1,748 matches
-
Filipovna, prin „îndoirea“ filei... (detest tipii, de orice calitate intelectuală ar fi, da, monștrii ce boțesc astfel, nonșalanți și bestiali, „obiectul plăcerii“... Mâșkin putea improviza un semn, o sforicică, o ață, ceva acolo... sau să memoreze numărul... ba nu, exclus!, Idiotul nu prea ține minte, avea și crize epileptice, mă rog... o!, în nici un caz, mă înfurii brusc, scăpat de mila asta livrescă față de prințul neglijent, sadic cu hârtia moale a romanului celebru... molestarea foii e barbară... sufletul slav!... păi, mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
spui ceva drăguț?/ Ba da, am răspuns eu încet, a fost drăguț din partea ta că mi-ai pus mâna pe umăr, atunci când tâmpiții aceia m-au judecat - și a fost foarte drăguț că i-ai salvat viața doamnei Wieneken, atunci când idiotul de maior a vrut să o împuște./ Ah, a spus el, aproape că am și uitat lucrurile astea./ E foarte drăguț din partea ta că le-ai uitat - eu însă nu le pot uita.“ - Heinrich Böll, Opiniile unui clovn Ceea ce ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
fapt, la început“, a mărturisit regizorul după prezentarea fiecărei părți pe scena teatrului sibian. „Visez la Simerom. Sper și cred că va fi un eveniment ieșit din comun“, spune Măniuțiu. Alte spectacole românești importante din festival sunt Viața cu un idiot și Othello?! în regia lui Andriy Zholdak, Nasul și Capra sau cine e Sylvia?, ale lui Alexandru Dabija, Vremea dragostei, vremea morții și Balul, de Radu Alexandru Nica, Inimi cicatrizate, în regia lui Radu Afrim. Purcărete, absent Silviu Purcărete este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Șerban, Teatrul Național Cluj, spectacol-lectură »Năzdrăvanul occidentului, regia Laszlo Bocsardi, Teatrul „Tamasi Aron“ 30 mai »Trilogia evreiască, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Național „Radu Stanca“ Sibiu »Vinerea lungă, regia Tompa Gábor, Teatrul Maghiar de Stat Cluj 31 mai »Viața cu un idiot, după Viktor Erofeev, regia Andriy Zholdak, Teatrul Național „Radu Stanca“ Sibiu » Unchiul Vanea, Chiten Company (JAPĂ 1 iunie »Pastorale, Grigore Leșe, la Cetatea Cisnădioara »Balul, regia Radu Alexandru Nica, Teatrul Național „Radu Stanca“ Sibiu 2 iunie »Waxing West, La MaMa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Așa că e sociopat, ce să mai discutăm. Fumează, iar asta e nesănătos pentru el și pentru cei din jurul lui. Umblă murdar și nespălat și e plin de tatuaje. Probabil că are tatuaje peste tot, prin alte locuri, mai ascunse. Un idiot. Merge pe motocicletă, face un zgomot asurzitor. Oribil personaj. Poartă ochelari de soare, ca să se dea șmecher. Acum vreo săptămână l-am văzut de la balcon. L-am scuipat în cap. Mă rog, nu l-am nimerit. Scuipatul meu a căzut
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
facă dreptate cumva. Asta e lumea în care trăim. Odioasă lume. Degeaba am muncit o viață. Degeaba am fost respectuoasă cu semenii mei. Degeaba am dat bună ziua în stânga și-n dreapta. Acum nu mă mai bagă nimeni în seamă, iar idiotul ăsta mi-a omorât florile. Cu zâmbetul pe buze. Într-o lume normală, aș avea tot dreptul să-l dau în judecată. I-aș cere despăgubiri astronomice, ca să-l usture și să simtă și el cum e să te doară
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
-ntâmplă. Adică, mă rog, nu prea se ntâmplă, dar se mai întâmplă și rahaturi de astea. Adică tu n-ai știut nimic sau cum? Păi și el s-a căsătorit așa, de alaltăieri și până azi. Ieri. Mm. Mamă, ce idiot. Iartă-mă, dar e greu de crezut, pe bune. Adică nu ți-a spus nimic până alaltăieri și după aia hodoronc-tronc te-ai trezit că te sună și că-ți spune că s-a căsătorit cu alta? Mhm. Nasol. Dă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și fă-mi rost de ceva mai cum trebuie. Un Sorinel Puștiu sau un Copilu de Aur sau așa gen. Hai, că n-am toată viața la dispoziție. Vorbim mai târziu că acuma tre să plec la operă. Nu, bă, idiotule. Mă-ntâlnesc c-un șmenar acolo-n față că tre să schimb niște parai. Hai marș și vorbim mâine. Și să-mi faci rost de ceva ca lumea, nu de ratați care nu-i vrea nimeni. Hai ciau, mă. Ambiție
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
că-l ascult. Așa. Și-i zic să sune înapoi la taxi și să anuleze comanda fiindcă face o greșeală imensă și că, dacă pleacă acuma, nu mai avem cale de întoarcere. Și după aia stăm vreo cinci minute. Ca idioții. Ea se uită-n gol și eu mă uit la ea și fierb. Și-mi zic că, uite, chiar se-ntâmplă, chiar acuma, ne despărțim în paștele mă-sii, și nu-mi dau seama dacă sufăr fiindcă o să-mi fie
