1,581 matches
-
constitutiv: judecata sintetică a apriori, corespunzătoare cunoștinței veritabile, este ea însăși condiționată de o corespondență: între forma logică (categorie, concept) și un obiect corespunzător; mai mult, corespondența este adâncită formal- tehnic, de Kant, prin formularea unor reguli ale aplicației sintezei imaginative și unității apercepției, printr-un concept, la un anumit obiect: de fapt, toate principiile intelectului pur (axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice) au funcție de condiționare formal-tehnică a judecății sintetice a priori; 3) timporizarea este operația logică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bază, iar operatorul logic principal este "eu gândesc", ca unitate aperceptivă în act (în aplicație), care condiționează orice cunoștință, în sensul "reglării" sale formele și obiective; unitatea sintetică aperceptivă este condiție necesară, în sensul că doar ea face posibilă sinteza imaginativă (activarea schemei corespunzătoare unei categorii) și, apoi, sinteza empirică, "extragerea" obiectului care cade sub categoria respectivă; dar timpul este prezent în toate acestea, datorită lui căpătând semnificație atât cunoștința, cât și obiectul acesteia ca fenomen; de aici un principiu metodologic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exemplificării" (folosind un termen al logicii organon), adică al pierderii de generalitate; ceea ce reprezintă, în primul rând, nu reducție, ci deducție. Acesta este drumul constituirii cunoștinței: de la "forma" apercepție originară transcendentală ("eu gândesc"), prin unitatea sintetică a conceptului, către schema imaginativă, la intuiția sensibilă, la "obiect". În această coborâre nu se pierde, totuși, nimic din substrat ("subiect"): doar se câștigă în "obiectivitate", potrivit lui Kant. Discuția va fi reluată imediat, pentru a preciza sensurile deductive și, poate, reductive ale proiectului critic. Până
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
substanța capătă deplin statut categorial numai prin aplicarea sa, prin mijlocirea schemelor imaginației transcendentale, la obiecte sensibile; iar aplicarea presupune determinări generale de timp; de fapt, categoria însăși, în aplicare, este o astfel de determinare. Substanța se leagă de schema imaginativă (schemă temporală) a permanenței timpului. Kant susține că timpului, care nu se schimbă, fiindcă se schimbă, de fapt, existența care se află în el, "îi corespunde în fenomen imuabilul din existență, adică substanța."148 Ens imaginarium este lipsită de substanță
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a doua sarcină a sa, timpul este legat de o facultate de cunoaștere aflată între sensibilitate și intelect, numită de Kant, cum se știe, "imaginație transcendentală"; în cea de-a treia, de unitatea facultăților de cunoaștere. Doar prin funcția sa "imaginativă", prin schematismul timpului, în termenii lui Kant, conștiința transcendentală, în unitatea sa, asigură constituie cunoașterea.215 Poate nu este deloc întâmplător nici faptul că la începuturile istorice ale filosofiei românești, într-un "poem filosofic" al lui Miron Costin, Viiața lumii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
toate aceste fenomene corespunde asigurării dominației unei părți a însuși spațiului public, asupra celorlalte părți, și ridicării la nivel de excelență a viețuirii umane în orizontul gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor, fapt care nu neagă, ci, dimpotrivă, pretinde "imaginarea" (constituirea imaginativă) a unui dincolo de acest orizont. Desigur, în contextul de față trebuie să ne limităm la indicarea formală a acestor fenomene, descinse prin retimporizare judicativă, urmând ca la capitolul despre ideologie ele să fie descrise și puse în sensul propriu. Părtinirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aibă și o susținere a priori. Desigur, în acord cu cele susținute aici, elementul a priori este asigurat de judicativul constitutiv ca unitate a unei gândiri care se gândește pe sine. Toate acestea au fost arătate în lucrare. Exceptând obiectualitatea "imaginativă" a judecății. Dar, strict formal, fiind vorba despre gândirea autonomă, nu se poate vorbi despre ceva aflat "în afara" sa, ci numai despre ea și propriul său "obiect": ea însăși. Numai că odată ea apare ca act (act de judecată), apoi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe celălalt să vorbească și favorizează relația. Nu trebuie să ezităm să consacrăm o treime din ședință pentru a permite fiecăruia să analizeze obiectivele și rezultatele în funcție de participarea sa la terapia de grup. Terapeutul trebuie să se manifeste activ, interactiv, imaginativ, el trebuie să creeze roluri realiste, în funcție de problemele stabilite împreună cu pacientul, pentru a-i arăta cum să ceară o informație pe stradă, cum să telefoneze la un birou administrativ, etc. Vezi analiza funcțională, p.... Iată câteva situații de refuz exersate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
