KorAP: Find »[drukola/base=implora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...116 >

2,882 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

bătută. Bunicul regretă că mi-a făcut cunoștință cu opera. Amenință să mă dezmoștenească. Însă e prea târziu. Fata nu este vândută trupei de operă, așa cum pretinde mai târziu. Fuge de acasă și se pune în slujba unei trupe locale. Imploră să fie acceptată. E frumoasă, deja o tânără femeie, deja atrăgătoare. Susține că e orfană. Fuge înainte ca bunicii să aibă ocazia să o dezmoștenească. Ăsta devine un model repetitiv în viața ei. Cu soții și cu iubiții, ea este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
depun candidatura la biroul de admitere. Cum să pot face asta? Nu am nici o diplomă. Nu am terminat nici măcar școala primară. Dar încerc să nu mă simt descurajată. Mă forțez să merg la soția domnului Zhao, Yu Shan, ca să o implor pe ea. Își joacă rolul cu pasiune. Povestește despre chinul ei, își arată păduchii din păr și bășicile de la picioare. Înduioșează auditoriul. Nu plânge, zice Yu Shan. Nu-ți face griji. Știu pe cineva care s-ar putea să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
când se deschide pentru el. Îi place să fie martora dorinței lui pentru ea, să-l vadă devenind neajutorat fără ea. Îi place să prelungească momentul de dulce chin, să-l facă să o vrea atât de mult, încât să implore și să strige. Uneori, e tăcută de la început până la sfârșit. Singurul sunet din cameră este cel al respirației lor, care crește și scade ca o mare îndepărtată, oceanul, apa care învăluie pământul. Yu Qiwei e deopotrivă îndrăzneț și timid. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
de accent. Are o limbă de Shang-dong. Rigidă. Tang Nah își dă toată silința, dar ea tot îl pronunță pe X ax și pe V vi. Tang Nah e nemulțumit. Încearcă în toate felurile. Ea îl consideră foarte drăgălaș. O imploră să fie serioasă. Ea îi zice că el învață un câine cum să prindă șoareci. În fiecare seară, merge la el acasă să învețe engleza. Locuiește într-un apartament cu două camere dintr-un cartier frumos. E un tip ordonat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
fan se sex feminin, care admiră unul dintre editorialele sale din trecut. La final, ea flirtează. Drăguț, dar prostesc. Cea care scrie zice că de-abia așteaptă, că l-a visat. Zice că el e cel sortit pentru ea. Îl imploră să-o acorde șansa de a-l întâlni. Semnătura e ca dansul unui dragon, arată că nu e foarte educată. Hârtia miroase a parfum de liliac sălbatic. Cealaltă e scrisoarea lui Tang Nah. E sigilată, așteptând să fie trimisă. Simte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
un vid. Se uită fix la tavan și simte cum îi paralizează simțurile. Învățătorule Kang, îi zice ea, ca și cum el ar fi, încă, directorul de la școala generală din orășelul Zhu. Îl iubesc pe tovarășul președinte mai presus de orice. Vă implor să mă ajutați. Kang Sheng nu răspunde multă vreme, apoi oftează, își exprimă dificultatea în care se găsește, descrie cum a fost atacat la ședință din cauza lui Wang Ming. Numai Mao îmi poate proba nevinovăția, face el o aluzie. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
în legătură cu trecutul ei, mai ales pentru semnătura de pe documentul lui Chiang Kai-shek prin care condamna comunismul. Deși prietenul ei, Kang Sheng, a instruit-o ce să facă, ea tot e nesigură. Vrei, te rog, să participi, ca să mă ajuți? îl imploră pe Kang Sheng. Când sosește ziua respectivă, Kang Sheng e în mulțime. Doamna Mao Jiang Ching e pusă în mijlocul camerei, sub privirile a sute de ochi. Își face o autoevaluare, așa cum cere procedura. Respirând adânc, își începe procesul de convingere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
propriile-i invenții anterioare. Povestea ei începe să se contrazică. Golurile din minciunile ei încep să iasă la iveală. E încolțită. Fața i se înroșește, venele de la gât i se zbat, vineții. Pare îngrozită și se întoarce spre Kang Sheng, implorând din priviri ajutorul lui. La semnal, actorul maestru pătrunde în scenă. Biroul Central de Securitate a investigat deja chestiunea, începe Kang Sheng. Concluzia este pozitivă - rezistența tovarășei Jiang Ching a fost testată. E un adevăr dovedit că a fost loială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Biroului Politic. Roata istoriei s-a întors, scrie Fairlynn în articolul ei „Tabăra Roșie”. De astă dată, Chiang Kai-shek este cel care joacă rolul negociatorului sârguincios. Din orașul său capitală, Nan-jing, el i-a trimis lui Mao telegrame în care imploră o negociere de pace. Între timp, a tot încercat să-i facă pe occidentali să intervină. Marea Britanie a trimis fregata Ametist pe coasta din apropierea fluviului Yangzi, unde forțele lui Mao sunt în plină acțiune. Au fost uciși douăzeci și trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
energică și sănătoasă. Răspunsul publicului la media este febril. Oriunde merge, e întâmpinată cu căldură și admirație. Cercurile artistice și teatrale din Shanghai ajung să o accepte și să o sprijine. Tinerele talente fac coadă la picioarele ei și o imploră să li se acorde șansa de a-și oferi viețile. Păstrați-vă talentul pentru tovarășul președinte Mao, zice ea. Îi bate pe ușor pe umăr și le strâge mâinile cu afecțiune. Fără să irosească deloc timpul, Chun-qiao creează loialiști și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Ai nevoie de mine ca să țin sub control situația. * Mao evită telefoanele vicepreședintelui Liu, s-a dus hăt departe, în provincia Hubei. Însă Liu se ține după el. Insistă să-i raporteze despre necazurile de la Beijing. Revoltele studențești. Incendierile. Îl imploră pe Mao să ordone încetarea acestora. Liu habar nu are în ce s-a băgat. Nici un istoric nu poate să înțeleagă cum de a putut să fie atât de ignorant un om sclipitor de inteligent precum Liu. Cum e posibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
agent străin, ești tu însuți un agent străin. Acum e momentul potrivit să câștigi încredere. Înțeleg, domnule, respiră cu greutate muribundul Acum că am declarat că ea e agentă străină, o să-mi dați drumul? Dați-mi drumul, vă rog. Vă implor. Știu că Wang Guang-mei este agentă străină. Nu numai că e agentă străină, e și o agentă comunistă. Pe casetă, se aude cum vocea își pierde suflul. Sunetul se estompează. La momentul în care Jiang Ching primește caseta, profesorul Zhang

