5,312 matches
-
de Noam Chomsky și Teun Adrianus van Dijk, cunoscută sub numele de gramatică generativă, aduce studiile asupra textului către elaborarea primului model de gramatică a textului. Principiul său de funcționare este următorul: așa cum vorbitorii pot să facă distincția dintre fraze gramaticale și fraze agramaticale, tot la fel ei pot recunoaște textele bine construite în fața unei înșiruiri întîmplătoare de fraze: gramatica textului este o prelungire a gramaticii frastice, iar noul concept operatoriu propus este coerența textuală. Eugeniu Coșeriu, de al cărui nume
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
sînt esențiale: A învăța să vorbești înseamnă a învăța să structurezi enunțurile (pentru că vorbim în enunțuri, nu în propoziții izolate și, chiar mai mult decît atît, nu în cuvinte izolate). Genurile discursului ne organizează vorbirea, așa cum o fac și formele gramaticale (sintactice) (1984, p. 285). Sursă: Mardaga (Liège) Noțiunea de "genuri ale discursului" evidențiază existența practicilor discursive reglementate. Definim coperta, supracoperta, textul de prezentare, reclama, catalogul, nota asupra ediției, drept genuri ale discursului paratextual editorial. Care sînt aceste "genuri ale discursului
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a parafraza [P8] prin [P8'], este ca și cum am identifica semantismul din [P8'] cu cel din [P8] și am afirma că identificarea se realizează. Nu este vorba doar despre o simplă identificare metalingvistică (din tipul "X" este "Y"): într-adevăr, emfaza gramaticală consolidează marcarea parafrazei. De fapt, prin prezentarea celor două cărți ar trebui remarcată o nouă parafrază ironică în [P8']. Cele două situații de parafrază sînt concomitente și pot fi citite ca atare: "Avantajul unei mari colecții este că aprofundează chestiunea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Q, ci mai degrabă despre o complementaritate (cf. valorii lui "și", "în egală măsură"), chiar dacă aceasta orientează argumentarea într-o direcție precisă și diferită de cea din al doilea paragraf ("perenitatea fondului de carte ne interesează în mod deosebit"; emfaza gramaticală susține decizia). De acum înainte, DAR operează o redresare argumentativă, avînd o valoare concesivă în măsura în care poate fi parafrazat prin CU TOATE CĂ și TOTUȘI. Dispunem de mijloacele necesare pentru a descrie logica argumentativă a paragrafelor 2 și 3 și funcționarea acestui DAR
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
una din căile des utilizate pentru a obține valoarea acestuia este aceea de a utiliza datele experților sau de a lua în considerație diametrul mediu din “graficul funcției diametrului”). Analiza fuzzy utilizează analiza sintactică bazată pe un limbaj și reguli gramaticale. Pentru o gramatică regulată există un automaton finit corespunzător (și vice-versa) componentele primare ale acestuia fiind denumite prin litere mici iar setările (reprezentând starea automatonului) prin majuscule. Formal vorbind, un automaton A este denumit printr-o quintă: În acest context
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
lipsit de importanță la acești oameni folosirea frecventă, În diverse Împrejurări, a cuvântului noroc, intrat În limba noastră din slava veche (norokŭ). Se știe că Înțelesurile lui acoperă o arie destul de mare: soartă, ursită, destin favorabil, etc. Interesante sunt construcțiile gramaticale În care Își fac loc: cu noroc și fără noroc (cu sens sau fără sens), a merge la noroc (la Întâmplare), la cât mi-o sta norocul (În ce măsură voi fi favorizat de soartă, joc În care câștigul depinde de Întâmplare
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mesajului unei opere de artă, este nevoie de cunoașterea limbajului artistic, care să permită privitorului să descifreze semnificația artistică, inclusă în actul artistic și prin care creatorul transmite mesajul său. Educația estetică nu este posibilă decât prin propriile ei elemente gramaticale. Acestea, ca mijloace de expresie și de tehnică artistică, constituie unul din limbajele neliterare care au câștigat teren și au pătruns în școală. Prin noțiunea de tehnică plastică se înțelege totalitatea procedeelor folosite în activitățile plastice, în vederea familiarizării elevilor cu
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
aveți de memorat niște proverbe, comparați-le și grupați-le după sensul lor; ¾ trebuie să realizați o demonstrație matematică, reconstituiți-o fără sursă; ¾ vreți să memorați denumiri geografice, căutați-le și identificați-le pe hartă; ¾ aveți de analizat diferite structuri gramaticale, construiți-le singuri; ¾ este necesar să memorați fraze și expresii dintr-o limbă străină, realizați acest lucru prin practica retroversiunilor (retraducere a unui text în limba din care a fost tradusă; ¾ aveți de înțeles cuvinte străine, realizați acest lucru în
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
