3,545 matches
-
Lăutarii de altădată...erau oameni simpli, modești, fără școli muzicale, fără ifose de artiști, dar cu sufletul plin de cântece bătrânești, de hore, sârbe, tot felul de cântece de jucat, precum și cântece de inimă albastră, doine și balade. Ei însuflețeau horele și toate petrecerile tinerilor din sat. Învățaseră să cânte la diferite instrumente de la părinții și bunicii lor. Instrumentele se moșteneau din tată-n fiu, iar meseria cântatului se fura. De fapt, meseria asta era în gena lor. Harul lor, dat
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
nou. De auzeau o melodie nouă, o redau imediat la instrument fără mare efort. De aceea li se spunea că sunt „urechiști”. Dacă nu le plăcea cum „sună”, atunci improvizau, trecând melodia prin filtrul sufletului. Așa s-au „creat” atâtea hore și sârbe (hora lui Dobrică, sârba lui Buică, etc). Așa erau lăutarii de atunci... Din noianul de amintiri cu lăutarii de-altădată, câteva m-au impresionat mult. Mi s-au dăltuit în suflet portretele câtorva lăutari, cum a fost Pascu
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
o melodie nouă, o redau imediat la instrument fără mare efort. De aceea li se spunea că sunt „urechiști”. Dacă nu le plăcea cum „sună”, atunci improvizau, trecând melodia prin filtrul sufletului. Așa s-au „creat” atâtea hore și sârbe (hora lui Dobrică, sârba lui Buică, etc). Așa erau lăutarii de atunci... Din noianul de amintiri cu lăutarii de-altădată, câteva m-au impresionat mult. Mi s-au dăltuit în suflet portretele câtorva lăutari, cum a fost Pascu Cornea, Mielache Papin
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
Călin, fugea cu el, părăsindu-și soțul pentru totdeauna (zicea ea). Îi declara iubire veșnică lui Călin, alergând la casa lui. Iar el, o purta prin Edenul dragostei focoase, preț de vreo două-trei săptămâni. Atunci crea Călin cântece de dor, hore de vis și sârbe amețitoare. Cânta din vioară ca un adevărat virtuoz. Cu damigeana de vin lângă el, pui fripți pe masă și brațele femeii îndrăgostite încolăcite pe gâtul lui, Călin zbura cu vioara prin raiul melodiilor. Vioara lui, îndrăgostită
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
zbura cu vioara prin raiul melodiilor. Vioara lui, îndrăgostită și ea, hoinărea zglobie pe culmi sonore, pătimașe, împreună cu fericitul Călin. Dar acele ore de intensă trăire îl secătuiau de energie pe focosul artist. Atunci, Călin se refăcea din nou la horele duminicale sau la nunți. Biata femeie nu înțelegea că focul lui Călin se stinsese pentru ea. Se pomenea certată, apoi gonită, sau cu altă femeie adusă-n casă de el. Iar ea?.. Cu, sau fără ceartă, cu sau fără păruială
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
la și pentru stăpân și în zilele în care, cică, i s-ar usca mâinile. Dese ori chiar și Dumineca, ziua hărăzită doar peamăririi Domnului prin asistare la slujba în care popa își „cânta” laudele Dumnezeiești. După biserică, crâșma și hora de mahala păpa jumătate din venitul săptămânii muncite. Vai de pârliții de copii ai familiei. Și astfel au fost generată sărăcia la sate și orașe. În aproape jumătate din țară preoții priveau altfel relația cu Dumnezeu propovăduind „Ajută-te singur
OM BOGAT, OM SĂRAC de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372043_a_373372]
-
ca să mă pot minuna și mai mult de cele auzite, atât de frumos povestea bunica... -Lina, de copilă a fost cea mai frumoasă fată din sat! Frumusețea ei echivala cu sărăcia. Dar nu și-a plecat niciodată capul! Nu era horă în care să nu fie cea mai curtată și cea mai invidiată. Mâinile ei alintau infantile grumazul tinerilor avizi de patimi. Dar, ca peste tot în viață, bucuriile se sting repede sub tăișul necazurilor în care otrava durerii ți se
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
Popescu, omul care cântă la peste 35 de instrumente de suflat clasice (nai, fluier, clarinet... ) și neconvenționale și care este supranumit și omul orchestră. El a fost acompaniat la acordeon de maestrul Valerică Zorzon. Seara s-a încheiat cu o horă și o degustare de patiserie românească - delicioasele plăcinte poale’n brâu și cozonaci. Românii prezenți la eveniment au venit îmbrăcați în ii și costume populare tradiționale. Televiziunea română TVR a fost și ea prezentă! Felicitări membrilor Alianței Românilor din Cipru
FESTIVALUL IEI ROMÂNEŞTI LA NICOSIA de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372403_a_373732]
-
