1,680 matches
-
Marc-Aureliu, așa cum ne-a transmis în meditațiile sale din cartea scrisă în limba greacă, Ta eis heauton "Către sine însuși" unde pledează pentru respectarea naturii, temperanță, bună înțelegere și mai ales efortul continuu către perfecțiunea morală de sine. Viață filozofică iluminată, de ordin mistic, a avut Magister Eckhart, o gândire depășind dogmele creștine. El concepe o Deitate Gottheit, aflată mai sus de Gott Dumnezeu, pe care îl creează pentru ca acesta din urmă, la rândul lui, să creeze lumea. În acest fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sau despre frumusețe ca fiind nu o armonie statică, încremenită "secțiunea de aur" a vechilor greci ci o armonie în mișcare, așa cum are loc în dans. Este de la sine înțeles că "poezie gânditoare" nu însemnează filozofare versificată, ci acea poezie iluminată activă care impulsionează inima, sufletul, spiritul la trăirea transfigurată a vieții. Este viața ideală. Cititorul ales, cel cu vocația trăirii poetice, află acest impuls transfigurator la poeți-gânditori și gânditori-poeți precum filozofii presocratici, Pindar, Platon, Khayyam, Shakespeare, Hölderlin, Nietzsche, Eminescu, Tagore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sui. Poetul este cel care se află, metaforizat în tot ce înfăptuiește. A crea ceva inedit devii justițiarul propriei reîntemeieri existențiale. Justiția poetică are drept țel ultim sacralizarea. Ideala creație de artă este un act sacru: o luare în posesiune iluminată a existenței, proiectată cosmic și în răspundere față de esența ei divină. Natura a născut filozofii pentru a-i afla identitatea și pe poeți pentru a-i afla idealitatea sfântă. Filozofia reușește rareori, poezia întotdeauna. Poezia ne deschide monada singurătății noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și benefic, în sensul că, în acest noian își pot afla locul și poeții autentici, până la mesianicul poet nou. Precum și exegetul luminat cel care vede, se bucură și, pentru el, a transmite această bucurie constituie un comandament sacru, împărtășind altora, iluminați, cel mai elevat adevăr omenesc adevărul poetic. Suferința stare filozofică Suferința este stare filozofică. O filozofie orfică. Este Gânditorul lui Rodin, meditând asupra dramaticului destin uman, este Gândirea (model, Camille Claudel) a aceluiași sculptor, meditând la transcenderea suferinței prin impulsionarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
desfigurează și o poartă în noroi. Eliberarea poetică Poemul: realitate absolută, prezent eternizat, eliberare metafizică ultimă. Dar el își trăiește adevărata viață, își manifestă energiile spirituale eliberatoare numai în interacțiune cu cititorul, în fenomenologia activă a receptării; a unei receptări iluminate. Iar marea poezie, cea deschizătoare de noi orizonturi onto-axiologice este, repetăm, poezia ideatică, poezia zborurilor metafizice. Nu însă o metafizică mimată, teatrală, chinuită, ci autentica viziune de mare adevăr și elevație. Acea poezie pentru a cărei lectură "trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
repetăm, poezia ideatică, poezia zborurilor metafizice. Nu însă o metafizică mimată, teatrală, chinuită, ci autentica viziune de mare adevăr și elevație. Acea poezie pentru a cărei lectură "trebuie să te îmbraci în haine și suflet de sărbătoare", cum afirma o iluminată cititoare. Acea poezie în care "intri ca într-un templu și te face să atingi cerul cu mâna", cum ne comunica o altă distinsă cititoare. În ce măsură influențează poezia viața universală? Așa cum am afirmat și altă dată, există o întrepătrundere universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a i se testa credința; trimiterea la moarte a lui Urie de către David, pentru a-i lua soția, Bethsabe; imensul harem al lui Solomon etc. etc. într-un cuvânt, un tsunami de păcate și orori aruncate în blestem de prooroci iluminați Isaia și Ieremia în primul rând. (Și ecouri în timp obsesia pansexualismului universal la Siegmund Freud, Sodoma și Gomora lui Marcel Proust, mărturia licențioasă, într-o frază unică pe zeci de pagini, la sfârșitul cărții Ulise a lui James Joyce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eliberez de impresia puternicè pe care, nu atât mesajele scrise sau imaginile de pe ecran o produc în sufletul meu, cât trèirea intensè pe care sfiosul tânèr de lângè mine, intrând într-un fel de transè, o încearcè la atingerea ecranului iluminat al calculatorului meu?! Despre prigoana și hèrțuiala