1,935 matches
-
o cert, cu tot respectul și cu toată sfiala, că a tăinuit un eveniment atât de Îmbucurător pentru Întreaga Curte! Tânărul tărăgăna cuvintele căutând să câștige timp. Nu știa ce să creadă. Fratele său se arătase dintr-odată Încântat de greoiul Siegebert și-l copleșise cu onoruri. La Curtea de pe Schlossberg, rangul de maestru de vânătoare era foarte important, nu un titlu onorific oarecare. Mulți se luptaseră pentru el, când, peste noapte, apăruse Siegebert, noul favorit. Spre surprinderea tuturor, ducele Îi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de la ea de-acasă, la care se ruga, cu evlavie, în fiecare seară, înainte de culcare! - Bine, mamaie! Ține mâinile îndreptate spre icoană! Au urmat câteva minute de liniște. De liniște în încăpere, dar și una interioară. Se auzeau doar respirația greoaie și ușor șuierătoare a bătrânei și clipocitul apei la mișcarea picioarelor prin ligheane. - Mamaie - o apelă ginerele în șoaptă - simți ceva în palme? În degete? Pe corp? - Ce să simt, mamă? Nu știu... ia, ca niște furnicături prin degete! - Sigur
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cea mai generală în care se mișcă universul, forma structurală a naturii în veșnică mișcare și dezvoltare, esența ei. Astfel problema ontologică a fost dezlegată fără evadare în metafizic". Cît de simplu ne-a scăpat marele critic de complicata și greoaia metafizică! Între cei atacați în "Contemporanul" se află și Virgil Ierunca, criticat pentru maniera în care a prezentat literatura română în Enciclopedia Pleiade. În răspunsul său, publicat în "Caiete de dor", în 11 iunie 1957, asistăm la execuția fără replică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sistem democratic - votul liber și universal - funcționează efectiv și În România și că „noii comuniști” nu s-au instalat Încă o dată la putere „pentru totdeauna”! Nu, nu e nicidecum de mirare faptul că masele de oameni au o „conștiință mai greoaie” și că nu iau imediat act de răsturnările zgomotoase politice; masele și straturile largi, mai ales cele țărănești sau de meseriași, mici funcționari și alții, sunt scepticizate profund de istoria ultimelor secole și, cum se spune, „nu se așteaptă la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fapt, de la „ideal”, pentru a prelua limbajul și psihologia pașoptiștilor, al lui Eminescu și al ardelenilor luptători, deoarece acești mii și mii de tineri care pleacă, zic ei, frustrați de criza prelungită politică și economică a României, deplângând, ca mulți, greoaia redresare a țării, uită că o „redresare” de o atât de mare și radicală amploare are nevoie În primul rând de ei! Cum să refaci o țară fără tineret, fără forța, entuziasmul și abnegația lor, calități care la toate popoarele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și față de acei Înaintași care au făcut posibilă România. Această „zdruncinare” de fond a României și a straturilor ei sociale, profesionale și intelectuale, această „regăsire” cu greu a echilibrului valorilor face, În fapt, ca redresarea națională să fie atît de greoaie, de incredibil de stângace, de „Împiedicată”, de pătată de toate acele „rele de suprafață” cum ar fi corupția, diletantismul politic și ziaristic, mafiile, câte sunt, supremația obraznică a banului și, Încă o dată, acea criză a identității națonale care ia mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Dansul - un fel de „visare a corpului”, o formă de a ieși la rîndu-i din servilitatea sa practică și motrice, o revoltă armonică a membrelor și a torsului, dar și un limbaj, bineînțeles. O formă a umanului, o negare a „greoiului” și „inexpresivului”, o levitație ușoară și continuă, un râs al degetelor, o fugă rămânând pe loc, o ispită a cărnii lingușitoare și vii, statui create și distruse cu nonșalanță și, până la urmă, poate, o dreaptă articulație a capului În armonia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prezentul de atunci, al anilor cincizeci sau șaizeci! -, de a ne „oferi” ca victime unor forțe ce par de neînvins, „absurde”. Nu, tânărul care am fost nu s-a putut adapta, și norocul meu a fost, cum o spuneam, târzia, greoaia mea formație literară. Desigur, și ambițiosul meu program, refuzul de a debuta cu unul sau mai mult volume de schițe, cum o făceau talentații mei congeneri, dar și cum o făcuseră clasicii romanului modern românesc. Orgoliul de a reactualiza Încă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oțelul. De aici, și numele lui Stalin (de la stal — oțel). Cimentul, de asemenea. Computerele, informatica n-au reușit să se impună. Erau chiar