de alamă. Îl căută, să oprească soneria enervantă, nesuferită, care-l trezea din somnul de nici două ore. Fusese duminică. La hanul Ardei, lumea se distrează până dimineața, în zilele de sărbătoare, mai ales tinerii și fetele proaspăt ieșite la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele prinse cu șnur negru, ce se împletea peste ciorapii de lână seină sau albă, până aproape de genunchi. Feciorii, pui de domnișani, îmbrăcați în frumosul costum național, cu opinci din talpă, pantaloni din dimie albă
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
său, din fluier sau caval, sârbe, brâuri ca pe la noi, după care ei să încingă jocul. Pe marginea salonului, pe scaune de diferite modele, aduse de acasă, mai ales taburete, stăteau țeapăne, nemișcate, mamele care însoțeau fetele proaspăt scoase la horă, cum era obiceiul satului. Feciorul venea întâi la mamă, căreia îi cerea voie să joace cu fiica. Și mamele, of, Doamne, ce s-ar mai învârtit și ele! Deasupra salonului hanului era o sală mare, plină cu flori și un
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
zarea. Din poeme se desprinde, spre el venim, Ca aerul și seva ce-n arbori suie, În fiecare dintre noi îl regăsim Cioplit în inimi veșnică statuie. Dor Îmi este dor de câmpul înflorat pe cămăși de in De roata horei jucată la fântână De fetele ce-aduc din vii în doniuțe pelin Când își mână ciobanul oile la stână. De palma aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de țăranul cu plosca la oblânc Umplută cu
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372822_a_374151]
-
care părinții și strămoșii lui se trăgeau, Eminescu a cultivat limba după normele graiului țăranului care își petrecea viața de la asfințitul și până la apusul soarelui, de la semănatul și până la recoltatul roadelor pământului ca urmare a muncii sale neobocite și de la horele din zilele de sărbătoare ale verii, până la șezătorile sau clăcile unde oamenii satului se întâlneau, sporind priceperea într-un altfel de muncă, descoperindu-și și apreciindu-și talentul artistic al fiecăruia dintre cei ce erau dăruiți cu har creativ și
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
îmbrăcată mireasă aveai diademă de porumbei albi toate cuvintele mele de iubire îți erau buchet de flori înrourate. un soare știrb ne privea cum ne iubeam aerul între noi devenise inimi bătând râdeau izvoarele, revărsându-se în râuri porniseră o horă, apele hohoteau sărind peste maluri. eu îți rostisem de dimineață jurămintele îți dăruisem ție pământul rotund și pe mine în frac de vânt sângeriu n-am să îngenunchez, iubito, când ai să-mi dai inima. tu râzi. e fericirea ca
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
de alamă. Îl căută, să oprească soneria enervantă, nesuferită, care-l trezea din somnul de nici două ore. Fusese duminică. La hanul Ardei, lumea se distrează până dimineața, în zilele de sărbătoare, mai ales tinerii și fetele proaspăt ieșite la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele prinse cu șnur negru, ce se împletea peste ciorapii de lână seină sau albă, până aproape de genunchi. Feciorii, pui de domnișani, îmbrăcați în frumosul costum național, cu opinci din talpă, pantaloni din dimie albă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
de alamă. Îl căută, să oprească soneria enervantă, nesuferită, care-l trezea din somnul de nici două ore. Fusese duminică. La hanul Ardei, lumea se distrează până dimineața, în zilele de sărbătoare, mai ales tinerii și fetele proaspăt ieșite la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele prinse cu șnur negru, ce se împletea peste ciorapii de lână seină sau albă, până aproape de genunchi.Feciorii, pui de domnișani, îmbrăcați în frumosul costum național, cu opinci din talpă, pantaloni din dimie albă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
autoarea ne mărturisește că a făcut un ”Pact cu soarta” în așteptarea acelui ” curat și înflorit izvor”. ILEANA CORNELIA NEAGA -descoperim aici o româncă autentică, o scriitoare care reușește să transmită timpului spiritualitatea neamului românesc, îndemnând cititorul să facă o ” Hora poeziei”, chiar dacă în aceste vremuri tulburi, pentru mulți români, viața uneori pare a fi o ” Așteptare” care să ne aducă din clipă în clipă bucuria unei ” Vești”. TATIANA AFĂNAȘ CRECIUN -ne prezintă universul creației ca un ” Bulgăre de aur. ” Viața
”VISE TÂRZII” VOL 1 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372994_a_374323]
-
