14,967 matches
-
asta era peste poate! Ochii, aceia îngropați, acolo, aproape de munte, sub chiparos, pe malul râpos al pârâului secat; ochii aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru a le suge seva, mă priveau acum, animați de o viață stăruitoare. Niciodată n-aș fi crezut că pot fi lovit de un așa blestem! Totuși un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care-i acoperea fața. Fața gravă și atrăgătoare părea modelată de amprenta tuturor iubirilor pământești: expresia ei mă făcu să mă prosternez. Totuși, moartea mi se părea un eveniment natural, banal. Un surâs disprețuitor înghețase în colțul buzelor dispărutei. Mă grăbeam să-i sărut mâna și să mă retrag, când, întorcând capul, o văzui intrând, spre marea mea surpriză, pe târfa asta, acum soția mea. În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se lipi de mine, și cu ce ardoare! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
înfășurate într-un fular; ținea sub braț un obiect sub formă de vas, înnodat cu o batistă murdară. Râdea cu un râs sec și oribil, un râs care face să ți se zbârlească părul în cap. Ieși. M-am ridicat, grăbindu-mă să alerg după el ca să-i iau din nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se îndepărtase cu o agilitate deosebită. M-am întors și am deschis fereastra care dădea în stradă. Atunci, am văzut silueta bătrânului. Râdea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
N-ar fi fost oricum nicio noutate, chestia asta întâmplându-i-se destul de frecvent și azi. "Mă asculți sau te plictisesc cumva?", m-a întrerupt el malițios, tulburându-mi imaginea în care îi întrezăream răzbunător viitorul. "Sigur, sigur!", m-am grăbit eu să-i confirm prima parte a frazei, eludând-o discret pe cea de-a doua. "Da? Credeam că te gândești tot la jocu' ăla de care văd că nu te plictisești niciodată. Mă rog!" Continuă cu prețiozitate, uzând de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
service." Adaugă și mai dulce: "Hai, te rog, că nu stau mult cu ăia trei! În zece minute, cel mult, i-am rezolvat." "Bine, dragă. Da' să știi că trec s-o iau și pe Matilda de la minister. Dacă te grăbești..." Nu-i problemă, nu-i problemă. Chiar mă bucur, abea că mă mai văd și eu cu dumneaei, să-i zic niște chestii. E la marele fix, să știi. Bun, am fugit. Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" "Cu plăcere", face
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îl întrebă pe nea Vasile ca între inițiați: "Un'e-i, bre, alea?" Stai, nene, o țârâșică! Ce crezi că le țiu la vedere, să să bunghească toți gherțoii dă lucrare?" Spune cu năduf: "Acu' te pomenești că te-oi grăbi, cân' io ți-am dat j'dă mii dă telefoane, dă azi-dimineață pân' acu', și tu ni'ica, lemn-Tănase, nu alta!" "Pă unele nici nu le-am auzit, iar la alilante cum să-ți răspund, că era dupe fix", ripostează
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
da' a zis că vorbește cu tine după slujba dă utrenie." "Și io până atunci ce fac? Stau și mă uit după stele? Că mă repezeam acu' după materiale, nu ședeam ca proasta-n târg." " Da' ce dom'ne, te grăbești?" "Și normal că mă grăbesc! Auzi vorbă la el! Matale nu te-ai grăbi dac-ai fi dă servici' dă ieri după-amiaz' până acu'? Și cu toate controalile dă la poliție și dă la jandarmerie pă cap", se simți dator
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu tine după slujba dă utrenie." "Și io până atunci ce fac? Stau și mă uit după stele? Că mă repezeam acu' după materiale, nu ședeam ca proasta-n târg." " Da' ce dom'ne, te grăbești?" "Și normal că mă grăbesc! Auzi vorbă la el! Matale nu te-ai grăbi dac-ai fi dă servici' dă ieri după-amiaz' până acu'? Și cu toate controalile dă la poliție și dă la jandarmerie pă cap", se simți dator să pluseze portarul devenit acum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atunci ce fac? Stau și mă uit după stele? Că mă repezeam acu' după materiale, nu ședeam ca proasta-n târg." " Da' ce dom'ne, te grăbești?" "Și normal că mă grăbesc! Auzi vorbă la el! Matale nu te-ai grăbi dac-ai fi dă servici' dă ieri după-amiaz' până acu'? Și cu toate controalile dă la poliție și dă la jandarmerie pă cap", se simți dator să pluseze portarul devenit acum, iată, instalator. "N-ai și matale un ban la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu un înalt simț civic și profundă generozitate umană: "E păcat să șadă un pat ocupat cu mine, cân' e atâția oameni la necaz...". Doctorul Gherasim ridică mirat din sprâncene: Da' ce treburi așa importante aveți, domnule Mirică, de vă grăbiți în halul ăsta? Am operat eu și oameni de stat, însă nu erau așa de puși pe plecat ca dumneata". Portarul dădu din umeri: "E, ăia o fi fost miniștri, primari, ce treabă avea ei?". Da, sigur, nu ca matale