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-mi dă nici un răspuns. Adevăratul lui caracter acționează. Un moment în care el nu recunoaște nici un sentiment și nici o amintire. Se lasă cuprins de teamă. Încă o dată, sunt trădată și umilită. Sunt zguduită, însă nu am unde să merg să implor. Mao îmi concediază cabinetul. Îmi îndepărtează oamenii. Îmi taie membrele cu ferăstrăul. O migrație națională a tinerilor. Două milioane de Gărzi Roșii sunt alungate la țară, în numele „răspândirii sămânței revoluției în întreaga Chină”. Totuși, nu mi se permite să scot nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
șef simbolic. Asistenții tăi vor mătura praful în urma ta. Și ce dacă ești artist? E de așteptat să faci lucrurile altfel. Un mare geniu trebuie să aibă coarne, am spus deja asta tuturor. Oamenii vor înțelege. El mârâie, bombăne și imploră. Vocea mea se îmblânzește. În fața ta se formează un curcubeu, Yu. Tot ce trebuie să faci e să-ți deschizi ochii! Își șterge fruntea umedă cu mâneca și buzele încep să i se întindă. Eu... eu nu pot s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Roșie din Moscova. În glasul ei nu e urmă de sentimentalism. Pe scurt, nu voi admite nici o trădare. Tu ești omul meu. Face o pauză ca să se stăpânească, dar îi dau brusc lacrimile. Dacă trebuie să mă faci să te implor, sunt în genunchi acum. Te implor să nu mă mai insulți... Nu sunt rece și lipsită de simțăminte, din fire... Am ales iubirea înainte. Dar nu mi-a adus un sens în viață... Am pierdut sufletul unei artiste... Este soarta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
nu e urmă de sentimentalism. Pe scurt, nu voi admite nici o trădare. Tu ești omul meu. Face o pauză ca să se stăpânească, dar îi dau brusc lacrimile. Dacă trebuie să mă faci să te implor, sunt în genunchi acum. Te implor să nu mă mai insulți... Nu sunt rece și lipsită de simțăminte, din fire... Am ales iubirea înainte. Dar nu mi-a adus un sens în viață... Am pierdut sufletul unei artiste... Este soarta mea cea bolnavă. Poți vindeca boala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

