâind din chiloții lui albi, tetra, gigantici. Scria limpede pe pancartă: „Scăldatul interzis!“ Nu treceau nici două minute, și venea patrula: „Ce faceți domne aici?“ „Bem și noi un suc.“ Cezar apărea din lac, vesel, cu apa bolborosind din chiloți. „Și dumneata?“ „Fa-fac și eu o baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Andrei: o colecție întreagă, cu care defilam sâmbetele prin Herăstrău. Puștii râdeau înnebuniți, se lipeau de noi ca niște cățeluși. Apoi am luat piciorul de pe accelerație. Opelul a zumzăit corect, din cutia lui automatică. Se vedea Urziceniul, cu tuburile alea gigantice ale silozurilor țâșnind spre cer. Îți imaginai că orașul e înconjurat de rachete. Maria s-a uitat din nou în spate. Distanța iarăși se mărise, băieții păreau să țină la o oarecare discreție, dar nu excesiv. Ne filau stupid, vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pe care din ele: Paris sau București?“ Ne-am uitat unul la altul, tânărul Lupu și cu mine. Era o idee. Dacă lucrurile se legau ca până acum, atunci tot secretul Garoafelor albe și roșii stătea într-una din tinichelele gigantice ale lui Dimitriu. Nu trebuia decât să te cațeri și să te-apuci de cotrobăit. Atâta doar că noi eram la 289 kilometri de București, 2100 de Paris și 18 de Neptun. Acolo ne aștepta balul scriitorilor-avocați (sau ce-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
miraculos, aruncată pe geam de poștaș. Pândeam fereastra cu orele. Așteptarea se prelungea uneori până intra Jeni (bona mea ciocolatie și pufoasă) ori se întorceau ai mei de la serviciu. Bărbatul cu tolba din piele maro căpăta proporții impresionante, mâinile lui gigantice se profilau în fâșia de soare, înainte de-a trage plasa pentru țânțari și-a împinge Pif-ul înăuntru. Se-auzea un zgomot lipicios și-atunci știam că pachetul a fost livrat. Mi-ar fi plăcut ca, după gestul ăsta scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la mijloc.“ Ne-am aplecat peste pagini, holbându-ne la secțiunea indicată. Ce pot să spun? Impresia generală a fost plăcută, ca atunci când mergi cu bunicii la măcelărie și te nimerești chiar în față, printre primii. Poza fusese mărită, aproape gigantic, nu se mai distingeau formele corpului, nici măcar nu puteai fi sigur că-i un corp acolo: doar o halcă roz, apoasă, crăcită (așa cum ne doream cu toții), cât pagina de mare. Deasupra, mustind afară din cadru, un morman de păr cârlionțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vreo patru în București, numite CET-uri, ca într-o operațiune conspirativă: unul la Grozăvești, altul în Militari, al treilea în Berceni și ultimul în Balta Albă. Coșurile lor se gâtuiau ca două pâlnii strânse la mijloc de-o mână gigantică. Iarna, fumul țâșnea prin acoperișuri, ca o spumă izolantă. Puteai să juri că ai ajuns la Detroit. Plămânii Bucureștiului funcționau prin CET-uri, oxigenându-i mișcările de la Nord la Sud sau de la Vest la Est. Le-aș fi produs un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu carne, fierbinte și decupată la linie. De țuică, n-aveam voie să mă ating; mi se dădea imediat peste mână, ca bunicu’ Vitalian atunci când vroiam să-i trag draperiile. Se făcea o pauză, apoi apărea ciorba de perișoare: polonicul gigantic, înspăimântător, era manevrat cu prudență, înainte să fie abandonat în castronul adânc de porțelan, cu toarte înflorate. După ciorbă, se aducea friptura cu pureu și murături (vara, înlocuite de salata de roșii cu brânză), apoi iar o pauză și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
curbe, vagonul din față părea că se smucește de rest, ca în desenele cu Placid și Muzo, când intră-n pom cu motocicleta și-i cad în cap lui Placid vreo douăzeci de mere. Circulam cu un soi de-ataș gigantic, care la cotituri se desprindea de corpul motocicletei și-o pornea în direcții aleatorii, împins de inerție: vatmanul o lua într-o parte, eu cu bunicu’ Vitalian într-alta. Tramvaiul trecea pe lângă Parcul Tineretului și Crematoriu (nu-mi explicase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și obținând profituri colosale din noua distribuție a mărfii pe-o piață încă proaspătă. Budapesta ’56, Praga ’68, Zidul Berlinului (dărâmat sub privirile îngăduitoare ale STASI, în timp ce evenimentul rula pe trei televiziuni), Sofia și București ’89 - toate se legau. Un gigantic puci anti-comunist, de proporții continentale, pus la cale chiar de către comuniști, ca niște bancheri grijulii, care își mută averea dintr-o parte într-alta pentru a scăpa de faliment. Nemții și rușii păreau cei mai conștiincioși. O prietenie mai veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
resemnate a inferiorității, cel mai intens prezentă în Prefața scrisă de D.D. Patrașcanu (1937) la Istoria Românilor pentru clasa a IV-a secundară din care vom reproduce un paragraf relevant: Desigur istoria popoarelor apusene, în desfășurarea ei, ne prezintă figuri gigantice, culturi străvechi și evenimente mai formidabile decât le putem găsi în viforosul nostru trecut. Chiar dacă avem în vedere veșmântul greu și somptuos, care îmbracă istoria popoarelor mari, încă nu trebuie să ne rușinăm de cămeșa săracă de pe trupul nostru. Căci
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Patrașcanu (1937) este deplin conștient de statutul minor și locația periferică a istoriei autohtone în contextul istoriei universale. Într-o remarcabilă declarație de umilință istorică și modestie națională, Patrașcanu recunoaște că "istoria popoarelor apusene, în desfășurarea ei, ne prezintă figuri gigantice, culturi străvechi și evenimente mai formidabile decât le putem găsi în vifosorul nostru trecut" (p. III). Totuși, pe urmele lui Kogălniceanu din Cuvântul pentru deschiderea..., Patrașcanu optează pentru subiectivismul național: "Pentru noi, Românii, istoria patriei este mai însemnată decât a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca model societal al comunismului românesc. Ceea ce scapă schemei carcerale a comunismului românesc este tocmai realitatea traiului cotidian al milioanelor de vieți care și-au trăit clipele lor de bucurii și necazuri în comunism. Comunismul românesc nu a fost nicio gigantică închisoare societală, nici doar un arhipelag celular. Ci un sistem social real, care, în ciuda tuturor carențelor sale structurale, a funcționat (și nu doar în regim de avarie) pentru aproape o jumătate de secol. Din acest motiv, modelul carceral al comunismului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sunt uimit de Confesiune. Mai ales de pasajul în care vorbește despre providență și viața de apoi. Este acolo o idee gi-gan-ti-că! Prințul îl privi blând pe Kolea, care, desigur, nu intrase decât ca să discute cât mai repede despre ideea gigantică. — Dar principalul, principalul nu e doar ideea, ci întreaga situație! Dacă așa ceva ar scrie Voltaire, Rousseau sau Proudhon, aș citi, aș remarca, dar nu m-aș mira într-o asemenea măsură. Dar omul care știe precis că-i mai rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]