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ai înveselit puțin, Cornele. Se pare că nu mi-am pierdut darul ghicitului. (Mă întrerupe repede.) Bă, animalule, bă. Nu mă cheamă Cornel, bă. A, da? Iartă-mă. Dar sunt pe-aproape, așa e? Gigel? Costel? Viorel? Ionel? Vasile, bă, idiotule. Vasile. Aaa, păi de ce nu zici așa, băi Vasilică? Băi, rahat cu ochi ce ești, Vasilică să-i zici lu mă-ta. Păi să știi că eu chiar așa-i zic uneori lui maică mea. Vasilică. E un alint. Un
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
salvează. Căci binele care nu este în legătură permanentă cu adevărul cristic nu are valoare soteriologică. Salvează doar binele făcut din îndemnul credinței. Rogojin și Ippolit sunt personaje care reprezintă și ele necredința și damnarea, în paginile altui roman dostoievskian, Idiotul. Ippolit și Mîșkin par să formeze o unitate de contrarii. Ambii sunt orfani, fără bani și bolnavi, dar credința în Dumnezeu îl ajută pe Mîșkin să-și învingă boala și să-și dorească să-i ajute pe ceilalți, în timp ce ateismul
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
și Inchizitorul. Atitudinea acestuia din urmă însă nu este de deschidere, ci de respingere. Din discursul său reiese că Isus a coborât pe pământ prea devreme și l-ar putea încurca. Dostoievski, pe fondul mai vechilor sale afirmații din romane (Idiotul) și din Jurnalul de scriitor, îl face pe Inchizitor reprezentantul unei religii care a confiscat libertatea individului punând mai presus de acesta autoritatea bisericii. Catolicismul - afirmă Dostoievski - urmărește ideea romană preluată de Roma creștină de la Roma imperială. Papa, urmașul lui
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
descoperisem pe mine însumi în romanele doamnei Bengescu, pentru că asta-mi era patria. Conștiința propriei mele urbanități (lipsa duioșiei față de sat și țărani m-a caracterizat întotdeauna) s-a limpezit definitiv în mine. Citisem Crimă și pedeapsă (romanul fascinantului Petersburg), Idiotul, Frații Karamazov cu cel mai mare interes, dar Dostoievski îmi era străin (multă vreme, l-am preferat net pe Tolstoi) și nu aveam să-l înțeleg cu adevărat decât târziu, prin Amintiri din casa morților, Posedații și Omul din subterană
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
geniul ortodoxiei moderne, a dovedit că nu e nevoie de nici o mitologie pentru a ridica arta până la înălțimi neatinse. Scriitorul rus nu și-a modelat operele după calapodul tragediei antice ca Racine și Corneille, ci după disciplina hagiografiei bisericești. Romanul Idiotul e, în realitate, o hagiografie modernă, iar Frații Karamazov o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație e conștiința creștină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești. Această conștiință creștină, dramatică, profundă ca un abis
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
emisfera supraterestră a extazului paradisiac. Demonicul din natura păcătoasă e întrupat cu deosebire în figura halucinantă a lui Ivan Karamazov sau a lui Nikolai Stavroghin din romanul Posedații. Seraficul e întrupat în Alioșa Karamazov și în Prințul Mîșkin din romanul Idiotul. Pentru preocupările noastre, Prințul Mîșkin oferă figura cea mai interesantă. Dostoievski a vrut să întrupeze în el ideea unui sfânt modern. Unul dintre cei mai noi și mai însemnați interpreți ai lui, gânditorul german Romano Guardini, vede în Prințul Mîșkin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în scenă direct pe Fiul lui Dumnezeu, l-ar fi reprezentat sub acest nume de nobil rus. Interpretarea lui Guardini e însă excesivă. În cursul litografiat, pe care l-am ținut acum zece ani despre Dostoievski, am subliniat că romanul Idiotul nu se poate înțelege în toată adâncimea lui decât dacă îl considerăm ca o paralelă a Evangheliei, din care anumite scene par transpuse cu mici modificări de mediu. Dar aceasta nu înseamnă o biografie romanțată a Mântuitorului sub nume de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
autism este existența la unii dintre ei a unei memorii de fixare excelentă (ex: pot memora cifre, date, pot reproduce melodii auzite cândva, își pot aminti fapte și gesturi, amănunte pe care ceilalți le-au uitat deja). Au fost denumiți “idioți savanți” dar nu toți cei cu astfel de manifestări sunt autiști. Există, de asemenea, probleme de organizare a informației și în a trece de la o idee la alta sau de la o acțiune la alta. Dezvoltare somatică la majoritatea copiilor autiști
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
