1,611 matches
-
câștigat o influență puternică printre fizicienii de la începutul secolului 20, confruntați cu paradoxurile fizicii cuantice și a teoriei relativității. În prefața celei de-a doua ediții (din 1900) a cărții "Gramatica științei", Karl Pearson scrie, „Sunt multe semne că un idealism sonor înlocuiește, ca bază pentru filozofia naturală, materialismul brut al fizicienilor mai în vârstă”. Această carte a influențat viziunea lui Einstein asupra importanței observatorului în măsurătorile științifice. La pagina 5 a cărții, Pearson afirmă că „...știința este în realitate o
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
lui Arthur Eddington, "Natura lumii fizice" (1928), într-un text ce argumentează că Principiile Incertitudinii ale lui Heisenberg dau o bază științfică pentru „apărarea ideii de libertate umană”. Citează și din cartea lui Eddington, "Știința lumii nevăzute" (1929), pentru susținerea idealismului filozofic, „teza că realitatea este fundamental mentală”. Sir James Jeans a scris: „Râul cunoașterii duce spre o realitate nemecanică; universul începe să mai mult să arate ca un mare gând decât ca o mare mașină. Mintea nu mai figurează ca
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
caz foarte diferit de materia viguroasă și materialismul dezaprobat a scientiștilor victorieni. Se demonstrază că universul material și obiectiv constă din ceva mai mult decât din construcțiile propriilor noastre minți. În acest punct, fizica modernă s-a mișcat în direcția idealismului filozofic. Mintea și materia, dacă nu s-a dovedit că au o natură similară, sunt cel puțin considerate a fi ingredintele unui sistem unic. Nu mai este loc prentru vreun fel de dualism, care a bântuit filozofia din zilele lui
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
America de Nord. S-a căsătorit la vârsta de 40 de ani cu o doamnă din înalta societate. A murit la Paris unde și-a trăit ultimii 12 ani din viață. Într-un eseu scris în 1879, în mod tradițional cunoscut drept „"Idealism și Realism"”, și-a explicat concepția privind valul realist în literatură, spunând că:În plus, autorul afirmă: Eça de Queirós și-a început cariera literară cu o serie de foiletoane publicate în "Gazeta de Portugal" (1866 — 1867), reunite mai târziu
Eça de Queirós () [Corola-website/Science/310218_a_311547]
-
obiectivității realității'. Există divergențe între diferitele înțelesuri atribuite de diferite școli filozofice 'obiectivității', unele curente admițând cunoașterea lumii obiective, spre exemplu materialismul, pe când Kantianismul neagă cunoașterea lumii obiective, a 'lumii în sine' cum este ea numită. Alte curente filozofice precum idealismul, cum am mai spus, neagă pur și simplu existența lumii obiective, independența de subiect, declarând că singura lume coerent admisa, perceptibilă și conceptibilă, este lumea la care individul are acces, adică lumea desfășurată în conștiența sa, lumea subiectivă. La întrebări
Obiectivitate (filozofie) () [Corola-website/Science/309127_a_310456]
-
ale LP-ului. Potrivit lui Lucy O'Brien, autoarea cărții "Madonna: Like an Icon", coperta albumului era la același nivel cu concepția lui Andy Warhol legată de pop art. Aceasta a fost de părere că imaginea era o mixtură între inocență și idealism, incorporând și culoarea tipică Technicolor din anii 1950, caracteristic modelului prevalent lui Warhol în anii 1960. Jeri Heiden, creatoarea coperții albumului a comentat: "Era deja foarte conștientă de valoare imaginii ei și o controla. După ce am realizat fotografia, părea că
True Blue (album) () [Corola-website/Science/310760_a_312089]
-
Reitor" (Pupilele d-lui Rector), "A Morgadinha dos Canaviais" (Moștenitoarea stufăriei), "Os Fidalgos da Casă Mourisca" (Nobilii de la conacul maur). Pe la jumatatea secolului al XIX-lea în Franța se manifestă o reacție împotriva romantismului, mai ales împotriva unui anumit fals idealism și a înfrumusețării fanteziste a realității. Expresia majoră a acestei critici la adresa romantismului se află în românul Madame Bovary de Flaubert. Pe de altă parte, nu e mai puțin adevărat că după 1850 mișcarea romantică din Franța începe să se
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
și ființelor. Realismul artei, ne îndeamnă la cunoașterea și redarea omului așa cum este, iar idealizarea ne arată așa cum ar trebui să fie, tinzând spre perfecțiune. Perfecțiunea în arta greacă ajunge la apogeu în perioada clasicismului, fiind o perioadă în care idealismul este la el acasă. Astfel templul este considerat un lăcaș idealizat, demn pentru o ființă perfectă cum este zeul. În sculptură, statuile de zei sau atleți sunt idealizate prin realizarea perfectă a trupului într-o armonie a părților. Statuia trebuia
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
