1,981 matches
-
scenă și mă scol, iar noaptea aceea n-o mai pot dormi! Câte n-am mai văzut pe urmă! Dar scena asta parcă tot nu-mi iese din cap... Ei, așa am ajuns la Nistru. Eram Într-un hal fără de hal, nimănui nu-i mai trecea prin minte să ne mai jefuiască sau așa ceva, că eram ca niște arătări parcă veniți din altă lume... Și ne-au băgat pe niște poduri plutitoare... Pontoane... Așa... Și ne-au transportat peste Nistru. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
groaznic - atâția oameni... Dar am mai avut mâncare, că ne-au dat voie să aducem ceva mâncare În ghetou. O săptămână am stat acolo. Pentru mine amintirea este groaznică, pentru că mama mea a fost dusă și bătută Într-un asemenea hal, că sângera din toate părțile corpului când s-a Întors, ca să spună unde a ascuns ce avea mai scump În casă. Din cauza asta a fost selectată, deși avea, pot să vă arăt fotografia, 45 de ani. Ar fi putut rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întors, ca să spună unde a ascuns ce avea mai scump În casă. Din cauza asta a fost selectată, deși avea, pot să vă arăt fotografia, 45 de ani. Ar fi putut rămâne În viață dacă n-ar fi fost bătută În halul ăla. Dar când i s-a zis „Dacă nu spuneți o aduc pe fiica dumneavoastră”, a spus, din păcate, numele unui om, căruia nu i s-a Întâmplat mare lucrui s-a luat totul și a trebuit să plătească 5
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de avioane - și fiecare arunca 10 bombe. Prima dată când au apărut avioanele și au Început să bombardeze, vă spun, În viața mea, nici Înainte, nici după, n-am trăit momente ca acelea, când pământul se mișca Într-un asemenea hal... Eu m-am băgat Într-un tub mare de beton armat: fie ce-o fi, numai să nu stau chiar În aer liber, că exploziile au un suflu extraordinar, iar dacă stai la o distanță de 10 metri te sfâșie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să mă abțin și mâncam pâinea seara, cu mâncarea de seară, sau mai mâncam noaptea - nu puteam să mă abțin de la mâncare. Dar el se abținea și fiu-său i-o fura de sub cap. Adică oamenii au ajuns În așa hal de degradare, Încât se furau unii pe alții... Eu preferam să o mănânc seara și Îmi luam grija... O mâncam toată seara, pe săturate... A doua zi beam ceaiul ăla, mâncarea care era, terciul ăla... Ne aduceau mâncare la lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
brațele răului, din lucrarea diavolească. Cei ce anchetau și loveau se uimeau că rezistam la suplicii și pentru tăria credinței. De ce nu ții, măi nenorocitule, la viața ta? Nu vezi unde te-a adus credința ta? Nu vezi în ce hal ai ajuns? În halul acesta m-ați adus voi, care nu știți ce faceți. Aceasta este rușinea voastră, nu a mea! Pe voi vă degradează, ca oameni, nu pe mine! A mea este credința în Dumnezeu și dragostea de neam
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
diavolească. Cei ce anchetau și loveau se uimeau că rezistam la suplicii și pentru tăria credinței. De ce nu ții, măi nenorocitule, la viața ta? Nu vezi unde te-a adus credința ta? Nu vezi în ce hal ai ajuns? În halul acesta m-ați adus voi, care nu știți ce faceți. Aceasta este rușinea voastră, nu a mea! Pe voi vă degradează, ca oameni, nu pe mine! A mea este credința în Dumnezeu și dragostea de neam, care mă fac biruitor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
genocid. După cercetările asupra organelor oficiale, medicilor, milițienilor etc., comisia a vizitat secția TBC și a găsit niște schelete vii cu piele pe ele. Șeful comisiei, un colonel din comitetul central, întrebă cu uimire: Cum nu mor ăștia, mă, în halul în care sunt? Afară oamenii cu posibilități de tratament se prăpădesc rapid. Tovarășe colonel, păi ăștia se roagă toată ziua. Pesemne, asta-i ține!, răspunse milițianul fie din naivitate, fie vrând să-și arate vigilența. Colonelul a rămas o clipă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
răspuns sutele de glasuri. Scopul urmărit, de a fi discreditat moral, eșuase. După ce comisia a plecat, muncitorii m-au încurajat și mi-au strâns mâna. Mulți aveau lacrimi în ochi. Anii de teroare comunistă nu reușiseră să pervertească în așa hal sufletele, încât să intre în ascultarea oarbă. Alexandrică m-a însoțit până la autobuz: Domnule Maxim, abia acum am văzut noi cât de ticăloși sunt ăștia. La fel au procedat și cu Ilie Țintă, la data aceea contabil la Autobaza I
