3,612 matches
-
zis: "Argint și aur, n-am; dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!" 7. L-a apucat de mîna dreaptă, și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele; 8. dintr-o săritură a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblînd, sărind, și lăudînd pe Dumnezeu. 9. Tot norodul l-a văzut umblînd și lăudînd pe Dumnezeu. 10. Îl cunoșteau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
spune podeț. Acum ia aminte la ce îți spun. Ia gândește-te la o ploaie zdravănă de vară, dar mai ales la nesfârșitele ploi de toamnă sau dezghețul de primăvară și imaginează-ți că trebuie să înoți prin glodul până la gleznă sau, cum se spune, până în butucul roții... Apoi ce zici de o vară fierbinte care preface în colb tot glodul despre care am vorbit? Ei iaca că oamenii s-au gândit că pentru a mântui cu aceste necazuri îi nevoie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sun pe Angela, am spus printre lacrimi. Și apoi, cu un singur telefon, m-am transformat În cea mai fericită fată din lume. Aveam să fac parte din spectacol, așa cum fusese menit. Fusta neagră de mătase mi se zbătea În jurul gleznelor În timp ce alergam de la studioul de balet către casă. Reîncepusem antrenamentul de numai câteva zile și, deși mai erau patru săptămâni până la spectacol, Îmi era Îngrozitor de frică că nu aveam să fac față tuturor noilor coregrafii. O mașină decapotabilă claxonă și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Și, oricum, nu e chiar un cadou. Mă sărută ușor pe obraz, dar tot mi-am ferit buzele. Îmi plăcea să mă joc și el știa asta. ― Mă Întorc imediat, spuse el. ― Bine, am spus, strângându-mi fusta lila În jurul gleznelor. Te iubesc, am adăugat, mișcând buzele fără să scot un sunet după ce m-am asigurat că nu mă vedea. M-am ridicat Încet și am Început să mă uit prin camera lui dezordonată. Avea multe cărți. Teancuri Întregi pe jos
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
care eram terminată de oboseală sau, pur și simplu, prea beată), am avut parte de-un șoc. Spre groaza mea, am descoperit că Chaquie era deja în dormitor. Fir-ar al dracului! Uitasem de ea. Chaquie stătea pe pat, cu gleznele încrucișate elegant, făcând ceva ce ochiului meu neexperimentat îi părea a fi o manichiură. Eu nu avusesem niciodată nevoie să-mi fac manichiura ca să-mi aranjez unghiile. Problema asta era rezolvată de obiceiul meu de-o viață de a mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu arătam chiar de un milion de dolari, dar de douăzeci și șapte-douăzeci și opt arătam sigur. Ca de obicei, am stat pe gânduri dacă să-mi iau sandalele cu toc, din piele de șarpe neagră. Cele cu baretă pe gleznă. Mi-era teamă să nu mă facă prea înaltă. —Ei, hai, mi-a zis Brigit. De ce le-ai mai cumpărat dacă nu le porți niciodată? Și așa am plecat către Llama Lounge. Eu clătinându-mă ușor din cauza tocurilor cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un moment dat să mi se spună „Du-te acasă. Tu nu poți să vii. Ești prea mică“. Sau cum tânjeam după sandalele albastre și lucioase ale lui Claire, sandalele alea cu o baretă peste degetul mare și alta în jurul gleznei și - partea cea mai bună - o floare albă și lucioasă prinsă pe cureaua de deasupra degetului mare. Se putea ca amintirea mea cea mai veche să fie aceea în care am mâncat oul de Paște al lui Margaret și amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o pereche de Jimmy Choo. Chiar dacă perechea asta însemna că-mi goleam de tot cardul de credit. Pe cât de frumoși erau pantofii ăștia - și erau, într-adevăr, foarte frumoși, cu tocurile cui delicate și cu o curelușă argintie subțire în jurul gleznei - pe atât erau de nesiguri. În vreme ce Randall mă împingea vioi către o măsuță gătită cu lumânări, combinația dintre fusta mea strâmtă și cataligele de zece centimetri m-a făcut să mă simt de parc-aș fi alergat, cu picioarele legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O văzu acum, cu adevărat. Torsul amplu, talie îngustă, pulpe viguroase, talpa netedă, glezna subțire. Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect. Somn prea perfect, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