Cele paisprezece puncte au fost prezentate de Președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, în sesiunea comună a Congresului din 8 ianuarie 1918. În discursul său, Wilson a încercat să stabilească un proiect viabil pentru restabilirea păcii în Europa după încheierea Primului Război Mondial. Idealismul demonstrat de Wilson în timpul discursului sus-numit i-a oferit președintelui american o poziție de conducere morală printre Aliați și a încurajat Puterile Centrale să capituleze. Discursul a fost rostit cu aproximativ zece luni înainte ca Armistițiul cu Germania să încheie
Cele 14 puncte ale președintelui Wilson () [Corola-website/Science/305259_a_306588]
-
este vindecat de nebunie. Starea sa de sănătate se înrăutățește însă, astfel că el moare, Sancho deplângând întreaga lor aventură. Relația dintre Don Quijote și Sancho Panza a fost văzută de mulți critici ca ilustrând „relația antagonică realitate-irealitate”, întrucât stăpânul întruchipează idealismul exaltat, iar Sancho — platitudinea și trivialitatea. Însă cei doi se completează reciproc în asemenea măsură încât la sfârșitul romanului vom observa o inversare de roluri: are loc o mutare de ascendent spre descendent în cazul lui Don Quijote, care își recapătă
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
eroismul și geniul, care dă idei de cinste și de slavă, care înviază, care farmăcă [farmecă], care aduce pre om într-o lume de visuri, unele mai aurite decât altele, cine-l cunoaște, cine-l slăvește?" (ibidem, p. 61). Același idealism romantic se sparge, în cazul lui Kogălniceanu, de reciful realităților valahe: "A iubi însemnează la noi a se lua, a se schimbă, a se lepăda, a se uită, spre a se îngurlui [n.ed.: "a se însoți din dragoste"] și a
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
să studiez. Mă văd și acum ”băiat fiind”, cum cutreieram pădurile în satul copilăriei mele. Un copil cu ochii mari serbând frumosul din tot ce mă înconjoară. L-am iubit pe Eminescu; nu se putea altfel. Am crescut într-un idealism adevărat, nu utopic; fiecare om își poate aduce aportul la bunăstarea alor săi și a țării. Mi-am iubit și îmi iubesc țara, locul în care m-am născut, unde am crescut și unde m-am format ca om. De
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
public de exprimare și de schimb. Totul se discuta aici, aproape simultan: iubire, politică, istorie, literatură; se sărea de la unele la altele, rapid, fără disonanțe: este un spațiu fertil al socializării. Însă caracterul de înlocuitor al spațiului public, neputința și idealismul cu care povestitorii asociază discuțiile din bucătărie, îi subliniază potențialul de simbol al ratării, și de multe ori al ratării masculinității, când această ratare este pusă în legătură cu statutul public și economic: „În anii '90 cică numai ciungii și proștii nu
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
în opera (alienarea, contingenta, libertatea, aporia morală, facticitatea), tematica gândirii sale poate fi definită că existențialista și agnostica („Unei probleme reale nu-i poate corespunde o cunoaștere reală”, cf. "Ușa interzisă"). Ideile sale și-au primit influență cu predilecție din idealismul platonician, Kant, Schelling, Husserl și onto-fenomenologia heideggeriană. Schițează în lucrarea "Despre limită" o fenomenologie existențiala definită de ideea transcenderii determinărilor generale și a necesității istorice, înspre o responsabilitate individuală obținută prin alegere, proiect și hotărâre. În calitate de conducător al Editurii Humanitas
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
din ideile sale provin din domeniile feminismului sau a teoriei post coloniale. Alții identifică mișcările anti-establishment și de underground din anii șaizeci ai secolului XX ca primele manifestări ale nașterii postmodernismului. Căutându-i rădăcinile, unii i le identifică în spagerea idealismului de tip hegelian și în impactul celor două războie mondiale (poate și a conceptului de Război mondial). Heidegger și Derrida erau gânditorii cei mai influenți în analizarea fundamentelor cunoașterii care alături de opera lui Ludwig Wittgenstein și de filosofia sa a
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
lectură dificilă, iar teoria critică a fost adesea ridiculizată pentru sintaxa ei înțepenită și încercările de a combina tonul polemic cu un vast arsenal de termeni nou inventați. Totuși, acuzații similare fuseseră formulate și la adresa operelor din epocile precedente, de la idealismul lui Immanuel Kant, la tomurile voluminoase ale epocii Victoriene, cum ar fi "Nașterea tragediei" a lui Friedrich Nietzsche. Mai important decât rolul postmodernismului în limbaj este accentul pus asupra sensurilor implicite ale cuvintelor și formelor, structurile care exprimă puterea sunt
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
industrie roumaine" ([[1910]]), " Note sur le chiffre de la population du Royaume de Roumanie" ([[1897]]), "Pentru țărănime" ([[1914]]), " Le rôle de la Roumanie dans la guerre européenne et les revendications de la Roumanie" ([[1915]]), "Studii Sociale", Seria I Talpa Țerei ([[1902]]), Seria IV "Idealismul Social" ([[1903]]), Seria V "Rolul Social al Femeei"([[1905]]) . Tot urlățean a fost și avocatul [[Nicolae Anastasiu]] (1887-?), cu studii universitare de Drept la București. A făcut politică liberală fiind pe rând consilier comunal, prefect de Prahova (1935-1936) și senator
