2,864 matches
-
de fete, o școală de agricultură, o școală de horticultură, o școală civilă-medie de stat de fete, două școli primare de stat, trei școli primare confesionale (câte una romano-catolică, reformat-calvină și mozaică). De asemenea, orașul avea șase parohii (câte una greco-catolică, ortodoxă, reformat-calvină, unitariană, evanghelică-lutherană și mozaică). Spitalul Județean din Turda reprezenta principala unitate medicală a județului interbelic. Cele 138 comune rurale (potrivit Anuarului „Socec al României Mari”, ediția 1924-1925) au fost următoarele (cu denumirile de atunci): Agârbiciu, Agriș, Albac, Bagiu
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
palme pâinea, apoi o încinge el însuși în potir și, astfel, o consumă. Această metodă e cea mai practicată în Bisericile tradiționale. În Bisericile ortodoxe de rit bizantin e folosită atât la Ierusalim, cât și în Franța. În România, Biserica Greco-Catolică folosește tot această metodă, mai puțin în Maramureș, la ruteni. O a treia metodă e cuminecarea cu lingurița. Această metodă se practică, mai cu seamă, în majoritatea Bisericilor ortodoxe de rit bizantin. Slujitorul pune pâinea euharistică în potir, apoi, cu
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
(n. 8 iulie 1882, Tulgheș, comitatul Ciuc - d. 5 iunie 1941, Blaj) a fost un mitropolit greco-catolic. s-a născut la Tulgheș, în comitatul Ciuc, în prezent județul Harghita, la 8 iulie 1882. A studiat la Reghin, Blaj, iar în anii 1898 - 1904 a studiat la Roma, la Colegiul de Propaganda Fide, unde și-a luat doctoratul
Alexandru Nicolescu () [Corola-website/Science/306802_a_308131]
-
gimnaziu era necesară aprobarea Ministerului de Culte și Instrucțiune, iar solicitantul trebuia să dovedească că are mijloace suficiente pentru susținerea lui pe mai mulți ani. În acel moment în Transilvania existau doar trei licee cu predare în limba română: Gimnaziul greco-catolic din Blaj (1738), Gimnaziul greco-catolic din Beiuș (1828) și Gimnaziul greco-ortodox din Brașov (1850). În 1863 avea să se înființeze și Gimnaziul greco-catolic grăniceresc românesc din Năsăud. Gimnaziile din Blaj și Beiuș erau confesionale și aparțineau de cultul greco-catolic. Gimnaziul
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
de Culte și Instrucțiune, iar solicitantul trebuia să dovedească că are mijloace suficiente pentru susținerea lui pe mai mulți ani. În acel moment în Transilvania existau doar trei licee cu predare în limba română: Gimnaziul greco-catolic din Blaj (1738), Gimnaziul greco-catolic din Beiuș (1828) și Gimnaziul greco-ortodox din Brașov (1850). În 1863 avea să se înființeze și Gimnaziul greco-catolic grăniceresc românesc din Năsăud. Gimnaziile din Blaj și Beiuș erau confesionale și aparțineau de cultul greco-catolic. Gimnaziul din Brașov era confesional, patronat
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
mulți ani. În acel moment în Transilvania existau doar trei licee cu predare în limba română: Gimnaziul greco-catolic din Blaj (1738), Gimnaziul greco-catolic din Beiuș (1828) și Gimnaziul greco-ortodox din Brașov (1850). În 1863 avea să se înființeze și Gimnaziul greco-catolic grăniceresc românesc din Năsăud. Gimnaziile din Blaj și Beiuș erau confesionale și aparțineau de cultul greco-catolic. Gimnaziul din Brașov era confesional, patronat de Mitropolia Ortodoxă de la Sibiu. Gimnaziul din Năsăud era național, adică deschis oricărei confesiuni, dar patronat de Biserica
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
Gimnaziul greco-catolic din Blaj (1738), Gimnaziul greco-catolic din Beiuș (1828) și Gimnaziul greco-ortodox din Brașov (1850). În 1863 avea să se înființeze și Gimnaziul greco-catolic grăniceresc românesc din Năsăud. Gimnaziile din Blaj și Beiuș erau confesionale și aparțineau de cultul greco-catolic. Gimnaziul din Brașov era confesional, patronat de Mitropolia Ortodoxă de la Sibiu. Gimnaziul din Năsăud era național, adică deschis oricărei confesiuni, dar patronat de Biserica Română Unită. Pentru realizarea gimnaziului era nevoie de un local. Cu prilejul unui sinod protopopesc de
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
Între 1911-1913 s-a preocupat de noul local al gimnaziului, făcând demersuri către mitropolitul Ioan Mețianu. Vasile Boneu (n. 6 februarie 1854, Borgo-Suseni - d. 1926, Brad) a urmat școala elementară în satul natal (1862-1864) și la Prundu Bârgăului, apoi Gimnaziul greco-catolic grăniceresc românesc din Năsăud și Universitatea din Viena. După absolvire a fost repartizat la , unde a ajuns director. În 1884 Vasile Damian l-a chemat la Brad, unde a predat în principal istorie și geografie, dar și limba germană, științe
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