suspecte: la limita dintre material și imaterial. Comunismul n-a Înțeles să se detașeze de o industrie greoaie, costisitoare, puțin rentabilă. Și În economie, prima ideologia, nu rentabilitatea. Însă și această filozofie economică putea fi aplicată cu mai multă sau mai puțină strictețe. Românii au aplicat-o cu maximum de strictețe, În varianta cea mai apropiată de modelul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aceasta din primul tur. Dacă el ar fi fost pe punte, Titanicul nu s-ar fi scufundat, și-a asigurat alegătorii fostul căpitan de vas Într-o emisiune televizată. Jocul devenea curios. Se Înfruntau imensa mașinărie a P.S.D., eficace, dar greoaie, cu un om total imprevizibil (poate chiar pentru sine!) și, În consecință, extrem de greu de contracarat. La 28 noiembrie 2004, alegerile parlamentare au dat câștig de cauză coaliției P.S.D.-P.U.R., cu 37% din voturi, față de Alianța D.A., cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cei de la Uniunea Artiștilor Plastici, în frunte cu criticul Drăguțescu, organizează o excursie cu autobuzul la „Curtea de Argeș”. - Nu vrei să mergem și noi? îmi spune Cezar, pot face rost de două bilete... - Cum să nu, și iată-ne instalați în greoiul vehicul, printre artiști și artiste, necunoscuți, plasticieni, unele nume nu total străine urechilor noastre. În fața noastră, pe cele două fotolii, se aflau Tita Chiper și un tinerel negricios, necunoscut. Tita, o femeie tânără, negricioasă, vioaie, angajată de Paul Georgescu la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nației și spiritului ei s-au întâmplat târziu, extrem de târziu față nu numai de culturile mândre occidentale - care și până azi își poartă cu semeție „coroana Renașterii”, cărora nouă, împărțiți și sufocați de imperii, ne lipsește! - și o dată cu dificila și greoaia întregire teritorială. O cultură și o identitate târziu descoperite și afirmate, dar cu atât mai vitale, mai necesare! Cum cred unii că românii și-ar fi putut permite „luxul” de a întrerupe pur și simplu acest „proces fondator” al creației
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
first draft, inițiat prin anul 70, reluat cu însuflețire de către Luca, în direcția evreilor elenizați, și de către Matei în direcția evreilor tradiționaliști. În textele celor trei, fiecare episod este recadrat, indexat, repertoriat, etichetat, certificat conform tradiției. Modalitate un pic cam greoaie, nu prea "picioruș de porumbel", cum se zice prin comitetele de lectură ale editurilor. Voința de a stabili că rabinul Ioshua ben Iosef, fiu al lui David, fiu al lui Abraham etc., este într-adevăr cel anunțat de Lege și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
credeți însă că, dacă stăm așa de bine din anume puncte de vedere al picturii, ca ș-al artei dramatice, stăm cumva rău cu literatura. Ferească Dumnezeu! Literatura nu-i nici ea deloc în coborâre, orice-ar zice unele spirite greoaie, arhaice și întârziate. Metodele ei s-au ușurat așa de simțitor încât conform fizicei și logicei nu poate cădea; ci dimpotrivă. Cine spunea că acest nobil meșteșug cere sforțare, aplicație îndelungă și răbdare? Flaubert lucra ani și ani la romanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de ordin strategic, care afectau o arie geografică mai largă decât teritoriul Moldovei. După lupta de la Valea Albă, Ștefan a trimis solie după solie atât la regele Cazimir, cât și la regele Matei Corvin, solicitându-le ajutoare. Mecanismul complicat și greoi de concentrare a oastei într-un stat feudal se pune, în sfârșit, în mișcare atât în Polonia cât și în Ungaria. Cu toate că regele polon nu intenționa în mod sincer să pornească împotriva turcilor, se lasă convins, până la urmă, că trebuie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnul face o succintă descriere a situației politice și militare în care se află Moldova. Primejdia cea mare pentru Moldova o reprezenta prezența turcilor în hotarul dunărean al acesteia. De aceea, îi cere regelui ajutor și “pentru că polonii sunt oameni greoi”, ar fi bine ca regele să îi dea o carte, prin care Ștefan să îi poată chema la arme pe șleahtici aflați la granița Moldovei. Domnul îl informa pe rege că unii căpitani poloni, de margine, împilători ai Moldovei, îl
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a haretismului. Cu toate acestea au existat contestatari ai structurii învățământului românesc. Vasile Pârvan spunea la 1919 că "fiii țăranului nostru, vioi și clari la minte, n-au nevoie de pisolăgeala ucigător de metodică, născocită ca sistem educativ de națiile greoaie la spirit pentru copiii lor molâi și înceți"43. Iar peste aproape două decenii C. Rădulescu-Motru vedea lucrurile asemănător când scria "școala românească, organizată după programele școalei burgheze din Apus, a voit să formeze cetățeni de inițiativă, care prin munca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
