3,426 matches
-
împărtășite. Medicul se erija în savant atotputernic în mâinile căruia pacientul își încredința sănătatea, uneori chiar viața. Timpurile s-au schimbat, mentalitățile de asemenea. In afara unei cereri explicite a pacientului, acesta nu mai are nici un motiv să rămână în ignoranță. Pentru că ne întrebăm cum poate acesta să se lupte, să se opună unui inamic care îl asaltează cu fața mascată și din umbră? Lupta este inegală și pierdută din start. Ignoranța produce teamă, inactivitate sau apariția unei atitudini agravante. A
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acesta nu mai are nici un motiv să rămână în ignoranță. Pentru că ne întrebăm cum poate acesta să se lupte, să se opună unui inamic care îl asaltează cu fața mascată și din umbră? Lupta este inegală și pierdută din start. Ignoranța produce teamă, inactivitate sau apariția unei atitudini agravante. A comunica pacientului un diagnostic de tulburare schizofrenă, de tulburare bipolară sau de tulburare fobică nu agravează nici boala nici condițiile de viață, dar amplifică șansele de a accepta, de a gestiona
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cunoscute de către medici, de către psihologi. Este vorba despre tulburări prezente în clasificările internaționale validate. Pentru a fi mai concret, suferiți de...”. A denumi tulburarea înseamnă a o desacraliza, a o dedramatiza. Acest lucru permite părăsirea sferei iraționalului, fatalității, neputinței, disperării, ignoranței, fricii pentru a face față unei probleme concrete, care poate fi combătută. Inseamnă a pune capăt tabu-ului, tăcerii, înseamnă organizarea dialogului și revenirea în universul posibilului și al existenței. Incetarea izolării „Nu sunteți singurul(a) care suferiți de aceste
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din partea fiecărui om de știință. Voi sublinia pe scurt trei idei referitoare la curiozitate, adevăr ca etică și apartenența la o comunitate. În primul rând, omul de știință nu respectă nici un argument bazat pe autoritate. Curiozitatea este cea care domină. Ignoranța constituie inamicul său numărul unu; tot astfel și părerile preconcepute. Simplul fapt că un număr mare de persoane repetă ceva nu face ca acel lucru să fie și adevărat. Căutați probe și examinați-le în mod critic. Dacă nu există
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
adevărul a ceea ce observăm. Problema principală care apare în cazul unui astfel de dualism a fost expusă foarte clar de Kant. Conștiința individuală care cugetă asupra unor astfel de probleme și se presupune că este capabilă să penetreze valul de ignoranță, ni se dezvăluie numai prin autopercepție și se deplasează confortabil prin domeniul percepțiilor empirice normale. Conștiința individuală pe care o recunoaștem, având calitatea de conștiință care raționează, există astfel pe același plan al realității cu alte fenomene empirice. De aceea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
distrugerea fizică și morală a sociologilor interbelici sau exilarea lor; amestec brutal al partidului-stat În cercetările de sociologie; pregătirea precară, dominată de șabloane ideologice, a „noilor” sociologi, scopul fiind de a deveni „soldați devotați ai partidului pe frontul ideologic”; transformarea ignoranței active În criteriu de evaluare a sociologiei și sociologilor; Îngustarea câmpului de studiu și diminuarea resurselor alocate, culminând cu desființarea specializării universitare În disciplina la care ne referim - studiile de sociologie au fost golite de substanță sau condamnate la un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
social, pentru a constitui ceea ce D. Hume a numit „științe morale”. În această perioadă, s-a pus problema înțelegerii mai profunde a condiției umane ca preludiu al emancipării omului modern de ceea ce în epocă se considerau a fi constrângerile superstițiilor, ignoranței, ideologiei sau relațiilor sociale feudale. Acum au fost inventate tradițiile și tradiționalismul trecutului, ce trebuiau depășite prin tranziția către modernitate. Și tot acum, în numele afirmării unei raționalități științifice atotcuprinzătoare, se considera că filosofia morală veche trebuia înlocuită de acea „știință
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de decalaj trebuie atribuit creșterii productivității din cei doi factori ai producției - capitalul fizic și munca -, drept urmare a încorporării cunoașterii fie în forma calificărilor mai performante, fie în cea a uneltelor sau tehnologiilor mai bune. Numit uneori și „măsură a ignoranței teoretice”, datorită incapacității analiștilor de a construi estimări cât mai precise ale creșterii economice reale pe baza celor doi factori ai producției, factorul rezidual a captat tot mai multe preocupări. În definitiv, creșterile de capital explicau numai 30% din variațiile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tipul lor. În raționalitatea structurală tehnico-științifică, distincția dintre experți și novici este tranșantă și ierarhică. În opinia și abordarea elitei științifice, publicul este în majoritate ignorant, chiar irațional. Dacă rezistența la aplicare, eșecurile aplicării sau criticile formulate sunt puse pe seama ignoranței, atunci o informare detaliată și o bună transmitere și reproducere ar ameliora ignoranța și ar crește performanța înțelegerii și acțiunii. O astfel de abordare suferă însă de un deficit cultural major. Și iată de ce. Știm că orice produs tehnologic al
