3,902 matches
-
imobilă... Unde o mai văzusem pe târfa asta nebună? Am mai văzut-o. Undeva Am mai văzut-o undeva. M-am întors prin cartierul poponarilor, Christopher Street Am trecut și prin cartierul lesbienelor - ori, două țipe mari mi-au interzis hotărâte accesul în sanctuarul lor roșu. Apoi am găsit un loc care era clar un bar pentru țipi singuri, și aici nimeni na mai încercat să mă oprească să intru. Citisem despre cuiburile astea de boli venerice în Scum și Miasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Barman, încă un rând. În timp ce îmi savuram băutura am simțit pulsul, dulceața unei prezențe feminine. M-am întors și am descoperit că o fată se așezase lângă mine la bar. A cerut un pahar de vin alb cu o voce hotărâtă. Eu lărgisem gama cu un Manhattan. New York-ul e plin de fete care pot provoca un stop cardiac cu tenul lor sănătos, dinții strălucitori și țâțele mari cu care sunt prevăzute. Și totuși, undeva e o chichiță. (Există. Cele mai multe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
băutura: unii o suportă, alții nu. Dați-mi mie acum câteva pahare și voi fi limpede ca apa de izvor. Mi-am îndreptat nodul cravatei și mi-am aranjat părul, dându-l spre spate cu mâinile. Am sunat - lung și hotărât. Am auzit pe cineva coborând niște trepte de lemn. Ușa s-a deschis. L-am văzut pe Ossie în vestă și cu o îmbrăcăminte neprotocolară. Am văzut-o pe Martina la capătul coridorului, cu un șorț pe ea, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ușor înclinat, mi-a țâșnit violent din mână. Mi-am ridicat ochii alarmat, surprins, îngrozit. O fată plinuță, drăguță, cu un șal mare, cu două insigne pe reverul pardesiului de catifea, cu fața și întreaga ei ținută vibrând de energie, hotărâtă, exaltată... Cititorii s-au oprit din frunzărit. Cineva de lângă mine a făcut un pas lateral și nu l-am mai putut vedea. — Ce faci? a lătrat ea - s-a răstit ea. O gură aparținând clasei mijlocii cu voce și dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Trei săptămâni de căcat după care uite ce ni se oferă. Magnific. Ecranul a prins viață cu o ușoară palpitație - și iat-o, Nunta Regală, aleea Mall potopită de lume, soarele, și caii care duc nuntașii la biserică la ora hotărâtă. Roșind și aruncând câte o privire fugară prin strălucirea acestei istorii, Lady Diana pășea maiestuoasă printre băncile din biserică, avându-l lângă ea pe șontâcăitul ei tată, în timp ce micuțele domnișoare de onoare chicoteau necontenit în preajmă. Iată-l și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acei ochi păstrau în ei o privire de-o plictiseală infinită - o păstrau ca și cum ar fi fost obișnuiți cu ea. Ușor abătuți, ei se uitau în jos, la mâinile-i bătătorite care smulgeau picioarele unui păianjen cu gesturi scurte și hotărâte. Omul cel elegant se numea Vânătorul. Numele său complet era Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, dar tovarășul său îl numea Puștiul De-Două-Ori. Numele îi rămăsese nu neapărat din cauza insultei indirecte pe care o sugera, ci datorită legământului des repetat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în seara asta, Josephine. — Dolores, îl corectă ea rece. apoi adormi. Când își aminti, O’Toole sparse un pahar în mână. TREIZECI ȘI CINCI Elfrida Gribb, cea care asculta totul, luase o hotărâre. Maxilarul ei delicat se încleșta. Aștepta nerăbdătoare, dar hotărâtă, ca Vultur-în-Zbor să iasă din Elbaroom. El se târî afară din bar și se prăbuși imediat lângă zid. Capul i se legăna ușor. Oricine l-ar fi văzut l-ar fi considerat un om în ultimul stadiu de epuizare fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor ieși din șopron în urma Irinei. Ea încuie ușa, zăvorându-și iarăși secretul în spatele ei. — Domnul Page are o cheie de la ușa din celălalt capăt, spuse ea. Vine când poate. Se sprijini de șopron, părând epuizată. Apoi, brusc, se îndreptă hotărâtă. — Acum îți mai spun ceva, Vultur-în-Zbor, prietene, începu iarăși ea, sfredelindu-l cu ochii ei gri. Atinge-mi pântecul, îi porunci apoi și când el ezită, îi luă nervoasă mâna și i-o așeză pe stomac. Simți ceva? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