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pleci, prietenul tău te așteaptă. Lizzie, strângându-și din nou poșeta la piept, se porni să vorbească foarte repede: — Îmi trebuie timp... nu-l pot părăsi pe Gilbert în felul ăsta, nu pot, nu pot să-l îndurerez în asemenea hal... aș dori să înțelegi... oamenii nu ne înțeleg și s-au purtat oribil cu noi... dar tu trebuie să înțelegi și atunci ai să vezi... — Lizzie, nu fi proastă, tu n-ai fost niciodată proastă... Nu doresc să înțeleg situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
erau încă teribil de surescitați. Auzeam parcă din nou marea bubuind. Dar cum nu-mi puteam închipui că Rosina aranjase să fiu bântuit și de un monstru marin, am hotărât să nu-i pomenesc nimic. Dar de ce mă persecuți în halul ăsta? Și de ce-ai hotărât să mă lași acum să te descopăr? — Am văzut-o azi în sat pe Lizzie Scherer. — Da, a fost aici și a plecat. Dar ce legătură e între una și alta? Nu înțeleg nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Pe pragul ferestrei, alături de o vază mare cu trandafiri, se afla un binoclu puternic, din cele costisitoare. Marea, poleită de lumina clară, strălucea în cameră, ca o oglindă emailată. Lumina bogată mă ațâța și mă deprima, mă orbea în asemenea hal, încât abia de puteam desluși obiectele care mă împrejmuiau. Pe jos se așternea un covor gros, iar încăperea era încinsă, înăbușitoare, excesiv parfumată de trandafiri. Hartley intră urmată de soțul ei. La prima mea privire năucită, înfățișarea lui Fitch mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
terminat cu desăvârșire. De fapt, continuăm să locuim în aceeași casă, dar nu comunicăm. Ăsta-i iadul pe pământ, Charles, iadul, nici nu-ți poți imagina. Să fii legat de cineva ale cărui surse de comunicare sunt sporcăite în ultimul hal și otrăvite. Tot ce încerci să spui e greșit sau abject. Dumnezeule, ce împuțit de ghinion am avut la femei! Întâi târfa aia de Rosina, pe urmă o prietenă ca Pam. Ai mai văzut-o pe Rosina? — Nu. — Nici eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un viermișor nenorocit, cu o buză de iepure, au trebuit să-l opereze... — Da, da, nu mai plânge, și termină-ți povestea, dacă trebuie s-o povestești. — Adevărul e că am făcut o mare greșeală... — Hartley, nu te frământa în halul ăsta, nu pot îndura, mai ia puțin vin... Am făcut o greșeală teribilă, teribilă... și am plătit pentru ea teribil... ar fi trebuit să-mi dau seama... Mă rog, ce-a fost? — Nu i-am povestit niciodată lui Ben despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
minți, îți ofer libertatea, fericirea, aș vrea să vă iau pe tine și pe Titus la... la Paris, la Atena, la New York, oriunde ai dori să mergi. — Doresc să merg acasă. Ce se întâmplă cu tine? Ieri nu erai în halul ăsta. — Cred că am să mor, o simt. Ochii ei, care se fereau să-i întâlnească pe ai mei, aveau acea răceală defensivă a omului hotărât să piardă orice speranță. Au urmat câteva dintre cele mai stranii zile de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chiar în mai mare măsură decât fusese înainte. — O, Charles, dragule, îmi pare atât de rău... — Mie îmi pare rău... sunt un nebun, un idiot lipsit de orice simțire... — Nu, nu... îmi pare rău că m-am necăjit în asemenea hal și am scos sunete atât de respingătoare... probabil că mă aflu într-o stare de șoc. Scuză-mă, dragostea mea. — E în ordine. Spune-mi... de cât timp mă aflu aici, în casa asta? — De două zile. — El a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei... Și a’ fost torturi extraordinare... Dom’le am văzut... am asistat la bătăi crunte. Un sigur exemplu am să vă dau: un student din anul 3 de la Facultatea de Construcții de la Iași, Niță Corneliu, a fost bătut în așa hal... până l-a omorât. Vă mai amintiți cine l-a bătut? Țurcanu și cu oamenii lui. Țurcanu cu Pușcașu... Băiatu’ ăsta avea legături la Bacău cu o echipă care a omorât niște soldați ruși. Și l-au bătut să-i