să cânte puterea și frumusețea Creatorului. Și cred că încarnarea divinității în zeul-soare este cât se poate de explicabilă la egipteni, chiar dacă grecii au coborât-o în tiparele rațiunii sau ale ideilor predând-o astfel creștinismului. Dar astfel de idei greoaie nu mă domină deloc acum, ci o bucurie fără margini pe care nu pot sa o împărtășesc cu nimeni. Din când în când trec pe lângă un pelerin, sau pe lângă un mic grup, îi salut voios cu - „ola” sau „buen
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
centrul satului pentru a-și face provizii de mâncare sau răcorindu-se cu o bere sau un suc sau pentru o baie în apa de la marginea localității. Cum am mai spus deja, pe pelerini îi recunoști imediat după mersul puțin greoi și legănat, după îmbrăcăminte sau după picioarele mai mult sau mai puțin bandajate. Găsesc un restaurant deschis și mă delectez cu ceea ce nu am mai mâncat de mai mult de un an și jumătate, când am fost în vizită la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
românilor, dificultăți suplimentare fiind generate de diferențele nepermis de mari care există între manualele alternative aprobate. În mod paradoxal, deși manualele vechi, care sufereau, și acestea, de suficiente păcate, conțineau mult mai multă materie, totuși, cele actuale sunt mult mai greoaie; aceleași titluri de capitole sau de lecții ascund conținuturi cu totul diferite, iar cuvintele-cheie prezentate în medalion sunt doar vag enunțate, nefiind tratate într-o manieră corespunzătoare, aptă să le facă înțelese de către elevi, care nu au cum să reușească
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
și modernă. România e o țară ce încă se chinuiește să intre în modernitate. Firește, asta nu înseamnă că nu poate exista, cum s-a spus, un postmodernism fără postmodernitate. Artiștii sunt vizionari chiar și în postmodernism și pot devansa greoaia societate. Ei merg pe anticipare. E și normal să încerce să remorcheze societatea, să-i impună un aggiornamento și să se lamenteze de retardare. Propaganda postmodernă de la noi și-a luat însă misia prea în patetic. Ea vrea să instaureze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și-și aduc aminte că sunt unguri. Chiar chipul lor pare deosebit de al țăranilor noștri. În locul vechii biserici, din care a rămas numai cimitirul, s-a înălțat o alta, în stil gotic, care întrece cu mult ca măsură și eleganță greoaia noastră biserică episcopală. E aproape gata, și poate fi socotită ca o capodoperă a orașului. Datoria noastră ar fi să facem o alta și mai mândră, vrednică și de trecutul și de aspirațiile noastre”. Preocuparea istoriografiei pentru prezența și evoluția
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au Întors Într-un oraș de lîngă Lexington, unde știau un doctor, ca să se rezolve Înainte să fie scoși din funcție de lipsa mărfii. Au venit amîndoi a doua zi, pe la prînz. Sol Bloom era un tip gras, cu o față greoaie, de evreu. Aerul de țepar te izbea. Cu el mai era un tip scund și firav, pe nume Bunky. Bunky ar fi arătat ca un fermier bătrîn sau ca orice bătrîn slab și stafidit, dacă n-ar fi fost ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
această tabără a urmat o pauză de trei luni, perioadă în care am urmat un curs de calificare la Timișoara. Revenirea mea în atelier am sărbătorit-o cum se cuvine, pauza m-a scos din ritm și readaptarea a fost greoaie dar în cele din urmă totul a revenit la normal. Așa cum am mai spus, Mișu Vintilă apărea la atelierul nostru atunci când te așteptai mai puțin și bineînțeles de fiecare dată îmi propunea să pictez „naiv”, chiar insista pe această temă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
enumerări selectate, fiind necesar, poate cât de curând, o cartografie a altora care nici nu au ajuns în Muzeu, existând, astăzi, risipite pe la diferite muzee, colecții și biblioteci ieșene sau din alte orașe. * Într-o vreme în care circulația era greoaie, acești oameni, foarte erudiți, mari poligloți, dispuneau de un capital care astăzi lipsește: timpul. Se citea meditativ, se scria sistematic, cu voluptatea lucrului temeinic alcătuit. Merită să reflectăm la acest privilegiu psihologic pe care l-am pierdut pentru că, pe lângă donație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]