vechii securitèți sârbe pe care le-au suferit acești copii și cei ce au crezut în viziunile lor, îmi vorbește Ilarie, mie nevenindu-mi sè cred cè toate aceste lucruri s-au petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fi dezvoltat papile speciale de identificare a acestuia, ar ști sè-l distingè fèrè ezitare, Am așteptat-o în curtea Muzeului, când am vèzut-o coborând i-am ieșit în întâmpinare, ne-am oprit apoi, deasupra scèrilor laterale, sub arcadele înalte, prost iluminate, de la intrarea în curtea interioarè, De ce ai venit, Matei? Ieri am decis, dar Matei oprind-o, Știu mi-ai spus sè nu mai vin! Te aștept de o orè, n-am urcat în birou, vezi! Suntem într-un spațiu public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mâinile și încearcă să scoată ușa din țâțâni. —Curvă! țipă ea. Parașută! Știam că te ții de prostii, Jim Watts, știam eu! Tu și serile tale de miercuri. Te-ai întâlnit cu proasta aia în ascuns de mine! Bucătăria e iluminată puternic; prea puternic ca să mai fie și odihnitor, să fiu sinceră. Este o bucătărie din aceea veche, demodată, cu gresie ieftină pe jos, cu blaturi Formica și cu o bandă fluorescentă pe mijlocul tavanului, pentru ca gospodina vrednică să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
monoton, satisfăcând inegalitățile, iar rezultatul teoremelor lui Lebesgue să tindă spre voracitatea acestei mulțimi. Deci, conform înaltei gândiri pline de lumină, funcția are valori repetabile, indiferent de spațiu, indiferent de timp. Geniala descoperire îl plasă pe Nilă Hagiu printre cei iluminați, pentru care respectul era un gest de profanare și nu de recunoaștere a valorilor care zăceau în el, drept pentru care ascundeam și gândurile la trecerea acestui romancier în fază de embrion, acceptându-i perorațiile stufoase, dezordinea îmbrăcămintei, culorile poluante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lungul fluviului, în amonte, cale de peste 5.000 de kilometri, dincotro venise duhoarea, fără să știe, nici unul, nici celălalt, că trec în contrasens și în contratimp, cu viteza Dorului, pe care, chiar atunci, în cealaltă parte a Lumii, un savant iluminat (fost repetent la Matematică) o captă și o zăvorî pe veci în formula: E=mc2. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ ORDONANȚA PREȘEDINȚIALĂ Sublumea a VI-a, sfera scufundată a lui Jupiter. Adjutant, Diavol Andramelec. Lumina de bază infraroșul. Locatari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei din biserica din satul natal. Mă fermeca mantia ei albă, cingătoarea albastră, mâinile împreunate în rugăciune, coroana de pe cap și rămâneam apoi nedumerit privind șarpele strivit sub picioarele ei. Aceeași Fecioară am văzut-o aseară în piața plină și iluminată feeric de lumânările celor prezenți acolo în rugăciune și cântec. Maria mi-a ocrotit pașii de multe ori și știu că mi-i va ocroti și de acum înainte. M-am revăzut copilul de odinioară din biserica satului natal. Nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
un personaj tragic, fără alte satisfacții decât serviciul la care, ca pe o stahanovistă, o uita Dumnezeu până la orele târzii, când ultimii șoferi ai redacției se retrăgeau dând cu tifla. Parcă o aveam mai aproape în zilele lungi de iarnă, iluminate artificial până dincolo de jumătatea lor, când porneam cu curaj dimineața la treabă, cu tonus, propunându-mi să nu beau - la vârsta mea îmi mai propuneam lucruri care mă umpleau de ridicol. Până spre partea a doua a zilei, când reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare. Dacă spiritul este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
luminilor încep să se vindece, la început vei zări luna în pătrar, mai apoi lumina va acoperi întreg ținutul, luminile se vor amesteca și rănile tuturor luminilor se vor cicatriza, grădina suspendată a dragostei tale frumoase va fi din nou iluminată plenar, suflețelul tău va tresări de bucurie și alesul inimii tale trebuie să fi trecut acum deja de adăparea din lacul kanas, fără să fi știut că acesta este lacul tău secret, paleta de pictură a lui dumnezeu. poemul despre
