2,931 matches
-
unul singur, un băiat, cel mai răbdător dar și cel mai puțin la minte, i-a fost rămas dintre toți copiii în preajmă. Dragomir, c-așa îl chema pe fecior, era mereu dus cu oile și numai biata nevastă sa, harnică și bună la suflet, răbda și suferea toate hachițele soacrei sale, care îi pusese gând rău, să scape de ea. Astfel, într-o bună zi, o trimise la râu pe noră să spele lâna cea albă până s-o înnegri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
caută vreo poieniță unde să dormiteze sub paza calăuzei bătrâne. Mistreții s-au adunat și ei, cu mic cu mare, în turme bunicele, scormonind după jir, rădăcini dulci și ghindă ori poame pădurețe. Unde au lucrat ei cu râturile, grohăind harnic, pădurea parcă este arată, nu alta. Somnul și-l petrec prin desișuri apărate de vânturi, adunați în cerc, godacii fiind la mijloc. Codan, vulpoiul cu blana roșie ca para focului, încearcă în fel și chip, doar-doar o dobândi ceva pradă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
șold și începu un cântec tânguitor, îndulcit de depărtare. Se înălțară și alte capete înfășurate în broboade albe și-n frunze de brustur. Melodia conteni brusc. Rândul întreg făcu aceiași mișcare de aplecare asupra spicelor. Fusese observat. Femeile lucrează foarte harnic la secerat, își zise Lupu; și după aceeași observație a lui Leca, cât le umblă mâinile, nu-și contenesc vorba. Erau secerătoare din Necșeni și din alte sate. În vreme ce adunau cu securea mănunchiul de spice, urmăreau pe subt cotul stâng
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dar se făcea În văzul tuturor, aproape la fiecare colț de stradă. În Ruili, oferta depășea cererea. În cele mai multe restaurante, câte două sau trei adolescente stăteau pe câte-o canapea uitându-se plictisite la telenovele sau jocuri televizate. Fetele mai harnice le serveau băuturi clienților. Bărbații, plini de Înfumurare, preferau să meargă În grup de parcă ar fi fost un sport de echipă, fiecare dintre ei dovedindu-și abilitățile cu aceeași fată. Iar unele restaurante erau de-a dreptul pustii. Treaba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era foarte trist pentru noi toți, dar ne-am dat seama și cât de incapabili eram să ne descurcăm singuri. Bucătarul și doica fraților mei se tânguiau că și-au pierdut locul pe lume. Ceilalți - mai ales cei mai puțin harnici servitori ai noștri - Își făceau deja planuri cum să devină niște proletari puternici sub noul regim, și, Încercând să-și intre În noul rol, ne-au spus-o verde-n față că se bucurau să scape de noi, „paraziții burghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Carnea sfârâie cu miros greu și înecăcios. Sap nisipul cu unghiile. Puțină umezeală m-ar alina. M-aș putea ascunde. Sap. Firele de nisip se mișcă sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu care dispar în nisip. Urlu din răsputeri, dar nu aud nici un sunet. Alerg din nou. Mici obiecte tăioase îmi sângerează tălpile. Sunt scoici. Marea e pe aproape. Câinii m-au ajuns. Mă sfâșie. Nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de kilograme cât aveam când fumam. Azi nu v-am spus o poveste veselă dar iertați-mă, Directive prezidențiale, hâc! Nici nu se uscase bine cerneala pe buletinele de vot, că președintele recuperat din barca pe cale să se scufunde de către harnicii lui ciraci, care au dat în draci la țărănimea fostă colectivistă, azi muritoare de foame, găleți, pestelci, tricouri, contra voturi, s-a și apucat de făcut noduri marinărești bine îmbârligate la reforma din învățământul românesc. Știam demult că el avea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
târziu pornește un fel de cortegiu. Câteva duc cadavrul și celelalte întovărășesc spre tainele unei deschizături. Convoi lugubru. Probabil că în ceată, fiecare își are rolul sau. Unele jelesc, altele țin stindardele furnicești, altele pregătesc discursuri. Și parcurg distanța mișcând harnic piciorușele. Ceea ce trebuie să fie anevoios și obositor. Din nenorocire, pentru uzul lor nu s-a înființat încă tramcare, să poată duce, comod și ieftin, toată familia deodată. Am cunoscut un bătrân armean, numit Garabet, de-abia tîrîndu-și picioarele după
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