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și ierarhică. În opinia și abordarea elitei științifice, publicul este în majoritate ignorant, chiar irațional. Dacă rezistența la aplicare, eșecurile aplicării sau criticile formulate sunt puse pe seama ignoranței, atunci o informare detaliată și o bună transmitere și reproducere ar ameliora ignoranța și ar crește performanța înțelegerii și acțiunii. O astfel de abordare suferă însă de un deficit cultural major. Și iată de ce. Știm că orice produs tehnologic al științei se bazează în concepere și aplicare pe presupoziții culturale tacite sau implicite
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
întrucât au fost criticate sau chestionate, discursul rezultat este pe cât de depărtat de realitatea trăirii efective a consecințelor, pe atât de sofisticat din punct de vedere tehnic. Realitatea trăită este distorsionată discursiv și bazată pe o percepere falsă a pretinsei ignoranțe a publicului. Raționalitatea structurală eșuează în critica iraționalității sau a ignoranței publicului și este viciată de incapacitatea sa de a evalua eficient și rezonabil propriile eșecuri în „lupta cu natura”, în asigurarea „progresului” nelimitat și mai ales în generarea „efectelor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
depărtat de realitatea trăirii efective a consecințelor, pe atât de sofisticat din punct de vedere tehnic. Realitatea trăită este distorsionată discursiv și bazată pe o percepere falsă a pretinsei ignoranțe a publicului. Raționalitatea structurală eșuează în critica iraționalității sau a ignoranței publicului și este viciată de incapacitatea sa de a evalua eficient și rezonabil propriile eșecuri în „lupta cu natura”, în asigurarea „progresului” nelimitat și mai ales în generarea „efectelor colaterale” ce multiplică pericolele și riscurile tehnologice de genul poluării, al
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
scriitorul fusese el însuși angrenat ca medic-sublocotenent. O parte a scrierilor sale se oprește, de altminteri destul de stăruitor, asupra vieții cazone, fie urmărindu-i consecințele nefaste în rândul simplilor recruți de la țară (Sandu Hurmuzel), fie luând act de corupția și ignoranța militarilor de carieră (Toto-n război), fie punând la stâlpul infamiei politicianismul, demagogia și pretinsul patriotism. Prozatorul merge de cele mai multe ori pe linia caricaturală inaugurată de Anton Bacalbașa, dar - cum s-a observat - anticipează, în multe privințe, umorul acid din proza
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
acesta rămânând „un filolog sârguincios și cu scrupule științifice”. Sunt însă apreciate broșurile Izvorul vieții și Lupii ale lui Pavel Crușevanu („român basarabean de limbă rusă”) în traducerea lui Alexis Nour, care „deocamdată e poate singurul care să mai subțieze ignoranța noastră în literatura poloneză, ucraineană și chiar rusească”. A.-M.B.
MOLDOVA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288221_a_289550]
-
Rațiunile de poticneală” în elanul sincer al credinței nu sunt culorile pestrițe ale hainelor norodului, haosul imprevizibil al atâtor slujbe de cartier și poate nici kitsch-ul debordant al „artei populare” din biserică 1. Acestea sunt slăbiciuni sau mostre de ignoranță care circumscriu nu doar ortodoxia, ci întregul fenomen religios postcomunist. Sunt inerții sau handicapuri culturale pe care un elementar studiu de psihologie a maselor le poate explica. Altele sunt necazurile. Smintelile, persistente cum sunt, vin chiar de la forurile conducătoare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de pricepuți în a contextualiza istoric și cultural aceste texte-dinamită ale Scripturii? Mai suntem oare fideli, într-un asemenea acces de scepticism, acelui Dumnezeu care i-a inspirat pe proroci? Avem un popor care încă geme de sărăcie, neputință și ignoranță. Pe meleagurile noastre, colonizatorii romani - contemporani cu martirii Zoticos, Attalos, Kamasis și Filippos - au construit mai multe drumuri în primele decenii după victoria lui Traian (53-117) decât am așternut noi de la moartea lui Ceaușescu. Banca Națională se împrumută pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ce căutam. Am intrat în locașul lui Dumnezeu, am observat cu conștiință clerul înalt și pe cel proletar. Dar vai! Ce dezamăgire... Acolo unde credeam că voi găsi toiagul și traista, sacrul simbol al umilinței și pietății creștine, am găsit ignoranța întronată, invidia, mândria, lăcomia și alte păcate morale, pe care ne oprim a le descrie, căci legea de presă - fără îndoială - ne-ar condamna la zece ani de ocnă... Două decenii mai târziu, publicistica realistă a lui Eminescu confirma