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să ne împiedice dar noi vom merge pe jos, de mână, pe pământul curat vagoanele de amurg vor șuiera în goană pe lângă noi ne vor flutura veșmintele noi vom face o plimbare, mână în mână sau la braț până la capătul iluminat al străzilor noastre. șase în primul loc: ehei, ce bine era, omule, când puteai tu să călătorești cu săniuța ta cu șenile de argint marcat, ce bine era când vulpile-zburătoare-cu-cap-cenușiu te trăgeau lin înainte, către munte, acum trebuie să mergi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o sală întunecată cu o ușă de intrare și cu una de ieșire. Ideile străine intră printr-o ușă, trec prin întunericul salei și iesă pe cealaltă, indiferente, singure și reci. Capul unui om de talent e ca o sală iluminată, cu păreți de oglinzi. De-afară vin ideile într-adevăr reci și indiferente - dar ce societate, ce petrecere găsesc. În lumina cea mai vie ele-și găsesc pe cele ce s-asamăn, pe cele ce le contrariază, dispută - concesii și ideele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cele ce s-asamăn, pe cele ce le contrariază, dispută - concesii și ideele cele mari, chintesența vieței sale sufletești, se uită la ele dacă și cum s-ar potrivi toate fără să se contrazică. Și cum iesă ele din această sală iluminată? Multe, întîi inamice, iesă înfrățite, toate cunoscîndu-se, toate știind dar în ce relațiune stau sau pot sta - și astfel se comunică și auditorului, și el se simte în fața unei lumi armonice, care-l atrage. Din contra, la cel mărginit, el
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mașinile care se târau înainte în coloanele de trafic. Fumul jilav, inhalat, al rășinii arse umplea interiorul mașinii. Aveam impresia că-mi plutește capul în acel smog. Undeva în față, dincolo de șirurile uriașe de vehicule aproape oprite, se afla platoul iluminat al aeroportului, dar nu m-am simțit în stare decât să îndrept mașina uriașă pe banda mediană. Blonda de pe scaunul din față îmi oferi o dușcă din sticla de vin. Când am refuzat, își lăsă capul pe umărul meu, atingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
târfe pe el le dezbrăca în vreme ce eu conduceam mai departe pe autostrăzile întunecate. Coapsele lor goale se modelau după panourile de vinilin pastel; difuzoarele conice adânci recapitulau contururile sânilor lor ascuțiți. Vedeam interiorul mașinii ca pe un caleidoscop de părți iluminate ale corpurilor feminine. Antologia aceasta de articulații ale mâinilor și coatelor, ale coapselor și pubisului, formau mariaje mereu schimbătoare cu contururile automobilului. Odată, eu și Vaughan am parcurs autostrada perimetrală de la sud de aeroport; am ținut cu grijă mașina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ce sunt de mult depășite. Totuși, de fiecare dată, umărul fraged și apetisant al Pulcheriei o face să eșueze mereu în aceeași greșeală. Scena 7 (Îngerul) (Se aprind luminile. Soarele strălucește puternic, iar cerul din nou usturător de albastru pare iluminat dinăuntru. Pe scenă un personaj nou. Poartă un tutu rozaliu și pantofi de balet. La spate i se zbat și zornăie din când în când, ca niște scuturi, o pereche de aripi cu schelet metalic, anemice și prăfuite. Face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
clipă. De multe ori, prins într-o stare de grație, deținătorul temporar al fericirii caută s-o prelungească, fără să înțeleagă că reținerea ei nu face decât s-o anuleze, s-o ucidă și s-o dea repede uitării. Fericirea iluminată, de care rareori avem parte, este cea care ne strivește, ne subțiază, ne ia suflul; este insuportabilă, cuprinzându-ne toată ființa, până la sufocare, ocazie în care apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fericirii; moartea sau înghețarea fericirii devine singurul posibil "modus vivendi". Deci, moartea se instituie ca alternativă a subzistenței fericirii. Ca urmare, oricum am ataca fericirea, ea nu poate fi decât iluzia unei clipe cuprinse în univers. Dacă e năprasnică sau iluminată și ne lovește ca o revelație, o respingem brutal dintr-o reacție de apărare; ne protejăm de strivirea ei sau suntem copleșiți de regretul, deja instituit, al imposibilității reiterării ei. Desigur, protecția presupune o adâncă suferință, căci prin eliberare, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o ușă joasă, era folosit ca Închisoare a Comunei. Celălalt, pe care cei doi tocmai Îl parcurgeau, era destinat strângerii morților și muribunzilor, mai mult pentru a-i ascunde vederii decât pentru a le respecta agonia. Infernul. Subterana cea joasă, iluminată slab de luminile provenite din puținele ferestruici aflate la nivelul străzii, era Înțesată de miasme insuportabile, devenite și mai cumplite din pricina căldurii de afară. Spațiul era ticsit cu scânduri orizontale pe care zăceau forme omenești acoperite de zdrențe. Alte trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]