ar fi ajuns, pe neașteptate la capătul puterilor [...]” - p.20; ,, Mavrodin spuse ultimele cuvinte foarte încet. Se ridică apoi brusc din chaiselongue și se îndreptă spre camera lui.” - p.30. Întreruperea discursului epic este accentuată și de folosirea unor timpuri gramaticale diferite: imperfectul și perfectul compus (în cazul povestirii efective a evenimentelor), prezentul (atunci când personajul meditează asupra experiențelor trăite), perfectul simplu (în intervențiile naratorului, ale vocii care ,,asistă” la dialogul dintre Mavrodin și Hasnaș). Jocul acesta al timpurilor verbale are rolul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
părintelui de luare la cunoștință a unei exmatriculări temporare din școală. Scenariul "Ortografie" Prezentăm, mai jos, prima întrebare/situație problemă care a fost oferită părinților: De cîtva timp ați văzut că fiul (fiica) dumneavoastră are mari dificultăți cu scrisul corect gramatical. Profesorul de română a arătat, și el, acest lucru. Doriți corectarea situației, căci copilul va avea probleme mai tîrziu dacă nu va scrie corect. Care ar fi, după dumneavoastră, genul de măsuri care ar trebui luate pentru a ajuta copilul
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
A învăța să vorbim înseamnă a învăța să structurăm enunțuri (pentru că vorbim prin enunțuri și nu prin propoziții izolate sau, cu atât mai puțin, prin cuvinte izolate). Vorbirea noastră este organizată, în aceeași măsură, de genurile discursului și de formele gramaticale (sintactice). (1984: 285) Originalitatea gândirii lingvistului rus constă în faptul că el extinde limitele competenței lingvistice a subiecților dincolo de frază, în direcția "tipurilor relativ stabile de enunțuri" (1984: 266) și a ceea ce el numește, în altă parte, "sintaxa marilor mase
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fluctuant și asupra diversității replicilor scurte ale dialogului de zi cu zi, ale povestirii obișnuite, ale scrisorii, pe care le consideră ca fiind genuri elementare ale discursului cotidian: Locutorul primește deci, în afară de formele prescriptive ale limbii comune (componentele și structurile gramaticale), formele, nu mai puțin prescriptive pentru el, ale enunțului, adică ale genurilor de discurs pentru o înțelegere reciprocă între locutori, acestea din urmă sunt tot atât de indispensabile precum formele de limbă. Genurile discursului, în comparație cu formele de limbă, sunt cu mult mai
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
învăța să vorbești înseamnă a structura enunțuri (pentru că vorbim prin enunțuri și nu prin propoziții izolate și cu atât mai puțin, bineînțeles, prin cuvinte izolate). Genurile discursului ne organizează vorbirea în aceeași măsură în care aceasta este organizată de formele gramaticale (sintactice). (1984: 285) Considerând aceste genuri de discurs ca fiind tipuri relativ stabile de enunțuri, Bahtin insistă asupra caracterului variabil și adaptabil al genurilor de discurs care nu se traduce, pentru subiectul vorbitor, printr-o inspirație aleatorie și anarhică: "Enunțul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
partea inferioară a schemei 1, legate de eterogenitatea compozițională de care țin seama planurile de organizare (notate A1, A2, A3, B1 și B2 în schema 2). 3. Constrângerile locale ale unei anumite limbi, de ordin fonetic și (orto)grafic, lexical, gramatical, semantico-logic. Ipoteza categorizărilor (prototipice) de bază nu are sens decât în contextul limbajului conceput ca un sistem complex, compus din subsisteme sau module relativ autonome, aflate totodată în interacțiune unele cu altele. Modulele studiate în lingvistică prin metode clasice sunt
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cel puțin cele situate la un nivel superior, vor fi organizate pe categoriile schematice ale suprastructurii, de exemplu schema narativă. (1981: 26-27) Preiau, de asemenea, una din cele mai recente teorii ale sale despre suprastructuri, ca structuri textuale "suprapuse" structurilor gramaticale (Van Dijk 1984: 2285). Totuși, confuzia între planul simplu de text (cu funcția de segmentare vi-(li)zibilă a textului scris) și suprastructura lasă loc unor confuzii comparabile cu cele întâlnite la Halliday și Hasan. T. A. Van Dijk consideră
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în scris, interpretantul încearcă, înainte de toate, să înțeleagă ceea ce i se spune, iar diferitele planuri de organizare a enunțurilor, analizate mai sus, îl direcționează către cadrul general al acestor operații. Cu siguranță, nimic nu privilegiază nivelul sintactic. Ordinea cuvintelor, categoriile gramaticale și mărcile morfo-sintactice orientează interpretarea semantică doar la nivel local, iar reprezentarea semantică a unui enunț poate fi concepută ca "un ansamblu de informații înregistrate în formă abstractă" (Caron 1989: 156). Modul de a formaliza aceste reprezentări diferă de la o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în considerare. (1989: 165) D. Combe recunoaște că dacă "fraza narativă este forma minimală a povestirii [...] expansiunea discursivă este omniprezentă" (1989: 165), însă poziția sa rămâne categoric frastică: "Nu mi se pare necesar ca pluralitatea propozițiilor să fie o condiție gramaticală a povestirii " (1989: 164). Cu siguranță, o caracterizare gramaticală a propozițiilor considerate ca fiind narative este posibilă (temă-argument antropomorf, predicat care semnalează un eveniment, enunț asertiv activ sau pasiv, distanțare modală), dar putem spera ca, pornind de la elemente de gramatică