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
René Armând François Prudhomme (n. 16 martie 1839, Paris - d. 6 septembrie 1907, Châtenay-Malabry), (), a fost primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură la 10 decembrie 1901. ""...că o recunoaștere specială a artei lui poetice, vădind un înalt idealism, perfecțiune artistică și o rară îmbinare între calitățile inimii și cele ale intelectului" ". S-a născut la Paris. Încă din adolescență era pasionat de științele exacte.După un stagiu în administrația uzinei metalurgice de la Creusot și un început de studii
Sully Prudhomme () [Corola-website/Science/298057_a_299386]
-
cu adevărat niciunul dintre aceste lucruri. Cu toate că a locuit preponderent în Anglia, Russell s-a născut în Țara Galilor, țară în care a și murit, la vârsta de 97 de ani. La începutul anilor 1900 Russel a condus "revolta britanică împotriva idealismului". Este considerat ca fondatorul filosofiei analitice, alături de predecesorul său Gottlob Frege și protejatul său Ludwig Wittgenstein, și este văzut ca unul dintre cei mai importanți logicieni ai secolului XX. A fost co-autor (împreună cu A. N. Whitehead) la "Principia Mathematica", o
Bertrand Russell () [Corola-website/Science/298164_a_299493]
-
al II-lea). Totodată, sub înrâurirea teoriilor darwiniene, își afirmă opiniile deterministe în teza sa "Ereditatea și morala". La întoarcerea dintr-o lungă călătorie în Germania, Grecia și Rusia, moment care marchează ruptura sa cu Brandes, se orientează spre un idealism de inspirație germană. Dramele sale poetice, dintre care și "Brynhild", poartă amprenta influenței lui Schiller, iar, în ceea ce privește stilul savant, pe cea a lui Swinburne. Romanele sale aparținând aceleași perioade, și în special "Romulus", sunt tributare romancierilor ruși, cu precădere lui
Karl Gjellerup () [Corola-website/Science/298207_a_299536]
-
de a lucra în consacratul sistem al mitei, îi creează lui Lumeț cadrul pentru un atac la corupție și la frustrantele mecanisme de auto-protecție ale birocrației. Complementar, energiile emoționale ale filmului sunt concentrate în eroul însuși - Serpico. Amestecul particular de idealism și obsesie în noțiunea să de integritate îl duce pe erou, la situația de printre colegi și de imposibil partener, acasă ." - Richard Combs , 1974 (Monthly Film Bulletin)
Serpico () [Corola-website/Science/315675_a_317004]
-
teolog român contemporan cu el, Părintele Dumitru Stăniloae, pe care l-a cunoscut în închisoare. De asemenea, Țuțea a apreciat diferiți gânditori precum Werner Sombart și se referă frecvent la savanți precum Heisenberg și Poincaré. Inițial, Țuțea a respins categoriile idealismului occidental, înlocuind cadrul conceptul kantian cu un spectru de nuanțe empirico-fenomenologice. Filosofia sa de mai târziu, după cum declară el, este un efort de gândire „teologală” (nu teologică). El susține că Adevărul este unic, dar rațiunea umană nu-l poate găsi
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
conflictelor interne care definesc condiția umană, pe care - inspirat de William Faulkner - o descrie ca singurul motiv de a citi „orice” literatură, indiferent de gen. Temele majore ale lui Martin sunt multi-fațetate și stratificate, însoțind călătoriile personajelor sale - care includ idealismul vs. datorie, iubirea romantică vs. familie, conflictele izvorâte din obligațiile sociale, motivele care-i împing pe oameni spre „rău”, etica acțiunilor politice și consecințele lor, brutalitatea războiului. Romanele și povestirile sale au deseori un fundal religios și îi pun cititorului
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
de vedere, capătă o afinitate pentru problemele psihofizicii. După recuperare, s-a orientat spre studiul minții și al relațiilor dintre corp și minte, oferind lecturi publice cu privire la subiectele pe care cărțile sale le trata. Fondul sau conceptual este cel al idealismului obiectiv: el afirmă despre conștiința că este peste tot în Univers, corpurile cerețti fiind însuflețite, iar materia nu este decât o umbră a psihicului. A vrut să demonstreze aceste idei cu ajutorul matematicii și a experimentului. În ianuarie 1830 a fondat
Gustav Theodor Fechner () [Corola-website/Science/317298_a_318627]
-
cunoscută lumea reală. O primă deosebire fundamentală constă în chestiunea, dacă obiectele cognoscibile sunt independente de modul în care devin cunoscute de om sau imaginea obiectelor în conștiință depinde totdeauna de capacitatea de cunoaștere a omului. Contrar realismului epistemologic este idealismul, care susține că imaginea lumii, așa cum ne apare, este construită cu precădere în conștiința oamenilor. Idealismul neagă o existență a lucrurilor fără participarea rațiunii umane. Variante moderne ale idealismului se întâlnesc în diverse prezumpții ale constructivismului. O altă concepție antirealistică
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]