imagini nu reușesc să stârnească erecții țepene, zvâcninde. Cu seriozitatea sa dintotdeauna când avea ceva de făcut, Tom s-a așezat cuminte pe pat și a început să răsfoiască revistele. După un minut sau două, avea pantalonii și chiloții la glezne, își apucase mădularul cu mâna dreaptă și continua să întoarcă paginile colorate cu stânga; nu mai era decât o chestiune de timp până să termine treaba. Apoi, într-o revistă pe care ulterior a identificat-o ca fiind Midnight Blue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
te-am cunoscut, Emma. Sunt sigur că ne vom mai vedea. — Asta-i tot ? zic, luată prin surprindere. — Da, asta-i tot. În afară de cazul că dorești tu să discutăm altceva. — Nu ! Mă ridic repede În picioare, pălindu-mi una la gleznă, de piciorul mesei. Pe bune acum, ce-o fi fost În capul meu ? Ce credeam, că o să mă roage să conduc un mega proiect internațional, pe care vrea să-l lanseze ? Jack Harper deschide ușa și mi-o ține politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne aflăm chiar pe străduța mea. Iar acum oprim chiar În fața casei mele. Pornesc În goană pe scări, aproape scrântindu-mi glezna și mă uit blocată la șofer. — Ellerwood Road, numărul 41, spune cu un gest Înflorit al mâinii. Nu. Nu se poate una ca asta. Mă uit bulversată În jurul meu În autobuz, și o pereche de adolescenți beți mangă mă privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
punct scrii cu literă mică ș.cl. Cel mai dur pentru mine era că o dezamăgisem pe profa pe care o plăceam, încă tânără, mai mult măruntă decât înaltă, cu ochii rotunzi pe-o față roșcovană, cu niște sâni obraznici și glezne elegante în ciorapi de mătase cum nu se găseau pe-atunci în comerțul nostru socialist - oricât mi-a spus pe urmă papa că era o profesoară din alea făcute „pe puncte“, fiică de nomenclaturist, altfel proastă ca noaptea, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fost de găsit atunci, relația mea de la Miliția din Costinești a rămas secretă peste ani. Pe coridorul cu miros tare de dezinfectant stătea în picioare o fată de o vârstă incertă, minionă, într-un tricou cool, pantaloni albi strânși pe gleznă, sandale pe piciorul gol, cu baretele albe destul de uzate... După ce m-a studiat probabil mai multe minute, s-a apropiat, păcănind autoritar din toace pe cimentul ud, de banca scorojită unde eu dormitam. Mă cunoști de undeva? a întrebat. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-mi iasă în cale până seara. Pe la patru mă trezisem din somnul cel mai bun cu un cârcel la piciorul stâng, de-mi venea să rup în dinți pernă, cearceaf, tot. Arunc de pe mine pledul - nici nu era cârcel. Pe glezna mea stângă se cățăra încet un rac negru: răcnesc o dată să scol tot satul, vine numai baba din camera ei de rugăciune, lipăind în papucii mari. Ce-i, domnu’? De unde Dumnezeu aveți raci în cameră?... Ce întrebare și la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
singură! Poate două. — Patru... cinci... șase. Scotocește printre umerașe, trăgând afară fără comentarii pereche după pereche de pantaloni. — Ăștia sunt pentru când mă simt grasă, spun defensiv, în clipa în care îmi scoate afară vechii mei Benetton cu vedere la gleznă. Și acolo sunt blugi! strig în clipa în care ea începe să caute în partea din mijloc. Blugii nu se pun ca pantaloni! — De unde și până unde? — Știe toată lumea. E de bun‑simț. — Zece... unșpe... — Da... și ăia sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dar... Stau trează în vechiul meu pat, încercând să-mi dau seama încotro s-o apuc și ce să fac în continuare. Cârpele de înfășat lipicioase de la pasta de orez. Degetele de la picioare care se umflă. Inflamația. Durerea ascuțită din glezne. Fata își amintește cum s-a salvat. Bunicii sunt ocupați cu călătoritul dintr-un oraș în altul, de la o pețitoare la alta. Încearcă să scape de mine. Am șaisprezece ani și deja nu mai pot fi strunită. Din cauza felului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