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ridice. Acesta o făcu lesne, fără să dea vreun semn de slăbiciune: "Vedeți, domnu' doctor? Ce v-am zis io? Sunt ca nou!". "Bine, domnule Mirică. Te las să pleci, dar mâine te prezinți la control, da?" "Sigur, sigur!", se grăbi să confirme nea Vasile. "Așa. Atunci, du-te cu domnișoara asistentă să-ți iei hainele și, până rezolvi treaba asta, am să-ți fac formele de externare, o să-ți scriu rețeta și-ți dau o săptămână de medical." "Să trăiți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
adevărați, nu pă lei-tramvai, husenilor! Nu vă mai aleargă foamea-n țară, ba vă mai trageți și vile și merțane, cu lova strânsă dă dincolo. Păi, o fi rău?", perorase indignat dom' Sandu. "Și normal că nu-i rău!", se grăbi să răspundă domnul director Ciucurel întrebării retorice a ministrului secretar de stat. Acesta urmase, ridicând pilduitor arătătorul: "Plus fondurile europene! Da? Ploaie dă biștari ce a curs peste țara asta ca acu', n-a mai căzut niciodată. Așa... Și cine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
hangarului ce adăpostea pâinea. Prin întunericul spart de luminile străzii ce se reflectau cam neguros din tavan, am zărit termosul coanei Cateluța. Deci mai trecuse dumneaei pe aici. Setea era de departe cel mai greu de suportat, așa că m-am grăbit în direcția recipientului. Noroc că avea dopul desfăcut! M-am suit până în buza lui oarecum amețit de tăria mirosului de busuioc ce se degaja din cele câteva fire puse de menajeră în termos. Am coborât cu grijă chiar pe tulpina
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și el prea departe... Eroare! Cine spune toate astea, d-le Gerard? - face electricianul cu o privire de vulpoi, mai mult cu albul, decât cu coada ochiului. Istoricul Alexandru Lepădatu, în cartea sa publicată pare-mi-se, pe la 1915 - mă grăbesc eu să dau un răspuns ca în școala primară. Dacă mă întreba de unde am procurat cartea, n-aveam cum să-i spun că o citisem de la nenea Epa, fost general în armata română, pe vremea cealaltă, de dinainte de ’44, așa cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de activități: mese rotunde, vernisaje de pictură, de grafică, seri literare, ateliere, sală de repetiții, competiții de tenis de masă. Se pot ține chiar conferințe. Cu condiția să fie bine amenajată. Dar pentru asta trebuie bani. Bani gârlă. Doamne ferește-se grăbește Valy să-mi răspundă-taci din gură. Nu cobi, amice. Adică? Cum adică? De ce să fie renovat țimărul ăsta? Atunci unde să mai vin eu cu câte o păsărică? râde electricianul forțat, aproape actoricește. Adineauri ziceai că nicio păsărică nu știe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cine anume le confiscaseră cutare obiect de preț, în acei ani de teroare. Mai cu seamă actele acestea de nedreptate ori pe parcursul războiului, ori în anii puterii populare, nu le putea uita niciodată. Dând drumul povestirii, trebuia să nu se grăbească și să asculte răbdător tot ce spunea despre seturile de pahare, despre un lampadar înalt, de statură umană, despre inelele, istorice și ele, pe care le cărase anchetatorul care făcea ce făcea și apărea tot când erau ei la masă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