din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în relațiile sale culturale și religioase cu comunitățile țigănești din România - ar putea suprima preventiv unele potențiale conflicte etnice. Tarditas et procrastinatio odiosa est. Cum spuneam, universul simbolic de reprezentări al țiganilor rămâne pentru românul educat o imensă necunoscută. Această ignoranță este rezultatul dezinteresului sistematic față de alteritatea proximă. Pe de altă parte, cultura religioasă - nu doar sincretică, ci și ezoterică - a țiganilor n-a cunoscut efectele revoluției Gutenberg. Pentru a compensa aceste lipsuri, departamentele de istorie orală și antropologie culturală au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să depășească exercițiul explicativ mărginit în perimetrul Scripturilor. Era necesar ca dascălii ecleziastici să asume o abordare fie reconciliantă, fie polemică a temelor centrale din filozofiile și religiile eline. Recunoașterea noutății Evangheliei nu putea demara abrupt, dintr-un abis al ignoranței. Chiar și pentru cei mai însuflețiți creștini, lumea veche nu putea fi tratată subit ca o tabula rasa. Vizând întărirea morală și limpezirea intelectuală ale unor comunități aflate adeseori sub atac deschis (cum a fost cel întreținut, nu fără violență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fie evocat de spectacolul inculturării valorilor lumii postmoderne în mediul românesc. Să ne amintim că anii ’90 ai României postcomuniste au fost dominați de o persistentă febră a politicului și de admirația necondiționată pentru proiectul Europei comunitare (citit prin sita ignoranței bunăvoitoare). Patapievici a fost cronicarul necruțător al rătăcirilor românești din acele vremuri. Era solidar cu nenumărați cetățeni care încă mai revendicau pe străzi principii fundamentale: libertatea individuală, adevărul istoric, lustrația. Erupția consumerismului și barbaria simulacrelor tehnologice care flatează instinctele cele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vestigiile culturii tradiționale. Arhetipul antropologic al creștinismului medieval fusese sfântul: bipedul vertical, cu aripi de heruvim și nostalgii orbitoare, dar realizate. Arhetipul antropologic al postmodernității este larva fără memorie: un ins inițiat în mistica neputinței, în arta plictisului și retorica ignoranței. Semn al sfârșitului, el este apoteoza sfârșelii. Omul recent a încetat să mai creadă în lucrurile care au făcut istorie timp de cinci milenii, fie că acestea înseamnă vigoarea sacrului, cosmologia ritului, chemarea politicului sau imperativul estetic. Singurul lucru moștenit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
obiectul unui litigiu de proprietate: creștinii se roagă și își dăruiesc viețile slujind lui Dumnezeu și oamenilor - cu prieteni și vrăjmași laolaltă; demonii, în același timp, își revendică cât mai multe suflete, fragmentându-le unitatea lăuntrică prin sămânța îndoielii, a ignoranței și uitării. Slujitorii lui Hristos sunt cei care se uită pe sine din dragostea nebună pentru aproapele și lumea întreagă. Slujitorii diavolului uită de aproapele și ignoră lumea pentru a-și sluji lor înșiși în chip nestingherit. În rugăciune și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
intre pe orbita conștiinței europenilor de rând. Este sigur apoi că această nomenclatură poate fi prelungită la nesfârșit, pentru a ilustra argumentul nostru despre historia mirabilis. În loc de idei clare și distincte, modernii educați la școala istoriei au dobândit conștiința propriei ignoranțe și insuficiențe epistemice și morale. Știm astăzi cu câtă ușurătate am lansat în trecut judecăți istorice și etice despre cel necunoscut nouă. Adâncind cu onestitate cunoașterea unei lumi plurale și tot mai fărâmițate, istoricii ne-au eliberat de false certitudini
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Mintea este întotdeauna suficient de abilă pentru a explica „rațiunile” tergiversării. Or, nu putem începe viața nouă decât definind aceste tendințe ca trasee periculoase, fără corespondent în Împărăție. Nu putem vorbi de o viață duhovnicească fără să aducem această multiplă ignoranță la tribunalul judecății lui Hristos. Trebuie să tăiem în brazde și ultimul petec de lume semănat cu gândul slavei deșarte; tot ceea ce refuză economia iubirii divine sfârșește în gheena nerecunoștinței. Implacabila denunțare a deșertăciunii nu-și are temeiul într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
depășește sfera psihologică, compătimirea nu se realizează de la om la om, într-o relație de intersubiectivitate asimetrică. Hristos este cel care, ca Făcător și Mântuitor al omului, născut din Tatăl și pătimind pe cruce, mijlocește compasiunea pentru suferința trupească și ignoranța duhovnicească în care atâtea ființe își poartă zilele. Prin urmare, această compasiune este cu adevărat universală atunci când este inspirată de Sfântul Duh1, fiind asemănătoare charismelor mucenicilor care, de-a lungul istoriei, au murit pentru Hristos, zidind trupul Bisericii. Epilogtc "Epilog
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]