treabă fac; Eu admir în bătătură Pe cei ce fac și tac. 16 ianuarie 2005 Anu-acesta-i de scadență; Prea mă clatin făr’ să beau. Cât o fi, aibă valență Cu ce-i drept, nu cât vreau eu. * Neamului cinstit și harnic, Pe furiș i-am „ras” busola. Și acum suspină tainic Pân’ s-o sfârși toată rola. N-ai bătrâni, cumpără-i iute! Sfatul vremurile dau. Mintea lor e-avânt de ciute, De cei tineri leacuri n-au. 20 ianuarie 2005
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Carnea sfârâie cu miros greu și înecăcios. Sap nisipul cu unghiile. Puțină umezeală m-ar alina. M-aș putea ascunde. Sap. Firele de nisip se mișcă sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu care dispar în nisip. Urlu din răsputeri, dar nu aud nici un sunet. Alerg din nou. Mici obiecte tăioase îmi sângerează tălpile. Sunt scoici. Marea e pe aproape. Câinii m-au ajuns. Mă sfâșie. Nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a sinucis. Ce puteam face? Războiul Îl pierdusem...! Ca să mă Întorc În țara mea unde nu aveam să găsesc decât ruine, nu avea sens. În această situație, am hotărât să mă stabilesc aici după care m-am Însurat cu o harnică grecoaică, Îndrăgind munca de fermier...!” Încheie fermierul zâmbind și umplând din nou paharele. Tony Pavone comentă: „Dela apariția sa, omenirea n’a cunoscut o clipă de relaxare...! Fiecare secol În parte a fost marcat de războaie, mari frământări sociale și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
admirat din toată inima disciplina armatei germane iar pentru poporul german nutresc o simpatie nemărginită! Dar să procedezi cu atâta lipsă de omenie, să arunci În flăcările cuptoarelor milioane de suflete nevinovate cu un cinism ce nu face cinste acestui harnic popor, nu sânt de acord...!! Iar la Auschwitz experiențele pe viu ale acelui fanatic Dr. Mengele, făcute pe copii, adulți și bătrâni, Întrece În cruzime perioada cea mai Întunecată a omenirii „Inchiziția”. Cum a fost posibil domnilor?? Aceste acte demențiale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te sperii, o să fie un pic roșiatică sub cazan trebuie să bagi vreascuri cât mai subțiri uite cam așa cât degetele mele Lucica DRAGOȘ <biography> Născutăîn data de 29.08.1959, în localitatea Hideaga, Maramureș, într-o familie de oameni harnici și inimoși. Absolventă a Facultății de Știinte Economice din cadrul Universității “Vasile Goldiș “Arad și a unui master în Audit și Expertiză Contabilă din cadrul aceleiași facultăți. Sunt căsătorităși am alături familia care mă susține în toate demersurile. Iubesc poezia, care reprezintă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Nu priveam în urmă cu mânie sau cu regrete. Aveam peste 50 de ani, parcursesem un drum lung, accidentat, cu nenumărate urcușuri și coborâșuri, cu încercări dificile, dar și cu satisfacții deosebite. Aveam o familie frumoasă o soție bună, inteligentă, harnică; trei copii, care deja începuseră să ne aducă bucurii, cu dragostea lor pentru învățătură, condiție fundamentală creșterii lor intelectuale, cu sensibilitatea lor promițătoare, ceea ce făcea posibilă siguranța armoniei familiale, cu ambițiile lor ne-negociabile, care îmi dădeau certitudinea unei verticalități
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și iscoditori. El se grăbea la vale spre casă, și se gândi la rușinea pe care o va avea în fața tuturor cunoscuților, când se va afla că fata lui, fata lui cea crescută fără zestre, fără lux, fata lui cea harnică, l-a făcut de râs, i-a pătat onoarea lui! La altceva nu se gândea decât la asta și-i venea amețeală. „Adevărat să fie?...“ Și privea spre hârtia pe care o păstra boțită în mână. Pe nesimțite grăbea pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