înăuntru. Trei ziduri: în stânga, în dreapta și în capătul holului. Dincolo de ziduri “știam” că se află ... XXIX. "ÎN GRĂDINA CÂNTECULUI", de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1008 din 04 octombrie 2013. ÎN GRĂDINA CÂNTECULUI (Povestire cuprinsă în cartea „PAȘI DIN HORA VIEȚII”, Editura RawesComs, 2013, autoare IOANA STUPARU) Iată-mă, mulțumesc, Doamne, din nou bucuroasă, fiindcă a sosit unul dintre momentele mângâietoare sufletului meu, când iarăși simt că trebuie să-mi mărturisesc crezul în „datul de la Dumnezeu”, în „misiunea cu care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
cuvinte scrise despre un eveniment nu auzit, ci trăit în ziua de 26 iunie 2012, când m-am aflat printre cei invitați, ca împreună cu FUEGO artistul și moderatorul ... Citește mai mult ÎN GRĂDINA CÂNTECULUI(Povestire cuprinsă în cartea „PAȘI DIN HORA VIEȚII”, Editura RawesComs, 2013, autoare IOANA STUPARU)Iată-mă, mulțumesc, Doamne, din nou bucuroasă, fiindcă a sosit unul dintre momentele mângâietoare sufletului meu, când iarăși simt că trebuie să-mi mărturisesc crezul în „datul de la Dumnezeu”, în „misiunea cu care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
ne ajută la curățenie, corectându-mă. Bașca vocea, ușor doinită: Înfloresc grădinile, domnule profesor, Ceru-i ca oglinda Prin livezi albinele Și-au pornit colinda. Cântă ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile Zboară pe câmpie! Joacă fete și băieți Hora-n bătătură Ah, de ce n-am zece vieți Să te cânt natură! Ce plăcere a putut să-mi facă! Am simțit o bucurie stranie, bucuria că acel cântec îl știam, iată, amândoi! Dintr-o copilărie petrecută la ani buni și
PRIN LIVEZI ALBINELE ŞI-AU PORNIT COLINDA... de ION COJA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371109_a_372438]
-
greu; deși este soare, întunericul mă-nfașă. mereu; deși este rouă, tot lacrima spală obrazul uscat; deși uit de mine, de el, n-am uitat. Se zbenguie viața și-mi face cu ochiul să joc; cum m-aș aprinde-n horă, de-ar fi și el în ăst joc, dar stă deoparte și privește cum frunzele, timpuriu, cad, cum rugina din ele trece prin mine și încep să ard, cum timpul îmi râde ca veșnic stăpân, cum tot ce-i al
DEŞI UIT DE MINE... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371149_a_372478]
-
dar muzică? dar sufletul? dar patimă? -răspunde-mi, Soare, de mă iubești îndatinat - să spun tot adevărul, aș mai vrea: << eu n-am să joc că ursul niciodat’ >> - ci, voi rămâne-n trupul meu, în veci, păgân, și voi juca, în horă lumii, brâul nejucat. Referință Bibliografica: elogiu jocului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ELOGIU JOCULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371205_a_372534]
-
dar muzică? dar sufletul? dar patimă? -răspunde-mi, Soare, de mă iubești îndatinat - să spun tot adevărul, aș mai vrea: << eu n-am să joc că ursul niciodat’ >> - ci, voi rămâne-n trupul meu, în veci, păgân, și voi juca, în horă lumii, brâul nejucat. Referință Bibliografica: elogiu despărțirii / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ELOGIU DESPARTIRII de ION MARZAC în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371206_a_372535]
-
dar muzică? dar sufletul? dar patimă? -răspunde-mi, Soare, de mă iubești îndatinat - să spun tot adevărul, aș mai vrea: << eu n-am să joc că ursul niciodat’ >> - ci, voi rămâne-n trupul meu, în veci, păgân, și voi juca, în horă lumii, brâul nejucat. Referință Bibliografica: elogiu ceasului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ELOGIU CEASULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371207_a_372536]
-
-n care satul era plin de viață, Unde câmpul, plin de oameni se trezea de dimineață. Unde mâini trudeau prinosul și înălțau bucuria Cerând Domnului s-ajute ca să le rodească glia Unde-s vremurile-n care pe tăpșan se pornea hora Un prinos de bucurie pentru viața tuturora. Unde-s fetele-n altiță cu cozi negre ca și mura Și cu ochi de iarbă verde, macul roșu însuși, gura. Unde-or fi astăzi țiganii ce cântau din alăute Muzici ce trezeau
CA UN CÂNT DE ÎNVIERE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371257_a_372586]
-
ascuns, nedescifrat, Un alt pământ de undeva și-un văl de nimeni admirat, În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș, Și bolta pare, că se umple, cu toamna rece din oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de horă monotonă, Stindarde-n frunze brumării au calea lor neuniformă, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii
ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344842_a_346171]