3,483 matches
-
Modelele oferite sunt, desigur, din literatura antichității greco-latine căreia Odobescu îi face o extinsă apologie. Necesitatea asumării unor exemple nu este confundată, însă, de autor cu preluarea servilă a acestora, înțelegându-se perfect rolul pe care trebuie să-l joace imitația în cazul unei literaturi tinere acea imitație percepută în manieră clasică și anume de prelucrare a coordonatelor generale ale modelului în scopul atingerii perfecțiunii fără însă a se ajunge la depersonalizare: Așadar, ceea ce trebuie luat de la vechi e numai acel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
greco-latine căreia Odobescu îi face o extinsă apologie. Necesitatea asumării unor exemple nu este confundată, însă, de autor cu preluarea servilă a acestora, înțelegându-se perfect rolul pe care trebuie să-l joace imitația în cazul unei literaturi tinere acea imitație percepută în manieră clasică și anume de prelucrare a coordonatelor generale ale modelului în scopul atingerii perfecțiunii fără însă a se ajunge la depersonalizare: Așadar, ceea ce trebuie luat de la vechi e numai acel simțământ de perfecție a formei, atât în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
interesantul articol Principiile criticei al lui Radu Ionescu. În ceea ce privește primul text menționat, se observă plasarea în umbra marilor modele, Boileau și Aristotel, a aserțiunilor poetului despre talent: "Acesta (Aristotel n.n.) zise că poezia e fiia aplecărei ce are omul pentru imitație, d-aici Boileau a tras o idee mare în arta sa poetică, idee ce s-a comunicat în cei posteriori sub felurite chipuri: omul are aplecare pentru ritm și cântare..."236 În prefața sa, Baronzi identifică două vârste ale poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ce deșteaptă admirațiunea și entuziasmul? Cari sunt principiile și regulele ce au urmat ca să ajungă la un asemene grad de perfecțiune și sublimitate?" răspunsurile la aceste întrebări ar putea fi echivalate cu justificările clasicilor francezi, privind importanța modelelor și a imitației anticilor. De altfel, în partea a V-a a articolului autorul discută despre principiul imitației, înțelegându-l exact în sensul clasic care nu presupune reflectarea totală și detaliată a naturii umane, ci esențializarea prin prisma unor criterii estetice: "....aceste forme
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la un asemene grad de perfecțiune și sublimitate?" răspunsurile la aceste întrebări ar putea fi echivalate cu justificările clasicilor francezi, privind importanța modelelor și a imitației anticilor. De altfel, în partea a V-a a articolului autorul discută despre principiul imitației, înțelegându-l exact în sensul clasic care nu presupune reflectarea totală și detaliată a naturii umane, ci esențializarea prin prisma unor criterii estetice: "....aceste forme nu le reproduce în adevărata lor realitate, așa cum se înfățișează în natură; artea le preface
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în măsura în care admirația față de modelele anterioare nu este una gratuită, ci care vizează utilitatea acestora pentru generația actuală. Se ating de fapt aici două aspecte, care au constituit puncte de divergență în faimoasa Dispută a Anticilor și a Modernilor, și anume imitația Antichității greco-latine și instituirea regulilor. Amândouă au fost justificate prin subsumarea la criteriul rațiunii care devine principiu ordonator. În acest sens, libertatea absolută văzută deopotrivă ca desprindere de trecut și ca desprindere de orice îngrădiri formale sau de conținut privind
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
națională din interior: ca în legenda Meșterului Manole, ceea ce ridica, cu multă trudă și primejdie, ziua, noaptea dărâma. Și asta fiindcă n-a înțeles niciodată grozăvia antitezei monstruoase dintre comunism și naționalism. Nedesprins de comunism, naționalismul rămâne o formă de imitație a internaționalismului moscovit. Ceaușescu voia să creeze neapărat o struțo-cămilă, deși Dimitrie Cantemir avertizase asupra unor astfel de hibridări grotești. Va trebui într-o zi să se demonstreze ce personalitate tragică a fost Nicolae Ceaușescu, demnă de dramele shakespeariene. În
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în general". Numeroase determinări pe lîngă cuvîntul limbă realizează sintagme ce reflectă statutul unei limbi sau moduri de existență ale ei (limbă vie, moartă, vorbită, scrisă etc.). Pentru individul vorbitor, limba este o deprindere, un obicei care se învață prin imitație în cadrul mediului social și, ca atare, limba este pentru el o instituție socială în care se integrează treptat, el urmînd astfel o tradiție (un dat), cum se exprimă Eugen Coșeriu, sau însușindu-și anumite "reguli de joc", după Ludwig Wittgenstein
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
