1,774 matches
-
ăla de Rogoz. — Mă doare-n cur de Rogoz, nu am de gând să merg la el la birou, nu am de ce să merg. Dacă e nevoie merg mai sus, Îi scriu o scrisoare lui Ceaușescu, dar să mă judece idioții, nu, asta niciodată. E bine? Păi, ce, mai sus nu crezi că sunt la fel de idioți? Ți se pare că Ceaușescu e altfel? Nu mă băga În jocul tău, a șuierat Vasile ame nințător. — Liniștește-te. De fapt suntem chemați amândoi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și filozofie ca și-ntr-o academie ungurească, cu unica deosebire că nebunii de la noi sunt spirituali, pe când nebunii unguri sunt idioți. Ori o academie maghiară și *** - ori un spital de la Doebling: e unul și același lucru. Și, pentru asemenea idioți, România să-și piarză încrederea în casa suverană* de Habsburg, căreia îi datorăm toată cultura, căreia i se datorește cultura noastră națională în embrion și cu rădăcini? Ferească Dumnezeu. ["PENTRU ACEȘTI THERSITES... "] 2257 Pentru acești Thersites din Europa, pentru acești
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
goale a apartamentului, mă aflasem la vedere pentru mii de automobiliști în așteptare, dintre care mulți trebuie să fi speculat pe marginea identității acelei siluete bandajate. Pentru ochii lor, trebuie să fi părut ca un fel de totem coșmaresc, un idiot domestic care suferea de-o afecțiune ireversibilă a creierului în urma unui accident rutier și care era scos afară, în fiecare dimineață, să privească scena propriei sale morți cerebrale. Traficul înaintă încet spre nodul rutier de pe Western Avenue. Am pierdut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
până-n vecii vecilor. Nicăieri în literatura veche, n-o să găsiți mai mult cinism și ipocrizie, decât în cuvântarea lui Isus de pe munte, în care expune el „fericirile”. Credeți că degeaba, îi pune el în capul listei fericiților pe tâmpiți, pe idioții din naștere, pe cei duși iremediabil cu pluta? Iată cum a glăsuit: „ Fericiți cei săraci cu duhul, că al lor este împărăția cerurilor”. Și pe atunci, ca și acum, s-a observat că proștii sunt foarte ușor de condus. Așa
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vremuri în care, deși era greu, totuși speranța într-o viață mai bună înflorea în fiecare amărăștean din zilele acelea, când orice prăpădit, era cu mult mai puțin prăpădit. Mi-am amintit acum, o discuție descrisă de Dostoievski în romanul Idiotul, discuție dintre prințul Mâșkin și un oarecare politician din zilele acelea. Politicianul explică lui Mâșkin, cum percepe el socialismul făcând o comparație foarte plastică între acesta și ei care stăteau la discuție. Spunea politicianul: „Să zicem că eu am surtuc
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu-l făcuseră pe Sever să dezarmeze, în schimb îl necăjiseră mult. Ai văzut, mă Norica?... Ciolovecii ăștia vor să mă vadă turnând ulei în candele până când o să ies la pensie, ca să-i dea o pâine albă să roadă unui idiot... Mama lui de Lulea!... Îmi vine să mă duc într-o zi peste ei și să le ard la toți câte o pereche de palme!... Ei, doamne ferește! vorbi Norica îngrijorată. Vrei să dăm de necaz?... Ia-o ușor, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vorbise niciodată, iar creierul lui rămăsese blocat În copilărie. Oamenii mai puțin miloși ziceau că se născuse debil, ceea ce nu era de mirare pentru cei care-l cunoscuseră pe tatăl lui, Hervé Leguellec, În mod general ridicat la rangul de idiot congenital al insulei. Cu toții recunoșteau totuși că Pierric ar fi putut ajunge și mai rău. A priori, el nu moștenise apucăturile violente ale tatălui. Sau, cel puțin, nu le dovedise Încă niciodată pînă atunci. Laba grea se lăsă peste umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ești zdravăn! izbucni ea. - Serios, căpitane, cine știe ce ai să descoperi despre ai tăi? Sau să suporți? - Ce vrei să zici? - Fraza În bretonă face referire la Cel-de-Sus, așadar cu siguranță la Dumnezeu. E adesea marca unui ucigaș În serie, un idiot care se crede Învestit cu o misiune divină. Alte crime... Ideea Îi Îngheță sîngele În vine tinerei polițiste. - Toată familia ta e de aici, continuă Lucas, cunoști pe toată lumea de pe insulă... - Iar dumneata nu cunoști pe nimeni, i-o Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urma. - Cum