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Ei veneau de la Suceava. Și el a încercat să facă o reabilitare acolo, pașnică: să se citească cărți, să se facă educație, nu știu ce... ăsta, Țurcanu: Ce mă, așa vrei tu să faci? Și l-au bătut pe Bogdanovici într-un hal fără de hal, dom’le... I-au rupt dinții, i-au pus mâna așa... și i-au spart-o. Dom’le, ajunsese o epavă. Săracul... nu mai putea nici să stea. Altul îi dădea să mănânce... Și Țurcanu zicea: Aaa, face
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de la Suceava. Și el a încercat să facă o reabilitare acolo, pașnică: să se citească cărți, să se facă educație, nu știu ce... ăsta, Țurcanu: Ce mă, așa vrei tu să faci? Și l-au bătut pe Bogdanovici într-un hal fără de hal, dom’le... I-au rupt dinții, i-au pus mâna așa... și i-au spart-o. Dom’le, ajunsese o epavă. Săracul... nu mai putea nici să stea. Altul îi dădea să mănânce... Și Țurcanu zicea: Aaa, face greva foamei
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
eu stam acolo și asistam... Fără să vreau am asistat... Am și un prieten bun de aici, de la Brăila, un fost coleg de liceu, mai mare ca mine cu doi ani, Adrian Lupescu... Dom’le, l-a bătut într-un hal fără de hal... El a fost legionar, și avea legături cu cuibul, cu alții, cu nu știu ce... A fost ceva groaznic... în sfârșit. Ne-a scos de acolo, de la 4-spital și ne-a dus la alte celule, izolați de ăilalți... Deci nu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acolo și asistam... Fără să vreau am asistat... Am și un prieten bun de aici, de la Brăila, un fost coleg de liceu, mai mare ca mine cu doi ani, Adrian Lupescu... Dom’le, l-a bătut într-un hal fără de hal... El a fost legionar, și avea legături cu cuibul, cu alții, cu nu știu ce... A fost ceva groaznic... în sfârșit. Ne-a scos de acolo, de la 4-spital și ne-a dus la alte celule, izolați de ăilalți... Deci nu aveam legătura
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o denunțat pe soră-sa, no! Dintre fetele astea care erau din lotul francez două făcuseră tuberculoză la Securitate. Erau mai sensibile, așa, și de-alea spusese șefa de celulă că erau bolnave, că săracele tușeau și erau în ultimul hal de bolnave... Și abia după mai multe cereri pe care le-am făcut să le ducă la îngrijire la spitalul deținuților la Văcărești... Și abia le-o’ putut duce... Și una o murit, dar una o fost salvată, că-ntre
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din poartă la întoarcere. Și mâncam. Și unii au cedat. Știi? Acolo mâncarea era problema număru’ unu’ a supraviețuirii. Pentru că, eu, de exemplu, am 1.86 înălțime, și aveam 52 de kile... Îți dai seama? Eram distrofic, adică în ultimul hal. Revenind la programul de muncă... ce mai puteți să-mi spuneți despre acest aspect? Ei aveau următoarea rațiune: bătrânii și așa or să moară, dar ăștia tineri trebuie uciși... Și atunci ne supunea’ la un regim de muncă silnică epuizantă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Dimineața la Healy. Ora 11½ venit toți miniștrii la mine să declare că nu mai pot fi oprite camerele Parlamentului să proclame regatul. Ședința de ieri, în care opoziția a atacat puternic guvernul, a scos din fire majoritatea în așa hal, încât nu mai dorește să aștepte nici o zi. Eu am avut doar o singură rezervă, că împăratul Alexandru nu a fost încă înmormântat. Miniștrii merg direct la Cameră, unde moțiunea este depusă de generalul Lecca. Pe baza acesteia este făcută
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Rouy Linaria flava (Poiret) Desf. Linaria hellenica Turril Linaria ricardoi Cout. Linaria tursica B. Valdes amp; Cabezudo Lindernia procumbens (Krocker) Philcox Odontites granatensis Boiss. Verbascum afyonense Hub. - Mor. Verbascum basivelatum Hub. - Mor. Verbascum cylleneum (Boiss. amp; Heldr.) Kuntze Verbascum degenii Hal. Verbascum stepporum Hub. - Mor. Veronica oetaea L. - A. Gustavsson SELAGINACEAE Globularia ascanii D. Bramwell amp; Kunkel Globularia sarcophylla Svent. Globularia stygia Orph. ex Boiss. SOLANACEAE Atropa baetica Willk. Mandragora officinarum L. Solanum lidii Sunding THYMELAEACEAE Daphne petraea Leybold Daphne rodriguezii
CONVENŢIE din 19 septembrie 1979 privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/137256_a_138585]