numai pe seama predispozițiilor indivizilor vorbitori, în vreme ce Karl V o s s l e r menținea creația la nivel individual, dar atribuia limbii și momente de fixitate în normă, atunci cînd creația individuală se răspîndește la (toți) membrii grupului social (prin imitație). Și într-un caz și în celălalt se observă totuși primatul subiectivității și neglijarea (uneori totală a) caracterului obiectiv al limbii, ca și cum ea nu s-ar putea analiza și sub aspecte care să nu privească intuiția și expresia. O corectură
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
statut printr-o atitudine favorabilă față de ele, în primul rînd prin faptul că sînt considerate utile. Această trăsătură a utilității poate fi însă conștientizată sau nu de vorbitori, la nivelul limbii populare rămînînd de obicei la nivelul neconștientizat, răspîndindu-se prin imitație și impu-nîndu-se prin tradiție. În limba literară, fenomenul lingvistic devine întotdeauna și un fapt de conștiință și, în acest caz, el este interpretat și acceptat sau respins, indiferent dacă este întîmplător sau curent. Interpretarea fenomenului lingvistic ține de modelul spre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbile literare în primele faze ale existenței lor, pînă la apariția lucrărilor normative, adică a operelor care să indice în mod expres ceea ce este corect și incorect în limbă. Cînd au apărut asemenea lucrări, norma nu mai este urmată prin imitație, ci ea este impusă, este legiferată, este o normă lege, care în măsura în care este respectată sau nu, conferă vorbitorului un anumit statut cultural (și, uneori, chiar social). Așadar, se distinge o normă a sistemului la nivelul limbii populare, diferențiată uneori la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în urmarea modelului, unor motive stilistice sau culturale (obiecte sau concepte noi) etc.187 Schimbările lingvistice nu sînt niciodată de la început generale și simultane, precizează Coșeriu, ci provin întotdeauna de la un act individual, de la o inovație care se difuzează prin imitație. Prin urmare, după acest lingvist, schimbarea se produce inițial numai într-un act de vorbire (într-un act lingvistic) sau într-un cuvînt și, apoi, se difuzează în alte acte lingvistice sau se aplică și altor cuvinte. De aceea, sub
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
admisibile dacă se are în vedere schimbarea lingvistică în aspecte diferite ale limbii. Opiniile lui Coșeriu în legătură cu modul de realizare a schimbării comportă unele observații. Dacă într-adevăr toate schimbările ar porni de la indivizi singulari și s-ar generaliza prin imitație, rămîne inexplicabil de ce limba unor comunități aflate la distanță poate evolua, sub anumite aspecte, în mod similar sau, uneori, chiar identic. Apoi, este greu de intuit cum un fenomen produs într-un singur cuvînt se poate extinde prin "adoptare" la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o activitate de normare, după care se ghidează folosirea limbii literare. Este drept că există perioade în istoria limbilor literare, de obicei perioadele lor vechi, cînd nu există norme legiferate, dar aceasta nu înseamnă că lipsesc orice norme, fiindcă, prin imitație, se respectă anumite norme cutumiare, fără ca acestea să coincidă întotdeauna cu norma limbii populare. Faptul devine evident dacă avem în vedere că, de exemplu, vechea limbă literară românească nu a cunoscut norme academice, variantele ei (dialectele) fiind caracterizate prin norme
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ideii că limbile literare se schimbă mai ușor decît graiurile, transformările producîndu-se în salturi și în mod inegal, ca urmare a activității marilor scriitori. Philippide arată că, deși factorii volitivi se manifestă și la nivelul limbii populare, prin analogie și imitație înde-osebi220, și, ca urmare, multe dintre fenomenele limbii populare au loc conștient, ele rămîn totuși fenomene obiective în înțeles primar, cu manifestare apropiată de cele naturale, dar totuși profund diferită de acestea. Limba literară este însă un aspect al limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe de altă parte, de cenzura socială, care presupune rezistența în a urma ceva insuficient fundamentat. Dar, instituirea normei nu se realizează întotdeauna sistematic, ci este uneori supusă actelor spontane care se manifestă îndeosebi la nivelul limbii populare. Printre acestea, imitația are un rol însemnat și, în această situație, crește importanța modelelor care sînt urmate. Există predispoziția de a imita pe reprezentanții puterii și ai administrației, astfel încît se poate vorbi de o autoritate a magistratului. Din caracterul practic al normării