am putut crede că ai să-ți pui meseria Între paranteze? declară el, amar. De fapt, n-ai avut niciodată de gînd s-o faci. Mi-ai spus asta pentru că știai că era important pentru mine. Iar eu, idiotul, te-am crezut. - Eram sinceră, Christian. SÎnt și acum sinceră. Voi veni după tine de Îndată ce... Christian ricană, Întrerupînd-o brusc. - Uită-te la tine! Nici tu nu crezi. Își Închise sacul trăgînd de fermoarul recalcitrant. - S-a isprăvit cu promisiunile, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vîrÎ În vorbă Stéphane, plin de entuziasm. - Morineau! Ne lași să ne vedem liniștiți de treabă, OK? Mulțumește-te să păzești postul. Ușa se Închise În urma celor doi polițiști. Stéphane, vexat, Îl maimuțări pe Fersen. - Mulțumește-te să păzești postul... Idiotule! Rulaseră În tăcere. Fersen respecta mutismul Mariei, crezînd că era preocupată de rețeta aceea care arunca o umbră de suspiciune asupra mamei ei. Dar preocuparea Mariei era altundeva, căci nu putea crede nici măcar o clipă că Jeanne ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce se petrece? Ajunse lîngă el, udă și Înfuriată că el nu părea să-și facă prea multe griji. - Jandarmii l-au văzut pe fratele dumitale urcînd dinspre golf, mi-am spus că poate Nicolas... - Nu e chiar atît de idiot Încît să vină să cadă singur În capcană! Pleacă de acolo! Hai! Îl trase de cămașă. Dezechilibrat, el se rostogoli de pe stîncă și se pomeni În apă pînă la brîu. Valurile se succedau cu violență, dar fără resac, suprapunîndu-se, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
modul ăsta de a-și ascunde adevărul, puțin lipsea să n-o ia la rost. Medicul Îi Întrerupse șirul gîndurilor. - Trebuia să se mărite cu Christian Bréhat, nu e așa? Poate că ar trebui să-l prevenim... Ce se amestecă idiotul ăsta, gîndi Lucas agasat. Răspunse sec: - Familia Kermeur i-a trimis un mesaj la postul de comandă al cursei. Bréhat era la Plymouth, În plină pregătire. În ciuda Îndemnurilor oficiale de a se vorbi cît mai puțin cu putință despre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să te măriți cu Hervé Leguellec pentru respectabilitate, așa e? - Mă durea În cot de reputația mea, ce voiam eu era să-l umilesc pe Arthus, să-i dau copilului lui drept tată pe cel mai cretin dintre cretini, pe idiotul congenital din Lands’en. - Și cum rămîne cu dragostea În toată povestea asta? Yvonne scoase un soi de scheunat cinic. - Dragostea e un lux, fata mea, știi asta foarte bine. Tu și cu mine sîntem făcute din aceeași plămadă. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lemnul podelei. - Lucas! Nu! Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o sugrumă pentru a o face să tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă mai sîcÎie! Morineau În sus, Morineau În jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui Stéphane. Rămase Încremenită, cu ochii ațintiți cu groază asupra picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului. Stéphane dădu drumul unui rîs satisfăcut. - Complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plece pe mare Împreună cu Morineau. Cu moartea În suflet, porni motorul și manevră spre ieșirea din port. De cum ieșiră din raza vizuală, Stéphane se destinse și nu rezistă plăcerii de a savura răsturnarea de situație. - M-ai luat drept un idiot, așa e? Nu-ți poți imagina ce m-am distrat! Ah, mutrele voastre după dispariția lui Pérec! Sau cînd ați vizionat benzile video! pufni el. - Pe frații mei, pe Yves, pe Gwen, dumneata i-ai ucis? Dumneata i-ai ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o clipă că ai putea să trăiești alături de un mincinos, care pe deasupra mai e și laș. Și impostor! Atît de grăbit să se Întoarcă alături de tine că nici măcar n-a avut timp să se radă! Mă rog... sînt eu un idiot! Probabil că nu știa că toate mijloacele de informare vor fi prezente, altfel ar fi făcut-o! Marie se simți Înciudată că el exprimase În cuvinte ceea ce simțea și ea În sinea ei. - Oricum, legătura dintre noi doi era sortită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se urcă În mașină; Lucas deja se enervase. - Un raport?... Foarte bine, Îl veți avea Într-o oră, prin fax! Respectele mele, domnule. Închise, se așeză la volan și Începu să-și verse mînia. - Șii ce mi-a