2,599 matches
-
aliat împotriva submarinelor Axei. Printr-un efort neîntrerupt, Aliații au reușit să asigure siguranța convoaielor până la sfârșitul anului 1941. Deși escortele convoaielor nu au reușit să scufunde un număr mare de submarine, cele mai multe convoaie au evitat aproape toate atacurile submersibelor inamice. Deși pierderile navale au continuat de-a lungul întregului război, aceste pierderi nu au mai pus în primejdie supraviețuirea britanicilor. Atacul de la Pearl Harbor și declarația de război a Germaniei împotriva SUA a avut un efect imediat în campania din
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
putând detașa vase pentru vânarea submarinelor reperate de avioanele de recunoaștere sau de echipamentele HF/DF. În situații în care vasele escortelor obișnuite trebuiau să se întoarcă la paza convoaielor desemnate, grupurile de sprijin puteau continua multe ore vânătoarea submarinelor inamice. La sfârșitul anului 1942, britanicii au dotat vasele de război cu o nouă armă - mortierul antisubmarin „arici”, care lansa 24 de bombe cu explozie la contact pe direcția de înaintare a vasului atacator. Spre deosebire de grenadele de adâncime, care explodau la
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
bombe ghidate au fost folosite pentru atacarea convoaielor cu un oarecare succes. Datorită superiorității aeriene aliate, bombardierele germane nu au fost totuși o amenințare serioasă pentru Royal Navy. Inventarea de către germani a torpilei ghidată acustic, care folosea pentru detectarea vaselor inamice zgomotul elicelor a avut eficiență numai în primele trei zile de la prima lansare, canadienii dezvoltând rapid un sistem simplu și eficient de apărare, un bloc remorcat din țevi vechi plutitoare, care distorsiona zgomotul propulsoarelor vapoarelor. La sfârșitul războiului, (1944 - 1945
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
efective insuficiente și prost echipate și, spre deosebire de americani, nu dispuneau de susținere navală și aeriană. Pentru a elibera Perimetrul Pusan de presiune, Douglas MacArthur a recomandat debarcare tip amfibiu la Incheon, la o adâncime de aproximativ 160 km în spatele liniilor inamice și foarte aproape de capitala Seoul. Atacul propus de Douglas MacArthur a avut succes foarte mare, cu pierderi americane reduse. La 18 septembrie, Stalin l-a trimis pe generalul Zaharov în Coreea de Nord pentru a-l consilia pe Kim Ir-sen. Zaharov i-
Războiul din Coreea () [Corola-website/Science/308167_a_309496]
-
de-a doua zi de bătălie, legătura cu diviziile sale aflate în luptă (diviziile 5 și 6), încetând prin aceasta de a-și comanda direct Corpul său de Armată. În dimineața de 20 noiembrie când, din cauza acțiunii carelor de luptă inamice, legăturile telefonice ale Corpului de Armată cu diviziile din subordine au fost rupte, generalul Son s-a găsit în situația de a alege între a se duce în mijlocul trupelor sale și a-și muta punctul de comandă înapoi. Generalul Son
Aurelian Son () [Corola-website/Science/307507_a_308836]
-
din ce în ce mai grele. Inamicul, gerul și lipsa fac ravagii în rândul oamenilor ale căror eforturi devin titanice. Cercul se restrânge neîncetat până ajunge sub zidurile Stalingradului". Ultima zi de rezistență a fost 2 februarie 1943, când trupele române copleșite de numărul inamic cad definitiv alături de camarazii lor germani". În final, Divizia 20 infanterie a pierdut 234 ofițeri, 209 subofițeri, 6 601 soldați, 5 600 cai și tot armamentul. Au scăpat doar părți din formațiunile de servicii care în momentul contraofensivei sovietice erau
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
producă panică urmată de părăsirea poziției de luptă. Fermitatea generalului Tataranu și măsurile disciplinare luate de el au făcut ca frontul să nu se dezintegreze. Mai mult, urmând exemplul camarazilor germani, militarii români au căpătat curaj în lupta contra tancurilor inamice, făcând față încercărilor grele la care aveau sa fie supuși în nopțile de ger și vânt năprasnic pe care în timpul luptelor le petreceau sub cerul liber, adesea continuu hărțuiți de inamic și cu un echipament necorespunzător grelelor probe ce trebuiau
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
ai Uniunii Sovietice, 101 decorați de două ori, 3 decorați de trei ori și 2 decorați de patru ori). Mulți dintre cei care au primit ordinul au fost decorați postmortem, așa cum a fost Alexandr Matrosov, după ce a blocat o mitralieră inamică cu propriul său trup. În timpul războiului sovieto-afgan, între 1979 și 1989, 65 de persoane au primit ordinul de Erou al Uniunii Sovietice. Primii care au primit această distincție au fot piloții Anatoli Liapidevski (certificatul nr. 1), Sigizmund Levanevski, Vasili Molokov
Erou al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307571_a_308900]
-
de sublocotenent în Regimentul 2 Roșiori. Cu acest regiment de roșiori, devenit celebru, a participat la bătălia de la Magyarpost din 29 septembrie 1916, când Divizia a 2-a cavalerie a oprit, în primă instanță înaintarea unei puternice grupări de forțe inamice prin pasul Oituz, fiind rănit, iar la 16 noiembrie 1916, orele 9.30 dimineața, a luat parte din proprie inițiativă (venea din recunoaștere) la celebra Șarjă de la Prunaru a Regimentului 2 Roșiori sub comanda colonelului Naumescu Gheorghe. Aici își lasă