erau inepuizabile. Imaginea o făcu să zâmbească. Apoi se risipi, iar silueta înaltă și fermă a lui Vultur-în-Zbor o înlocui încă o dată. — într-adevăr, e frumos, gândi ea. Irina se dădu jos din leagăn. — Și acum, domnule Vultur, spuse ea hotărâtă, din moment ce nu-ți plac spectatorii, Elfrida și cu mine o să ne asigurăm că nu-ți sari rândul. — O, da! strigă Elfrida, sărind în sus. Hai, urcă, domnule Vultur! Apoi el s-a lăsat în mâinile lor și a zburAT în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Sandy, lui PJ (pentru informațiile de specialitate), lui Sue, un redactor excepțional, și lui Dawn și Nicky pentru ajutorul lor în materie de fetișuri vestimentare. Capitolul Itc "Capitolul I" — Nu mai pot continua așa! spuse Hawkins cu aerul unui bărbat hotărât. Stătea la capătul sofalei, cu spatele la mine, încălțându-se. Unul dintre șireturi se încurcase și tot trăgea de el, de parcă m-ar fi strâns pe mine de gât. —Colul meu uterin o să se bucure să audă asta, am răspuns eu, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
decât să îl expună pe perete. Știam asta pentru că mai cunoscusem pe cineva exact ca Suki la colegiul de artă. Clasă diferită, stil diferit, cuvinte diferite, dar comportamentul era identic. — Tu nu lucrezi aici, nu? am întrebat-o eu, reintrând hotărâtă în discuție. — Dumnezeule, nu! Ochii frumos machiați ai lui Suki se măriră. —Prea mult. M-am lăsat de școală, nu am absolvit decât primul nivel - dacă e destul pentru Lady Di... Nu, gătesc. Prânzul directorilor, pentru moment. La două uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am coborât scările să răspund. Luasem hotărârea, pentru a mia oară, să cumpăr un prelungitor. Acum chiar îmi permiteam să fac asta. Nu mai aveam nici o scuză. La telefon era o femeie pe care nu o cunoșteam. Părea emoționată, dar hotărâtă. — Aș putea... Sam Jones la telefon? a întrebat. — Da. Am tras chimonoul împrejur și l-am prins cu șnurul. — Voiam să vorbesc cu dumneavoastră - mi-a dat cineva numele dumneavoastră - despre moartea de la Mowbray. Am înțeles că încercați să aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu aceeași privire de om de afaceri. Am vorbit serios în legătură cu plata. Te voi plăti, dacă îl găsești. Ca să-ți mulțumesc. — Dacă îl găsesc, este al tău. Cel puțin partea care te interesează. Fără bani. —Mai degrabă cu, a spus hotărâtă. — Nu aș accepta. Ochii ni s-au întâlnit și au rămas așa. Vom vedea, mi-a zis, nevrând să renunțe. S-a uitat la ceas. — Îmi pare rău, dar te superi dacă sun de la tine la taxi? Mobilul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
crezi și în curând situația este acceptată în societate. Știam regulile. În comparație cu dezastrul acela de divorț, cu Alain care s-ar fi zbătut până la capăt, cu Richard citat drept complice la adulter... A închis ochii și a dat din cap hotărâtă. — În nici un caz. Se întețise puțin vântul, iar vasul se mișca ușor înainte și înapoi. Ne-am ținut imediat de bară, briza ridicându-mi părul de pe gât de parcă ar fi fost mâna cuiva. În plus, Richard a fost minunat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
forța și căldura ei se diminuau cu fiecare pas. Ajunși pe promenadă, am constatat că străzile erau, practic, pustii. Aici n-o să găsim nimic, zise Bea. Mai bine să coborîm pe Balmes. Am apucat-o pe strada Balmes cu pași hotărîți, mergînd pe sub coroanele copacilor ca să ne ferim de burniță și, poate, de a ne Încrucișa privirile. Mi s-a părut că, pe anumite porțiuni, Bea se grăbea, aproape că trăgea de mine. Pentru o clipă, am crezut că, dacă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
iarna aceea plouă aproape zi de zi, o ploaie neagră, de funingine și arsenic. În curînd, Jacinta Începu să se teamă că Zacarías se Înșelase, că venise În orașul acela Îngrozitor ca să moară de frig, de mizerie și de uitare. Hotărîtă să supraviețuiască, Jacinta mergea În fiecare dimineață, Încă din zori, la magazin, de unde nu mai ieșea pînă În toiul nopții. Acolo avea s-o găsească, În mod Întîmplător, don Ricardo Aldaya, Îngrijind-o pe fiica unuia dintre șefii de lucrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fiind subminate în piesă de caricatura gravă. Sentimentul iubirii capătă la el o aureolă mistică și se însoțește cu ideea de jertfă. În confesiunile pe care și le fac reciproc Mița și Pampon, aflați în situații similare, ambii trădați și hotărâți să se răzbune, se ajunge la o distincție: Mița are insomnii din gelozie, pe când Pampon pierde nopțile la cărți. Modul în care iși declară Mița gelozia ține de domeniul pateticului, iar Pampon are o elementară pornire spre agresiune, un spirit