povesti pe baza unor fapte și evenimente istorice. El nu există în realitate, iar oamenii care formează o societate acționează în diverse direcții, multe dintre ele contradictorii și pentru variate scopuri, interese. Sensul este oare liantul fictiv al unor coerențe imaginative numite "narațiuni"? Societatea nu există drept monolit și nu a putut fi transformată în așa ceva nici de Hitler, nici de Stalin, nici de Pol Pot sau de alții. Ceea ce trăiesc modernii este marea iluzie că societatea, în ansamblul relațiilor ei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spiritului clasic -, fără a cădea în capcanele reducționismului facil, și tendința de situare constantă a imaginației clasice în dinamismul cultural al epocii, fără a deborda limitele acestuia din urmă și a încălca domeniul socialului. Ipoteza, evident polemică, este că proiecțiile imaginative de orice fel beneficiază de o autonomie absolută în raport cu determinațiile exterioare; căci ele trimit la viața spiritului, funciarmente liberă de presiunile socialității. Ostentația demonstrativă are o țintă precisă - sociologiile literare, prizate de intelectualitatea franceză gauchistă a anilor ’60-’70. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
din alegerea imaginilor prin care ei reprezentau cerul și astrele; aceste imagini nu au păstrat nimic din fantasticul miturilor; ele sunt Împrumutate fie din artă, fie din observarea directă: În toate analogiile care constituie știința lor (cu o mare precizie imaginativă, care nu admite, precum mitul, niciun arrière plan misterios) există o mare dorință de a Înțelege fenomenele inacesibile prin asocierea lor cu fapte dintre cele mai familiare. (É. Bréhier, 1945, p. 43; vezi și I. Banu, 1979, vol. I, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aminti, fără a schița o narație a ei. Lirica lui B. conține, drept urmare, întotdeauna, ecouri epice îndepărtate, istorisește experiențe existențiale, sub formă de „basm” sau parabolă, lăsând dicțiunii principala funcție metaforică și reducând la minimum descripția. Din cauză că utilizează copios zăcăminte imaginative folclorice, credințe obscure, reminiscențe ale unor practici magice străvechi, în ciuda subiectivității extreme, poezia lui dă o impresie stranie de obiectivitate. Deformarea fabulatorie a realității trimite la reprezentări colective persistente, de unde senzația că relevă o natură veritabilă, profundă, esențială, a lucrurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
cea a expresiei artistice. Poate cu ajutorul computerului s-ar contura silueta imaginarului caragialian, un fel de matrice cromozomială unică și irepetabilă, dar ale cărei gene se pot regăsi la descendenți din aceași dinastie literară. Depistarea în miniatură a aceluiași corpus imaginativ este practic imposibilă sau, mai grav, ar ilustra un fenomen epigonic neproductiv și neonorant, în sensul că ar sugera facilitatea imitării modelului, diminuându-i, implicit, valoarea. Însă recontextualizarea unor tipuri puse în valoare de Caragiale, precum cel al lui Mitică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ironiei reiese, de pildă, din considerațiile lui Kiekegaard care opera cu trei sensuri majore:1 ) ca instrument pentru distrugerea oricărei certitudini obiective, a tuturor absoluturilor metafizice (o ironie nihilistă); 2) ca estetism care neagă orice realitate și proiectează o idealitate imaginativă, ce nu poate fi realizată vreodată (tipul de ironie romantică); 3) ca mijloc prin care individul stabilește un telos etic ce servește drept idealitate contrastantă cu realitatea sinelui imperfect (o ironie etică)135. Acest din urmă sens pare să se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
El nu s-a sinucis, cum descifra Călinescu, "de frică"51 , întrucât nu avea cunoștință de pericolul real și imediat care-l pândea ne amintim că amicii nu l-au putut avertiza și înspăimânta ci a sucombat în fața angoasei proiectate imaginativ pe fondul unor acute refulări. Izbucnirile injurioase necontrolate, violența neașteptată a limbajului, faptul că pare "scos din țâțâni" se pot explica prin declanșarea stării de furie și revoltă, de tulburare profundă, specifică manifestării angoasei. Pe de altă parte, tocmai actul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor, poza oraculară exercită o subtilă persuasiune asupra cititorului. Pentru Dan Botta, lumea devenea reală când începea să-și reveleze structurile ei profunde; adică, atunci când ochiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
există tendința de suprasolicitare a creatorului, sănătatea și robustețea fizică, acompaniată de echilibru, forță și rezistență psihologică în fața dificultăților și capacităților inerente creației, fac parte dintre premisele creației. Metode destinate produsului creator Acestea pot fi grupate în două categorii: metode imaginative (intuitive, psihologice) și metode raționale (analitice) 1. Metode imaginative 1.1. Brainstormingul: a fost concepută de A.F. Osborn în 1938 pentru eficientizarea ședințelor de afaceri. Principiile acestei tehnici se regăsesc în budismul Zen. Este cea mai folosită metodă de