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comunitate 234. Prin operarea cu parametrii corect incorect pe terenul limbii se stipulează necesitatea de a urma regulile care garantează un anumit aspect al limbii. Ca atare, aderarea individului la limba literară reprezintă o integrare în social, nu prin simplă imitație, ci printr-un efort conștient de a da valoare de corect faptelor de limbă însușite, de a opera cu cît mai multe fapte corecte și de a renunța la cele incorecte. Conceptul de "vorbitor" Cînd se discută despre limbă se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
trebuie să pornească de la origine, de la răspunsul la întrebarea de unde își însușește și cum își formează vorbitorul știința lingvistică. Eugen C o ș e r i u subliniază că "o limbă este o deprindere, un <obicei> care se învață prin imitație"241, iar a ști o limbă înseamnă "a ști să vorbești după tradiția unei comunități"242. Ca atare, individul învață o însumare idiomatică ce cuprinde sistemul și norma care corespund unui stadiu de limbă. De fapt, ceea ce se impune mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tipic social. În primul caz predomină aspectele ce nu sînt produse în virtutea unui program, însușirea limbii de către indivizii vorbitori făcîn-du-se prin simpla integrare în tradiție, în ansamblul obișnuințelor moștenite prin acțiunea mediului social, activitatea vorbitorilor limitîndu-se în această etapă la imitație. Limba literară are un statut propriu care nu-i este atribuit în mod întîmplător, ci decurge din exigența de a corespunde unui alt nivel de cunoaștere, de a exprima noi domenii ale realității și din alte perspective decît cele obișnuite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care sînt în principiu (ca orice norme sociale) provizorii și permanent în formare, se reflectă în funcție de eforturile vorbitorilor pentru a le respecta. De această dată, aderarea individului vorbitor la limba literară nu mai reprezintă doar o integrare în social prin imitație, ci presupune un efort conștient de a însuși și de a folosi fapte de limbă apreciate ca fiind corecte și de a evita pe cele incorecte. Un efort deosebit necesită însușirea (deplină) a mecanismului de validare a faptelor de limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
să facă din limba română haina unei culturi majore, inițiind o conștiință filozofică a limbii naționale. Dar, deși hotărîtor, impulsul dat de Lazăr nu a fost suficient de puternic, constată Blaga, pentru a deveni determinant evoluției ulterioare, încît tendințele de imitație de mai tîrziu au fost curmate de un spirit format tot la școala germană, Titu M a i o r e s c u. În sfîrșit, personalitatea care a desăvîrșit conștiința etnică, tot prin cataliza înrîuririi germane, a fost Mihai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că politicile de țintire a creșterii și a șomajului vor continua. În aceste condiții, aproape că America nu mai are nevoie de guvern. În schimb, se produc puternice influențe externe, de pildă prin slăbirea dolarului, dar și prin efectul de imitație (vezi cazul Japoniei, dar și pe cele ale Braziliei, Coreei de Sud, Mexicului sau Chile). Alții au acuzat America de a fi inițiat un adevărat război al valutelor și nu sunt departe de adevăr. Or, aceleași măsuri pot conduce la efecte diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
politicile de țintire a creșterii și a șoma jului vor continua. În aceste condiții, aproape că America nu mai are nevoie de guvern. În schimb, se produc puternice influențe externe, de pildă prin slăbirea dolarului, dar și prin efectul de imitație (vezi cazul Japoniei, dar și pe cele ale Braziliei, Coreei de Sud, Mexicului sau Chile). Alții au acuzat America de a fi inițiat un adevărat război al valutelor și nu sunt departe de adevăr. Or, aceleași măsuri pot conduce la efecte diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
care își trage seva din paleolitic și al cărui caracter pașnic a fost modelat decisiv în neolitic. De regulă, se spune că aceste populații au păstrat o apetență pentru conservarea stării actuale, un refuz constant al noutății, acceptată doar prin imitație, și nu prin creativitate. Au plonjat în meditații în locul acțiunii menite a rezolva situații de blocaj în fața cărora istoria le-a pus deseori. Dileme existențiale le-au frământat ființa, sădind întruna sămânța incertitudinii în gândurile lor. Au ajuns să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
1. DASVIDANIA, D-LE PUTIN! Ultimele alegeri prezidențiale din Rusia au reprezentat un sfîrșit de mandat sau un sfîrșit de carieră pentru Vladimir Putin? Dar să vedem care sunt realizările sale. După opt ani de administrație Putin, Rusia este o imitație de democrație ce ascunde, tot mai prost de altfel, o autocrație, un sistem oligarhic corupt și birocratic, parcă specific acestei țări încă din vremea țarismului. Parlamentul, partidele politice, sin-dicatele și alte organizații sau instituții specifice democrației sunt de fapt niște
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]