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
o sticlă de pe masă dispăruse și că, În locul farfuriei cu resturi, se afla acum o pălărie de pai cu boruri largi, plină cu bucăți de prescură stropite din belșug cu ulei și vin. Acum masa Înainta spre el cu pași hotărâți. Picioarele ei erau Încălțate cu adidași Nike, destul de jerpeliți. Încălțămintea Îi aducea aminte de cea purtată de Bikinski. Numai că pictorul purta de obicei doi adidași, or, aici se mișcau Încolo și Încoace patru. Poate că văd dublu, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bucale se acopereau de beculețe roșii, galbene și verzi. Cerul gurii se transforma Într-un carusel. Cuvintele luminau. Gingiile erau fosforescente. Totul se apropia și se Îndepărta, tremurând și clătinându-se. Asta Însemna că mintea lui Noimann fila și ea. Hotărât lucru: ceva nu era În ordine cu senzorii săi. „PROTEFIX. Adeziv pentru proteze dentare. Siguranța primează”. Decât o proteză pentru dinți, mai bine o proteză pentru alte simțuri! Medicul Își aranjă șuvița grizonată care-i luneca pe tâmpla stângă. „Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prin mișcarea ei, printr-un fel de rezonanță, o mulțime de alte frunze cocoțate pe copacii stând drepți, undeva dincolo de geam, care Începeau să se zbată, vuind și Îndoindu-se până la pământ, ca și cum ar fi fost cuprinși de o furtună. Hotărât lucru: starea de repaos absolut nu exista În univers. Însuși Creatorul, În momentul procreării, când intra În transă, nu reușea să oprească din mișcare, fie și doar pentru o clipă infimă, decât o mică parte din sentimentele și gândurile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
implici în suferință îți menții starea inferioară. Detașează-te de tot ce te deranjează și vei fi al Tău! Nu admite compromisuri care te trag în jos prin neloialitatea lor; îți vor aduce nemulțumire, nedemnitate. Pleacă explicându-te blând și hotărât. Omul cu cât va fi cinstit cu cei din jur, cu atât viața va fi cinstită cu el. Omul cu cât se agită, strigă, se teme, se supără, cu atât își pune un zid al neșansei! Căci tot ce trimite
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
pol plus remiza. Mai mare plictiseala. Valerică Așchiopoaie, cel de-al treilea proaspăt intrat pe ușă, mai Încet din fire, și-a păstrat privirea ațintită drept Înainte și abia după ce a văzut ce-a văzut a Încetinit puțin mersul lui hotărât și a Început să analizeze ce văzuse: câteva babe stând tologite În niște fotolii de piele și fumând, o plantă mare de interior, din „șelea cu frunza ca lipanu“, o ușă cu perdele pe care scria cu litere discrete „Restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
obișnuită... acțiunea s-a petrecut de-aici încolo cu repeziciune, chiar fulminant. Imediat a început să-și scoată veșmintele pregătindu-se de ședință. Și-a dezbrăcat penultimele desuuri în mod firesc și a stat în cumpănă, derutată, câteva secunde. Deodată, hotărâtă, cuprinsă de o blândă, nespusă și nesupusă rătăcire a aruncat restul lenjeriei. A rămas cu bustul gol arămiu, de un arămiu uniform care mă înăbușea exclamând ca justificare: - Este prea cald... doar ai mai văzut și alte femei! A spus
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
ta, nu o să vezi pe nimeni! Sunt cu tine întotdeauna și așa voi rămâne! Vocea ei nu mai era a ei! Ne-a venit rău, am plâns, am gemut interior... m-a sărutat veselă la despărțire și m-a expediat hotărâtă. Eu, să spun drept, nu eram vesel, așteptam în ultima clipă să se răzgândească. Când am ajuns acasă, unde mă aștepta soția dormind, trezind-o, mi-a șoptit încet, plutind printre vise: - Mai încet, vreau să dorm! Atunci mi-am
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
Sacripant continua a se jeli, Angelica, deși se arătase întotdeauna de o răceală de marmoră, la suspinele lui, s-a gândit totuși acum că nimic n-o oprea să se slujească de el în aceste clipe de grea cumpănă. Deși hotărâtă să nu-l accepte niciodată ca soț, ea și-a dat totuși seama că era nevoie să-i dea o licărire de nădejde pentru serviciile lui.Deodată asemeni unei Diane, ea a ieșit dintre tufișuri și a grăit: ‘’Zeii să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]