încântat să mă vadă. Îl întreb dacă putem stabili o întrevedere. Fără tragere de inimă, fixează o dată. E frig și plouă. De zile în șir port aceeași pereche de sandale ude. Mi s-au murat picioarele și noroiul îmi acoperă gleznele. Ne întâlnim într-un parc. Râul e magnific, dar înghețat. Nu sunt vizitatori. Când văd că se apropie silueta familiară, încerc să nu plâng. Este chipeș încă și e îmbrăcat în costumul meu prefearat, cel albastru. Însă în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
niște ochelari cu lentile groase, cu rame aurii. În spatele ochelarilor se află o pereche de ochi de pește. Pupilele ieșite mult în afară, ca niște mingi. E subțirel și se mișcă elegant. Pe vremuri, purta o robă gri, lungă până la glezne. În timpul războiului, poartă uniforma Armatei Roșii, cu niște buzunare în plus, iar după eliberare va purta o jachetă în stilul lui Mao. Când aud că Kang Sheng, concitadinul meu, este șeful serviciului de securitate comunist din Yenan, sunt încântată. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
norii încep să înoate în ocean. Aș merge cu tine pe Cele Nouă Pâraie, Cu vântul avântându-se liber și valurile care se agită, În căruțe de apă cu coviltire de lotus... Mintea lui e acum un cal împiedicat de glezne, care aleargă împotriva vântului puternic, biciuit, lovit, șerpuind spre vârful unui munte învăluit în ceață densă. Urc pe stâncile Quen-Rung să mă uit împrejur Îmi simt inima schimbătoare și deloc înțeleaptă. Amugul coboară Mă simt pierdută și oropsită. Gândindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e certăreață. Își scarpină părul cu degetele. Tunsoarea ei în stil Shakespeare e acum un cuib de pasăre. Ochii îi sunt injectați de sânge. Râde de i se văd toți dinții. Trăgând un fum, Mao își întinde picioarle, încrucișându-și gleznele. Istoria Chinei este istoria yin-ului, susține el zgomotos, împingând scrumiera înspre Fairlynn. Apoi împinge spre ea cana lui de ceai. Îi place să-și împartă ceaiul cu femei. A făcut asta cu Kai-hui, Zi-zhen, Jiang Ching și acum cu Fairlynn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
extrem de pure, mè liniștesc încet, fècându-mè sè-mi recapèt puterea, aplecându-se cu capul peste piciorul meu, îmbrèțișându-l și acoperindu-l cu trupul ei, Știai! îmi rèsunè în mine că un avertisment teribil, Da, știam! când degetele ei urcè încet deasupra gleznei mele, atingându-mi pielea, un vuiet puternic, prelung, despicè ceață de afarè, tèind-o în felii transparente, lèsând sè se vadè cum, din direcție opusè un tren trece în mare vitezè pe lângè noi, Tresar, ca și cum vuietul acela m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-l Înțeleagă? Klara și buna dispoziție cu care se trezea dimineața și cânta În baie ca să Își facă singură curaj să se spele cu apa rece. Genele ei dese care nu aveau nevoie de rimel și picioarele ei lungi, cu glezne fine, În pantofii trotteur, și felul cum bărbații Întorceau capul după ea pe stradă. Bomboanele de ciocolată pe care i le aducea Hermann Christei și pachetele de prăjituri pregătite de patronul șchiop al cofetăriei pentru cea mică, doar pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care marcă ritmul vioi al următorului punct din program, o canțonetă italiană. Încântătoarea ei voce era însoțită nu numai de sunetele tamburinei, dar și de câteva sărituri în pași de dans. Generalul Kutuzov se simți, dintr-odată, deosebit de atras de gleznele ei fine și, încercând niște subtile evaluări de ansamblu, se declară satisfăcut și zâmbi încrezător. Era o bucățică bună. Partenerul domnișoarei Nanone, domnul Highland-Fling, un dansator destul de bun, de altfel, trecu aproape neobservat. Și dacă primi niște aplauze din partea publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de a-mi adora fiecare mădular în parte... Uneori mă trezeam cântând, iar el îmi răspundea în versuri. N-am înțeles cuvintele, dar cred că erau elocvente. S-ar părea că boierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]