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fraza narativă este forma minimală a povestirii [...] expansiunea discursivă este omniprezentă" (1989: 165), însă poziția sa rămâne categoric frastică: "Nu mi se pare necesar ca pluralitatea propozițiilor să fie o condiție gramaticală a povestirii " (1989: 164). Cu siguranță, o caracterizare gramaticală a propozițiilor considerate ca fiind narative este posibilă (temă-argument antropomorf, predicat care semnalează un eveniment, enunț asertiv activ sau pasiv, distanțare modală), dar putem spera ca, pornind de la elemente de gramatică, să ajungem la povestire? Caracteristicile reținute corespund unor propoziții
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
garantează nici măcar dacă e să luăm în considerare uzajul formelor de perfect simplu izolate, caracteristice presei contemporane că avem de-a face cu o propoziție desprinsă dintr-o succesiune de forme de perfect compus. În opinia mea, dacă anumite caracterizări gramaticale pot, mai mult sau mai puțin, să autorizeze sau să împiedice o propoziție de a fi considerată ca fiind narativă (sau, mai mult, descriptivă, argumentativă, explicativă sau dialogală), criteriile gramaticale nu permit, în mod absolut, ca aceasta să fie definită
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
forme de perfect compus. În opinia mea, dacă anumite caracterizări gramaticale pot, mai mult sau mai puțin, să autorizeze sau să împiedice o propoziție de a fi considerată ca fiind narativă (sau, mai mult, descriptivă, argumentativă, explicativă sau dialogală), criteriile gramaticale nu permit, în mod absolut, ca aceasta să fie definită din punct de vedere tipologic. Este imposibil să neglijăm aici relațiile constante dintre dimensiunea locală microstructurală și globală secvențială a faptelor de limbă. O propoziție dată nu poate fi definită
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
imposibil să neglijăm aici relațiile constante dintre dimensiunea locală microstructurală și globală secvențială a faptelor de limbă. O propoziție dată nu poate fi definită ca fiind narativă sau descriptivă sau de altă natură, decât în lumina dublului joc al caracteristicilor gramaticale și al inserției acesteia într-un cotext, într-o succesiune de propoziții pe care interpretantul le leagă între ele. O propoziție evaluativă ca cea din exemplul (17) nu poate fi interpretată fără a lua în considerare cotextul. La fel se
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dintr-o succesiune strict narativă de propoziții nu trebuie separate de considerațiile secvențiale. Este o constrângere datorată modului de înlănțuire care, în ultimă instanță, face posibilă (sau imposibilă) inserția anumitor propoziții într-o secvență narativă. Această constrângere globală, precum și caracteristicile gramaticale transformă propozițiile (11) și (18) în nuclee narative, iar propozițiile (12), (19) și (21) în expansiuni descriptive. Lingvistica textuală se impune aici, mai mult decât oriunde, fără a exclude, pentru unele cazuri speciale, considerațiile lingvisticii clasice. Propoziția enunțată (sau clauza
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acest sens este cu siguranță lucrarea lui P. Fontanier. Tratatul său general Figurile discursului cuprinde, în afară de Manualul tropilor, un Tratat general al figurilor discursului, altele decît tropii; în preambulul acestei secțiuni, el dă însă o definiție a discursului mai degrabă gramaticală, la antipodul perspectivei pe care noi o vom dezvolta: Mai întîi, ce înțelegem noi prin Discurs? Nu este o operă scrisă, în întregul ei, chiar dacă ar fi de scurtă întindere; nici măcar o serie, o înlănțuire de fraze sau de perioade
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
discurs: Discursul poate fi compus din cutare sau cutare feluri de cuvinte. P. Fontanier, 1977, p. 279 Totuși, prin intermediul a ceea numește "figuri de gîndire", el trece de la atenția acordată fenomenelor locale precum "forme", "turnuri", "combinații ale discursului", elemente fie gramaticale, fie logice, la o abordare aproape pragmatică a discursului: "cu principiile lui de gîndire, cu rațiunile lui, cu intențiile lui, cu viziunile lui, cu concluziile lui" (p. 280). Acceptînd să iasă "puțin, dacă e necesar, din cercul strîmt al frazei
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
primar Pentru reliefarea concludentă a importanței și necesității studierii limbii române în ciclul primar, se impun a fi precizate câteva caracteristici generale cu privire la specificul și evoluția limbii române. Definim limba ca fiind un sistem complex de mijloace fonetice, lexicale și gramaticale care se constituie într-un instrument de comunicare interumană, la scara unei colectivități lingvistice. Limba, la orice popor, apare și se manifestă pe o anumită treaptă a evoluției comunității umane și se materializează pe planul gândirii, favorizând dezvoltarea conștiinței. Limbajul
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]