și triumfètoare direcție, Negrul ia damă, sacrificând pionul din d5, atacând cu calul, șah la rege, N-a rèmas la ea nici un minut în plus, s-a îmbrècat și a plecat fèrè un cuvânt, n-a rèmas deși l-a implorat sè n-o lase singurè, nu l-a convins nici mècar faptul cè, în timp ce avansa lèuntric în intimitatea ei, abisalè și umedè, impunându-și puterea și, prelungind pânè la limita suportabilè a creierului, manifestarea de forțè a dominației sale, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în legea lui și se hlizea, în pauze, întinzând mâna spre el după pomană. „Mucosul!... Îngălatul!... Vrea să-i cad în genunchi? Vrea să-l implor? Vrea să-l îngrop în aur ca pe o primadonă?” Furios, Ledoulx merse până la atelierul pictorului, în speranța că acolo va da peste nenorocitul de fecior care îndrăznise să ignore un reprezentant diplomatic al Franței. Pe drum, furia viră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
vrei să te cred? ― Să zicem că am aflat-o... printre altele... ― Chiar așa? ― Păi, nu mai departe decât ieri, a intrat peste mine o fătucă speriată rău. Nici nu m-a lăsat să spun ceva că m-a și implorat s-o scap repede de niște... neplăceri mari din dragoste. I-am spus să se apropie, ca să-i pot urmări buzele. Pentru că sunt surd, nu-i așa? Ei, și stând ea atât de aproape de mine și eu de gura ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
martorii muți ai acelui moment sensibil din viața lui omenească, ca să reverse apoi asupra lor și mai ales asupra femeii întreaga binecuvântare a iubirii. Umbrele coșmarului se îndepărtau. Rămânea primenit de toată spaima. Îngenunchea lângă pat și se ruga. Își implora îngerul să-i ocrotească familia, să-i țină iubita, micuța Gaiané, între aripile lui. Se ruga și peste zi, ori de câte ori întâlnea vreo troiță sau o biserică. Așa îl descoperi Dante Negro. Îngenuncheat dinaintea unei icoane, concentrat în rugăciune, cu fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
totul la jocuri. Sau, cine știe, vreo femeie cu adevărat sărmană. Mai ales pe acestea din urmă prințul le ajuta. Cu generozitate chiar. Nu suporta să vadă femei nefericite. Valetul îi deschise portiera și Manuc auzi vocea femeii. ― Alteță, vă implor! Tata e pe moarte. Vrea să mă vadă. Trebuie să ajung la el cât mai repede. Vă implor, Alteță! Tatăl femeii locuia destul de departe, la una din barierele Parisului. Prințul îi ceru valetului să-i ducă la adresa respectivă și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
le ajuta. Cu generozitate chiar. Nu suporta să vadă femei nefericite. Valetul îi deschise portiera și Manuc auzi vocea femeii. ― Alteță, vă implor! Tata e pe moarte. Vrea să mă vadă. Trebuie să ajung la el cât mai repede. Vă implor, Alteță! Tatăl femeii locuia destul de departe, la una din barierele Parisului. Prințul îi ceru valetului să-i ducă la adresa respectivă și se urcă în trăsură. ― Ah, știam eu că la ora asta doar prințul Mannouci mă mai poate ajuta. Zâmbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

o gândire de mlaștină... - Dar ești reacționar, bătrâne tată al meu, zic. Și rasist. - Fac și eu ce pot, ridică, modest, din umeri, tata. - Așadar, Rusul e un ocupant... - Îi aduc aminte unde rămăsese. - ... un ocupant care te roagă, te imploră, se pune În genunchi și te cuprinde peste genunchi, ba mai scoate și cuțitul și zice că, de nu-l ierți, el Îți dă cep... Dar tu ești milos, ești milostiv - așa că să spui după el: «Rusul este, nu ocupant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

o privire nerăbdătoare, privindu-i chipul ca pe un barometru. Cu buzele îndreptate a binecuvântare către cer, sau, alteori, privind în jos cu durere, cu lacrimile prelingându-i-se din ochi, cu urechile în flăcări, abia reușind să respire, Sampath implora: — Mai dă-mi! Te rog, mai dă-mi. Și Kulfi se repezea trimfătoare să-i mai aducă o porție. — O să-l otrăvești, îi spunea domnul Chawla, realmente îngrijorat când își începu eforturile de a crea o nouă bucătărie. Va reuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
de paznic. La început, făcuse tot putuse să se țină după Pinky, ba chiar își luă pantofi speciali de gimnastică pentru acest eveniment. Și totuși, în ciuda aranjamentelor, Pinky i-o lua bine de tot înainte. Nu merge așa repede, o implora Ammaji. Încerci să depășești un jeep Maruti? Eu sunt prea bătrână pentru așa ceva. Uită-te la fratele tău cum stă liniștit. Nu aleargă de colo-colo, ca tine, pufni ea. În cele din urmă, după trei sferturi de oră, renunță și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]