din 1948, după care s-a retras la Cluj. Candin Ciocan (n. 1895, Grosuri - d. 5 martie 1948, Brad) a urmat clasele I-III primare la Blăjeni, iar a IV-a și gimnaziul la Brad. Din 1911 a urmat Liceul greco-catolic din Blaj, unde în 1915 și-a susținut bacalaureatul. A fost mobilizat în armata austro-ungară, a luptat pe front și a fost rănit la Doberdò del Lago. În timpul recuperării la Viena a urmat trei semestre cursuri de fizică-chimie la Universitatea
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
- (n. 7 decembrie 1938, Comuna Panticeu județul Cluj) este un grafician român. Născută la 7 decembrie 1938, Comuna Panticeu, jud. Cluj într-o familie de învățători greco-catolici. Absolventă a Institutul de Arte Plastice“ Ion Andreescu“ din Cluj, secția textile și artă decorativă, la clasa prof. Iosif Bene, promoția 1963. În 1963 se stabilește în Arad împreună cu soțul său, graficianul Ioan Cott. Între 1963 - 1990 funcționează ca profesoară
Lia Rodica Cott () [Corola-website/Science/315683_a_317012]
-
Biserica românească de lemn din Aiton, comuna Aiton, județul Cluj, a fost demolată la data de 29 septembrie 1903, atunci când a fost ridicată actuala biserică greco-catolică. Se păstrează foarte puține amintiri sau urme materiale din această veche bisericuță. Nu se cunoaste exact momentul în care a fost înființată parohia din Aiton, dar se pare că la anul 1320 exista o comunitate închegată. Una din primele informații
Biserica de lemn din Aiton () [Corola-website/Science/314952_a_316281]
-
atunci, pereții exteriori au fost văruiți, iar cei interiori acoperiți cu un bogat decor iconografic, reînnoit, în tehnica „frescă” în 1970, de pictorul Constantin Mihăiescu. Lăcașul este menționat, ca unit, în tabelele conscripției din anii 1829-1831. Reînființată după 1989, parohia greco-catolică actuală este deservită liturgic de biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” construită în anul 2002. Credincioșii romano-catolici au la dispoziție biserica cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul"; a fost construită în anul 1745 și renovată în anul 1893 de către baronul Nopcsa Ferencz
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
sat mai mic după localitatea mai mare din apropiere.) Îți mai pot spune că Miheșul, alături de Mociu, este, sau mai bine zis era, singurul sat ortodox de pe Câmpie. Tatăl meu nu o dată mi-a spus, în calitatea lui de popă greco-catolic: „vezi, măi băiete, de așa șarlatanie e capabil numai un ortodox”. Ce să-i fi spus? Tertio. Ți-aș fi arătat câte idei mi-a stârnit lectura celor două volume și câtă concordanță am găsit între gândirea dșumițtale artistică și
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
Grigore Moisil (n. 10 ianuarie 1814, Șanț - d. 3 octombrie 1891, Năsăud) a fost un cleric și om de cultură român, vicar greco-catolic al Năsăudului, bunicul academicianului Constantin Moisil și străbunicul academicianului Grigore C. Moisil. La fel ca cei mai mulți dintre fiii de grăniceri, Grigore Moisil a urmat mai întâi cursurile școlii triviale din Sângeorz, pentru ca apoi să-și continue studiile în cadrul Școlii Normale
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
-lea îl găsește ca paroh pe preotul Dragoș, care, în anul 1900, zidește actuala casă parohială, care este cel mai vechi edificiu din sat. In 1908, potrivit Schiței monografice a Sălagiului, Criștelecul avea "132 fumuri cu 778 suflete de religiunea greco-catolică". Din anul 1919 până în 1933 păstorește preotul Ioan Olteanu, iar din 1933 preotul Gheorghe Șinca, cel care a ridicat și actuala biserică. In ultimii 120 de ani, Parohia Criștelec a fost păstorită de doar 4 preoți. Greco-catolicii din Criștelec, care
Criștelec, Sălaj () [Corola-website/Science/301789_a_303118]
-
actuala biserică. In ultimii 120 de ani, Parohia Criștelec a fost păstorită de doar 4 preoți. Greco-catolicii din Criștelec, care formau majoritatea locuitorilor satului până în 1948, au fost obligați de regimul comunist să renunțe la Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Actuala biserică a fost construită în perioada 1950-1953, sub preotul Gheorghe Șinca, și a fost târnosită la 18 noiembrie 1973, de episcopul Oradiei Vasile Coman. Până în 1970 s-a reușit doar să se tencuiască în interior și exterior. Lucrările de
Criștelec, Sălaj () [Corola-website/Science/301789_a_303118]
-
(n. 29 august 1873, Secășeni, Caraș-Severin - d. 12 noiembrie 1931, Budapesta) a fost un preot român unit (greco-catolic), deputat de Oravița în Parlamentul de la Budapesta, profesor universitar la Universitatea Petrus Pázmány din Budapesta. A fost succesorul lui Coriolan Brediceanu în funcția de deputat. Între 1911-1927 a fost profesor de limba și literatura română, iar în anii 1921-1923 decan