11.01.2009, http://www.afaceriagricole.net/localitate/1721 -Bicazu-Ardelean.html), unde avem de-a face cu juxtapunerea textemelor caragialiene Bravos, bobocule! (Efimița, în Conu' Leonida față cu reacțiunea, din care s-a păstrat doar primul termen) și Amice... ești idiot! (din care a fost preluat ad-litteram tot primul termen, iar celălalt a făcut obiectul unei dezvoltări: "ești tare"). Compunerea celor două texteme produce, la prima vedere, un efect contradictoriu, însă acesta este dezambiguizat odată cu sesizarea [Ironiei] pe care o implică
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
argumentează împotriva ideilor înnăscute. Chiar dacă "ar putea exista adevăruri asupra cărora întregul gen uman să fie de acord, [...] acest consimțământ universal nu demonstrează nicidecum că aceste adevăruri au fost înnăscute"29. Locke aduce ca argument în favoarea acestei teze faptul că idioții și copiii nu au cunoștința adevărurilor și principiilor, prin urmare acestea nu pot fi imprimate în mod natural în suflet. "Este clar că copiii și idioții nu au nici cea mai vagă idee despre aceste principii și nu le gândesc
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
adevăruri au fost înnăscute"29. Locke aduce ca argument în favoarea acestei teze faptul că idioții și copiii nu au cunoștința adevărurilor și principiilor, prin urmare acestea nu pot fi imprimate în mod natural în suflet. "Este clar că copiii și idioții nu au nici cea mai vagă idee despre aceste principii și nu le gândesc în nici un fel, ceea ce este suficient pentru a distruge acest consimțământ universal pe care toate adevărurile înnăscute trebuie să-l producă în mod necesar. Căci a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
general etc.). Această sesizare a unui tip de proză de o altă factură o regăsim și în delimitările pe care le face I. P. Culianu în monografia lui Mircea Eliade, între cele "trei cicluri fantastice": al "eroului" și "al questului", al "idiotului" și al "call-ului", al "criptografiei" și al "spectacolului"183. Delimitările se regăsesc și în întrebările dintr-un proiectat volum de convorbiri în care I. P. Culianu punea semnul egalității între etapele "carierei literare" a lui Eliade și cele "trei etape pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
om mare (febr. 1945), Douăsprezece mii de capete de vită (dec. 1952) rămân în afara vreunei încadrări. Este vorba de un criteriu doar cronologic, deoarece pe baza trăsăturilor definitorii, Douăsprezece mii de capete de vită este încadrat de către Culianu, în ciclul "idiotului", iar pentru Sorin Alexandrescu, este "un prim "exercițiu" al noului tip de fantastic, dezvoltând sugestii din Nopți la Serampore și Secretul doctorului Honigberger". Dacă Un om mare continuă ca modalitate Șarpele, în schimb, Fata căpitanului, Ghicitor în pietre și O
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cristalizarea evidentă a noului tip de fantastic, care se va instaura de aici înainte definitiv în opera lui Mircea Eliade"185. Dacă la început povestirile fantastice răspund convingerii lui Eliade, formulată în studiul Folclorul ca instrument de cunoștere, în ciclul "idiotului" (caracterizat prin teoria miracolului irecognoscibil, "alunecarea" planurilor temporale, discontinuitatea timpului), apare o nouă tipologie a personajului cu o altă atitudine și un alt mod de a se raporta la lume: "idiotul" din estetica expresionistă, corespunzând unei "noi estetici și unei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în studiul Folclorul ca instrument de cunoștere, în ciclul "idiotului" (caracterizat prin teoria miracolului irecognoscibil, "alunecarea" planurilor temporale, discontinuitatea timpului), apare o nouă tipologie a personajului cu o altă atitudine și un alt mod de a se raporta la lume: "idiotul" din estetica expresionistă, corespunzând unei "noi estetici și unei modalități noi prin care sacrul se dezvăluie în lumea modernă"186. (M. Lovinescu nota apariția unui om simplu, "dacă nu de rând, prin naivitatea căruia străpung misterele. Un om simplu căruia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnificațiile". Personajul reprezentativ este Gavrilescu, prin naivitatea căruia misterul irupe, "și totul devine semn și miracol într-o mahala magică, sub un cer mai bucureștean decât a fost vreodată (...). Mircea Eliade se află la ceasul transparenței. Al grației, probabil"187.) "Idiotul" care înlocuiește "specialistul sacrului" din cadrul "ciclului indian" (Nopți la Serampore, Secretul dr. Honigberger, Șarpele) și pe care Culianu îl raporta la idiota triumphans al lui Nicolaus Cusanus și din toată tradiția creștină, se regăsește și în cel de al treilea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]