spus idiotul ăsta? - Că Arthus de Kersaint este una din notabilitățile regiunii, că nora sa, Armella, joacă golf cu soția lui, Carline, și că nu e el omul care să scuipe pe relațiile cu castelanii doar ca să ajungă la funcții mai Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și disciplineze gîndurile, acestea Își urmau cursul și se Întorceau invariabil spre port. Spre cafenea. Spre ea. Se Întrebă dacă Își pusese rochia albă pe care o purtase În seara aceea la Brest. Și Își spuse că era un biet idiot. Și-l imagină pe skipper jucîndu-și rolul de fante și strivi cu furie al nu situ cîtelea chiștoc, fumat doar pe jumătate. Jumătatea care nu dă cancer, zicea el. Se crezu pradă unei iluzii văzîndu-l. Proaspăt ras, cu părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui. Marie Înțelese imediat după privirea și după mersul lui că băuse din plin, se hotărî să nu-i facă nici un reproș și se apropie cu calm, cînd el Începu să țipe la ea: - Mă iei Într-adevăr drept un idiot? Te aștept de ceasuri Întregi! Ar trebui să fii nevasta mea, dar tu mă tratezi ca pe un cîine! - Christian, te rog... - Ce făceai cu tipul ăla? Crezi că nu v-am văzut? Te porți ca o stricată! O Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în calitate de soție, n-ar fi trebuit s-o mint, să-i ascund nimic sau să fac ceva ce-ar fi trebuit ascuns de ea. Nu am procedat deloc cinstit, domnilor. Este numai vina mea, adică a noastră. Sinele Mic: Mare idiot mai ești! Idiot ce sunt! Măcar dacă te-ai fi abținut să-i faci acele mărturisiri. Asta a declanșat totul. După aceea a urmat delirul... Din acel moment mi-a torționat creierii zi de zi și ceas de ceas. Vaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înger! Un înger! (Philip consternat... în cor) Philomena, tu te-ai transformat într-un înger!? Sinele Mare: Era de așteptat! Întotdeauna am știut că ești un înger! (Masca îi dă o palmă în cap Sinelui Mic. Apoi către el.) Masca: Idiotule, ce-ai făcut? Și tu ai făcut-o vacă? Ai jignit o creatură celestă. Ți-am mai spus că te ia gura pe dinainte. Îți dai seama ce repercusiuni pot fi? Sinele Mic: Și ce vrei să spui că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
văzut vreo urmă de suferință pe fața lui? Nu! Pentru că e un actor prost! Deosebit de prost! Un actor ce-și ascunde sentimentele, în loc să le etaleze publicului. Un actor ce nu-și poate juca nici măcar propriul rol trebuie să fie un idiot, un impostor de sine. El nu face decât să se prefacă, adică să joace teatru, cum ar veni. Se preface acasă în fața soției, a copiilor, se preface pe scenă, deși el are mereu un singur rol de jucat peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
decât oricine. Ești poet, nu? Ai scris o operă. — Și la ce te-aș putea ajuta eu, un poet? — E ceva nebunesc În moartea asta. Dante hotărî să nu ia În seamă jignirea. Ce i-ar fi putut răspunde acelui idiot? — Se spune că, dintre priori, domnia ta ești cel mai nimerit... continuă Bargello. — Nimerit să ce? — Să... să cercetezi prin lucrurile secrete. Căpetenia gărzilor rosti aceste vorbe pe un ton aparte, de admirație și totodată de suspiciune. Secretul e antecamera crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și ticăloșii care Îți fac cortegiu, atunci când... — Du-te și te fute, messere, Îl Întrerupse celălalt fără măcar să dea semne că se va ridica și Însoțindu-și cuvintele cu un căscat. „Vade et repetito“, se simți dator să adauge. Repete idiotule! strigă Dante. Anunță-mă, fecior de curvă, sau diseară o să dormi la Stinche. Omul se uită la el așa cum te uiți la un nebun. Apoi păru să Își dea seama, În sfârșit, de straiele lui fastuoase. Zăbovi cu privirea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dar asasinul trebuie că fugise de puțin timp, fiindcă trupul victimei Încă se zvârcolea În spasmele agoniei, mi s-a spus. — A fugit? Pe unde? Prăvălia are o singură ieșire, spre stradă. Cum de nu l-a văzut nimeni, dintre idioții ăștia blestemați? Îți spun că e o forță diavolească dincolo de toate astea! Poetul nu Îl mai asculta. Privirea lui străbătea Întreg localul, examinând din nou fiecare amănunt. Pereții păreau din piatră compactă și erau perfect vizibili, cu excepția spațiului dinapoia raftului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]