miște trudnic prin casă, cu mădularele-i amorțite. Se opri într-un târziu sub candelă, în întunericul de amurg al odăii, și începu să se gândească. Își aduse ca prin vis aminte de maică-sa, o femeie voinică și veselă, harnică foc, care ținea o gură când intra bărbatul în casă, și-și îngrijea copiii cu dragoste; apoi o văzu târziu, în noapte, îndreptată spre iconița afumată, slab luminată de candelă... Ca prin vis își aducea aminte cum povestea maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trecând nemângâiată spre negurile veșnice... Și un val de foc i se iezea la inimă; apoi lacrimile i se urcau spre pleoape. Așa visând în singurătatea ceasurilor ei, fata aprindea lampa și-și căuta lucrul. Sta neclintită, și acul fugea harnic. Și ea se gândea iar, lucrând, la zilele ce aveau să vie, la pruncul care i se mișca în sân, la cel care a lăsat-o... Câteodată o cerca o adiere veninoasă de ură; apoi i se limpezea sufletul. Acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în pământ. —Așa-i... hm! zise moș Nastase vesel. Atâta copil am și eu; femeia nu știu ce s-a făcut. S-a dus într-o bună zi, acu doisprezece ori treisprezece ani, și dusă a fost până în ziua de azi. De harnică-i harnică fata, da’ i-i urât singurică aici toată ziua... La noi biserică nu-i, să te duci duminica. Cum am văzut și eu, încolo, pe la Siret, și pe la Moldova, nu-i sat fără popă și fără biserică... Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Așa-i... hm! zise moș Nastase vesel. Atâta copil am și eu; femeia nu știu ce s-a făcut. S-a dus într-o bună zi, acu doisprezece ori treisprezece ani, și dusă a fost până în ziua de azi. De harnică-i harnică fata, da’ i-i urât singurică aici toată ziua... La noi biserică nu-i, să te duci duminica. Cum am văzut și eu, încolo, pe la Siret, și pe la Moldova, nu-i sat fără popă și fără biserică... Acolo pesemne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
La o singură perdea, unde erau bordeienii cei bătrâni, mai ardea focul; ocoli cătră perdea. Când se apropie, auzi lămurit glasul hârâit al lui Faliboga și behăitul subțirel al lui moș Nastase Tentea. - Nu mai stătu la îndoială, o luă harnic la deal, și nu-și domoli pasul până ce nu zări prin întunecime grămezile mari ale coșerelor. Le ocoli încet; voia să iasă la fundul bordeiului. Dar îl simți dulăul cel alb și începu a lătra cu mânie. Se repezea necontenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de două-trei case la Tău, și alte ceasuri până ce găsești un sat ce se chiamă Șugag. În vremea verii apar la apa Frumoasei taberile lăzurenilor și căpâlnarilor, care lucrează la greble, descâlcind plăviile de bușteni și slobozind lemnele pe unda harnică spre locurile de jos de la câmpie. Tot în acea vreme prielnică umblă la deal și la vale, pentru oile și stânile lor, poienarii. Dar acuma nu se mai află nimene în văi și singurătățile s-au așezat iar în domnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aveam o grădină înfiorătoare, cea mai urâtă de pe toată strada, poate din întreg Blackrock-ul1. Ani de zile se aruncau acolo bicicletele ruginite (ale noastre) și sticle goale de Johnny Walker (tot ale noastre), și asta pentru că, spre deosebire de alte familii, mai harnice și mai la locul lor, noi aveam un grădinar: Michael, un bătrân încovoiat și irascibil care obișnuia să nu facă nimic. O ținea pe mama în ger în timp ce-i explica de ce nu poate tăia iarba („Microbii intră prin tăieturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că nu m-am putut ridica la înălțimea lor... De unde acea energie și pasiune în tot ce făceau, acea totală dăruire acestei nobile profesiuni în care, asemenea slujitorilor altarului, cei lipsiți de har sunt tot de prisos? Fire voluntară, energică, harnic și devotat slujitor al școlii, profesorul MIHAI ALEXANDRU se bucura de un neștirbit prestigiu de educator, fiind preferat de autoritățile vremii pentru pasiune și perseverență, regăsite în toate întreprinderile sale. Era un „manager” iscusit, fără măcar s-o știe. Privindu
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
eu întrebat zece minute mai târziu. — Da și nu. — Ei, hai. Ooo, trebuie să fii atât de excitat. — Pai, cam așa ceva, am răspuns. Cred că sunt. Într-adevăr, eram într-o cameră încuiată, luminată cu lumânări, complet gol, singur cu harnica She-She, a cărei mână dreaptă, cărnoasă, se mișca mângâietor pe partea interioară a coapsei mele presărată cu păr... Un timp, presat de situație, am ezitat să fac o alegere. Poate că o voi răni pe micuța Moby prin preferința mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Pământul țării mele E bun, mănos și darnic, Rodește spice grele Brăzdat de plugul harnic. Văzduhul țării mele E proaspăt și prielnic Sub scăpărări de stele Ne mângaie sfielnic.
Patria. In: Chemarea omului la un ospăț al gândurilor! by Crina Larisa Potorac , Eugenia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/408_a_740]