Iosif Siegescu () [Corola-website/Science/337637_a_338966]
-
Biserica Greco-Catolică a Rățeștilor din Turda (str. Gheorghe Lazăr 17-19), cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este o biserică ridicată prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu în anul 1839. Lucrările au fost finanțate de familia Rațiu, una din familiile românești de vază din
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
Biserica Greco-Catolică a Rățeștilor din Turda (str. Gheorghe Lazăr 17-19), cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este o biserică ridicată prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu în anul 1839. Lucrările au fost finanțate de familia Rațiu, una din familiile românești de vază din Turda. Numele bisericii evocă familia ctitorilor "Rațiu". În prezent este biserica parohiei ortodoxe Turda Veche. Până în anul 1839 în Turda existau
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
1839 în Turda existau doar două biserici românești, una greco-catolică în cartierul Turda Nouă (Biserica Șovagăilor) și una ortodoxă în Turda Veche (Biserica Între Români). Greco-catolicii, inclusiv membrii familiei Rațiu, trebuiau să meargă la slujbă în Turda Nouă. Biserica Rățestilor (greco-catolică) cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată în Turda Veche, din inițiativa și prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu de Noșlac (Nagylak) în anul 1839. Lucrările au fost finanțate în întregime de către Basiliu Rațiu, de către frații săi, împreună cu ceilalți
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
ortodoxă în Turda Veche (Biserica Între Români). Greco-catolicii, inclusiv membrii familiei Rațiu, trebuiau să meargă la slujbă în Turda Nouă. Biserica Rățestilor (greco-catolică) cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată în Turda Veche, din inițiativa și prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu de Noșlac (Nagylak) în anul 1839. Lucrările au fost finanțate în întregime de către Basiliu Rațiu, de către frații săi, împreună cu ceilalți membri ai familiei Rațiu de Noșlac, una din familiile nobile românești de vază din Turda. Numele bisericii păstrat
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
Noșlac, județul Alba), în anul 1653 de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea. În anul 1829 după reatestarea titlului de nobilitate a familiei Rațiu și confirmarea dreptului de a locui în Turda, prima donație a permis cupărarea terenurilor, ridicarea bisericii greco-catolice a Rățeștilor, a caselor preotului, cantorului și crâsnicului (inclusiv teren agricol necesar subzistenței acestora), pentru cimitirul credincioșilor greco-catolici și a celor ortodocși, întrucât până atunci românii nu aveau voie sa fie înmormântați în orașul Turda. A doua donație, despăgubirea bănească
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
titlului de nobilitate a familiei Rațiu și confirmarea dreptului de a locui în Turda, prima donație a permis cupărarea terenurilor, ridicarea bisericii greco-catolice a Rățeștilor, a caselor preotului, cantorului și crâsnicului (inclusiv teren agricol necesar subzistenței acestora), pentru cimitirul credincioșilor greco-catolici și a celor ortodocși, întrucât până atunci românii nu aveau voie sa fie înmormântați în orașul Turda. A doua donație, despăgubirea bănească, a stat la baza fondării în anul 1866 a Eforiei Fondului Cultural, care a permis consiliului parohial al
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
construcțiilor din jurul pieței, fostul hotel "Elisabeta" (vechiul palat al Eforiei), noul palat al Eforiei (str. G. Lazăr, folosit pe timpul comunismului ca autogara) precum și a școlii construite vizavi de biserică (într-o aripă acum funcționează o grădiniță). În anul 1929 biserica greco-catolică avea deja iluminat electric și încălzire cu gaz metan. Primul preot al bisericii a fost Gregoriu Rațiu, (1840-1859). Au oficiat apoi doar preoți din familia Rațiu s-au agreați de către aceasta: Petru Rațiu (1860-1873), administrator al protopopiatului, protopop de Cojocna
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
apoi doar preoți din familia Rațiu s-au agreați de către aceasta: Petru Rațiu (1860-1873), administrator al protopopiatului, protopop de Cojocna; Iosif Hossu (1873-1874), profesor și canonic la Blaj; Alexandru Pop Romanțan (1875-1901) și Nicolae-Portos Rațiu (1903-1932), viceprotopop onorar. Ultimul preot greco-catolic al acestui lăcaș a fost Dr. Coriolan Sabău (1932-1948), protopop de București și Turda, arestat de autoritățile comuniste în anul 1948 pentru refuzul trecerii la Biserica Ortodoxă Română. În cimitirul din curtea bisericii sunt înmormântați unii membri ai familiei Rațiu
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]