putea exista câte o ușă secretă care ar duce undeva, în altă încăpere secretă, în vreun canal sau tunel subteran, constituiau suficiente motive ca noul venit în acel loc anodin, să se creadă totuși într-un adevărat labirint. Nu se grăbea. De data aceasta își propuse chiar să nu se grăbească orice ar fi. Avea timp suficient să și guste fiecare discuție pe care o purtase cu Valy când intrase pentru prima oară aici. După ce eliberase spațiul pe unde ajungeai nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în altă încăpere secretă, în vreun canal sau tunel subteran, constituiau suficiente motive ca noul venit în acel loc anodin, să se creadă totuși într-un adevărat labirint. Nu se grăbea. De data aceasta își propuse chiar să nu se grăbească orice ar fi. Avea timp suficient să și guste fiecare discuție pe care o purtase cu Valy când intrase pentru prima oară aici. După ce eliberase spațiul pe unde ajungeai nu în fosă, ci la ușa ce dădea în tunel, îi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Așa cum le-ai lăsat, așa le vei găsi. Doamna e foarte corectă. Io știi bine asta, noghiciago. Kösönom sepen. Cu plăcere - răspunde femeia și-l conduce pe nevioaș în stradă, după care încuie portița. Cei doi, speriați peste măsură, se grăbesc să plece cât mai repede. Se aud reproșuri. Acuma - zice el - trebuie să așteptăm un timp, după care ies eu. Înainte, mă asigur ca nu cumva să fi fost urmărit de vecina aceea. Tu nu ieși imediat. Mai stai, după
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mele și șeful meu? Și-al meu e. Și mai e și un porc de câine. Ăsta e Gicu. Dar hai să n-o mai lungim. Mie mi e pur și simplu scârbă de o astfel de gadină... Adică? - se grăbește Iozefina să o iscodească pe Roji. Ha, ha! Maaare cocoș, Gicu ăsta al tău, copilo. Cu ani în urmă, când eram mai tineri, ca să mă aibă la pat, escrocul dracului mi-a promis că mă va lua tot fuga de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Iozefina. Cum? După ce bărbatu-meu mă omoară cu cuțitul de tăiat pâine... Replica naivă a Iozefinei, venită pe nepuse masa, stârnește râsul. Roji aplaudă: Asta e o glumă în premieră tv. pe țară. Râde și Iozefina. Sărutați-vă, porumbeilor - se grăbește Roji să o binedispună pe d-na Sima - Hai, mai repede. Stai să încui ușa și să pun afișul cu Vin imediat. Așa! Ei, acuma vreau să văd un sărut ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu. Chiar și cu lacrimi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fost să fie. Cu toate acestea, undeva, în subconștientul meu, mai pâlpâia încă speranța îndreptării lucrurilor și a salvării marii noastre iubiri. Simțeam aceasta, dar ezitam să fiu eu cel care face primul, pasul. Ezitam, într-un cuvânt, să mă grăbesc făcând pasul de împăcare. Consideram că aveam suficient timp și pentru acest pas. Ori de câte ori îi povesteam despre Iozefina, Relia mă asculta ore în șir fără să mă întrerupă și fără să observ pe fața ei nici cea mai mică urmă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
împărțiseră apartamentul în încăperi de sine stătătoare. Cu toate că visase ceva legat de venirea lui Gerard, Karintante își demonstră încă o dată, mai mult gratuit, că, chiar dacă visele ar avea vreo legătură cu realitatea, ele nu trebuie interpretate. Mai mult, nu se grăbea să epuizeze relatarea visului care o trezise în acea dimineață. Însă simpla relatare a visului, vrând-nevrând, fără să conștientizeze pe moment, o liniștea enorm. Aflată în fața unei oglinzi - ziceaadică cea care aparține mobilei de nuc, Karin încerca din răsputeri să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și să traversăm râul înghețat, prin zăpadă până-n brâu, bărbați și femei, undeva la 20 de kilometri, ca să tăiem un brad extrem de gros. Un brad foarte bătrân. În fiecare zi tăiam cu joagărul câte un pic, pe rând, și ne grăbeam să revenim, tot așa ca la dus, la barăci până să se lase întunericul. Ziua era foarte scurtă și riscai să revii pe orbecăite dacă nu lăsai lucrul și nu porneai la timp de dincolo de râu. Nu mai știu cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
domnișoară suplă care nu putea fi decât Karin-tante, parcă veghea acum 24 din 24 de ore, ca soția lui să nu ducă lipsă de nimica. Zâmbetul lui, cu toată fața, de bonom, parcă-l învia din morți. Gerard nu se grăbea. De data aceasta nu se grăbea. Era în stare să încondeieze cu privirile toate obiectele din cunoscutul apartament, mai ales mobila stil, vechiul radio, fotografiile de familie prinse elegant în albume valoroase, obiectele de preț care mai rămăseseră, grație faptului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]