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
fizică, acompaniată de echilibru, forță și rezistență psihologică în fața dificultăților și capacităților inerente creației, fac parte dintre premisele creației. Metode destinate produsului creator Acestea pot fi grupate în două categorii: metode imaginative (intuitive, psihologice) și metode raționale (analitice) 1. Metode imaginative 1.1. Brainstormingul: a fost concepută de A.F. Osborn în 1938 pentru eficientizarea ședințelor de afaceri. Principiile acestei tehnici se regăsesc în budismul Zen. Este cea mai folosită metodă de stimulare a creativității în grup. Specificul ei rezidă în
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
luare a cuvântului: tradiționalistul, exuberantul, pesimistul, optimistul; - evoluția discuțiilor este influențată de evoluția fiecărui membru; - animatorul antrenează echitabil toți participanții, având grijă ca fiecare membru să-și păstreze și onoreze rolul pe care l-a primit; În concluzie, toate metodele imaginative (intuitive) menționate până acum au următoarele roluri: 1. dinamizarea și eficientizarea activității de obținere a unui produs creativ; 2. eliminarea unor blocaje psihologice ale creatorului. B. Metode raționale (analitice) 1. Metoda listelor A fost inițiată în 1932 de R. Crawford
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
evident pe direcția scrisului artist al prozei contemporane: povestitor înclinat către „pitoresc și culoare delirantă în linia prozei lui Fănuș Neagu”, el „nu construiește psihologii, ci schițează tipuri și situații de natură să introducă într-o lume ale cărei resurse imaginative sunt într-o continuă metamorfoză” (Mircea Iorgulescu). Insula (1984) este un roman de dragoste complicat până la absurd de boala misterioasă a protagonistei, ca și de biografia și opțiunile personajului principal masculin. Plecând de la protoistoria românilor, romanul Vântul de miazănoapte (1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
Turcescu și Gheorghe, își vor smulge părul când îl vor vedea dând spectacole europene, nu doar naționale, pe la Parlamentul European pe undeva! Am în ochi imaginea cu frăția de sânge cu președintele de la Real Madrid. Acum, că tot sunt fire imaginativă, mi-l închipui propunându-i schimbul de sânge lui Barroso, Chirac ori, Doamne iartă!, Reginei Elisabetha a II-a! Ți se pare imposibil? De ce? Nu e posibil să apară pe televiziunile noastre non-stop? Dorin Popa: Mă pot înșela la rându
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
iar autorii înțelepți nu le dictează cititorilor cum să ia ceea ce descriu ei. LV. Ești un scriitor realist, însă te apropii mult de literatura de anticipație, de proiectarea unor spaime întunecate asupra viitorului. Realismul tău necruțător dă distopiei o forță imaginativă de care nu se poate vorbi la Huxley ori Orwell. La ce ții mai mult? La această imaginație dezlănțuită care creează o lume nouă, ori la decizia de a preveni omenirea că o așteaptă un viitor sumbru? AG. Țin în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Akademos, insistă și asupra secretelor corpului uman: în Timaios (despre suflet), consideră că sediul rațiunii este în creier, al sensibilității în piept (pneuma), al plăcerii este în stomac ș.a.m.d. Acestea sunt probleme ale unei fiziologii rudimentare, care deși imaginative este probantă totuși pentru interesul filosofului moralist privind organismul uman. La moartea lui Hippocrat (377 î.Chr.), Aristotel avea 7 ani. Magistrul lui Alexandru cel Mare și fondatorul Lyceului, enciclopedistul macedonean, născut în orașul Stagyr, era fiul medicului Nicomakes. Aristotel
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
200 tipuri de pulsuri descrise, unele anunțând decesul. Experiența medicală se transmitea, ca la medicii greci, din tată în fiu și ajunsese cunoscută și la popoarele vecine, cu toată fragilitatea cunoștințelor anatomiei, motivată de rezerva lor față de disecții. Chinezii construiau imaginativ planșe anatomice, de unde și imperfecția lor. Pe la începutul mileniului I î.Chr., ei foloseau anestezia în castrarea celor din serviciul imperial. De asemenea făceau operații chirurgicale pe oase și operații cezariene ș.a. Terapeutica chineză, ca și cea a altor popoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Bordeaux, el susține că fluidul vital este prezent în toate organele și că interfuncționalitatea lor e asigurată de calitatea lor atractivă, în această armonie situându se sănătatea. Criticându-i pe stahlieni, germanul Johann Cristian Reil, consideră enigmatică această forță numită imaginativ fluid vital dar că ea este unitară cu materia organismului care o generează și că va fi elucidată de chimie. Acești medici vitaliști ilustrează o fiziologie generală speculativă în consens cu o anume direcție a secolului. Dar în acest veac
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]