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
Foarte iubit de toți (îl alintau "tătuța"), cu brațul smuls în urma unei rafale trasă de un tanc sovietic, este îngropat în zăpadă de un sergent destoinic, ca mai apoi, după ce bătălia se consumase, acesta, cu o căruță, să treacă liniile inamice și să-și găsească (încă viu, deși înghețat!) comandantul. Dovadă de camaraderie și de jertfă a soldatului român, indiferent de grad... Pentru eroismul său dovedit în apărarea breșei în frontul germano-sovietic, la 28 martie 1943, a fost decorat cu Ordinul
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
la Auschwitz a de evrei maghiari, actualizat până la 19 iunie 1944, oraș cu oraș. Publicarea rapoartelor a avut ca rezultat scrisoarea lui Winston Churchill: „nu există nicio îndoială că această persecuție a evreilor din Ungaria și expulzarea lor din teritoriul inamic este probabil cea mai mare și mai îngrozitoare crimă comisă vreodată în istoria lumii..." După publicarea raportului, administrația președintelui american Franklin D. Roosevelt și-a îndreptat atenția către nou-înființata (War Refugee Board - WRB) înființată ca urmare a activismului „Grupului Bergson
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
această bătălie "Stalingradul Mediteranei". Malta a fost decorată cu Crucea George printr-un decret semnat de regele George al VI-lea al Regatului Unit pe data de 15 aprilie 1942. Tăria de caracter a populației dovedită sub focul raidurilor aeriene inamice și în condițiile blocadei navale care i-a adus până în pragul foametei, a cucerit admirația națiunilor aliate. Crucea George apare pe steagul Maltei. Manchukuo a fost înființat în 1931 ca un stat marionetă al Japoniei și a fost condus de
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
din Sulina. Într-un raport datând din 1934, Mihail Moruzov enumeră câteva din succesele obținute în acea perioadă : capturarea colonelului german von Mayer, șeful serviciului de informații din Dobrogea și de pe țărmul Mării Negre, operațiune desfășurată la 75 km în spatele frontului inamic; arestarea a 156 spioni germani în zonă; împiedicarea inamicului să distrugă vreun depozit al armatei române; împiedicarea încheierii unui acord între Armata Roșie și armatele Puterilor Centrale pe frontul dobrogean prin pătrunderea lui Moruzov și a altor doi agenți în
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
de rezervă. A mai fost format un regiment de artilerie cu două batalioane (cu trei baterii) și un escadrilă de aviație ("Escuadrilla Azul"), care folosea avioane Bf 109 și FW 190. Aviatorii spanioli au doborât cel puțin 156 de avioane inamice. După depunerea jurământului militar pe 20 august, prin care se obligau să lupte cu comunismul, Diviziei Albastre i-au fost repartizate obiectivele de luptă. Ei au fost destinați să facă parte din Grupul de Armate Centru, care înainta spre Moscova
Divizia Albastră Spaniolă () [Corola-website/Science/307656_a_308985]
-
ca o forță ce cercetare a Armatei, conform "doctrinei operațiilor în adâncime". De aceea, acest corp de tancuri nu trebuia folosit în timpul atacurilor inițiale asupra liniilor defensive al Axei dintr-un anumit sector, dar intrau în acțiune de îndată ce linia apărării inamice era străpunsă. Asaltul Armatei a 3-a de Gardă a fost declanșat în dimineața zilei de 16 decembrie 1942. Pentru a accelera străpungerea de către infanteriști a apărării tactice a Axei, Leliușenko a ordonat celorlate două corpuri de tancuri pe care
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]
-
muniție, aproape toate avioanele distruse au fost lovite de tancuri. Un anumit număr de avioane a fost distrus direct în vagoanele de cale ferată din care nu fuseseră descărcate. După ce a reușit să cucerească aeroportul și să distrugă numeroase avioane inamice, Corpul al 24-lea de tancuri s-a trezit adânc în spatele liniilor inamice, fără combustibil și muniție. Chiar în timp ce bătălia pentru aeroport era în desfășurare, Badanov și-a dat seama că a pierdut legătura cu forțele sovietice când coloanele Brigăzii
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]
-
de avioane a fost distrus direct în vagoanele de cale ferată din care nu fuseseră descărcate. După ce a reușit să cucerească aeroportul și să distrugă numeroase avioane inamice, Corpul al 24-lea de tancuri s-a trezit adânc în spatele liniilor inamice, fără combustibil și muniție. Chiar în timp ce bătălia pentru aeroport era în desfășurare, Badanov și-a dat seama că a pierdut legătura cu forțele sovietice când coloanele Brigăzii a 24-a motorizată sovietice erau urmărite din nord de forțele germane. Pe
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]
-
fiind succese limitate. Comnadanții și planificatorii sovietici au tras toate învățămintele necesare din acest raid și se pare că succesul de la Taținskaia a fost imboldul principal în crearea armatelor de tancuri independente, capabile să susțină operațiuni ofensive adânc în spatele liniilor inamice. Pierderea aproape completă a materialelor de luptă și a foarte mulți soldați ai Corpului al 24-lea, a demonstrat că operarea în spatele liniilor inamice implică riscuri uriașe. STAVKA a răsplătit rezultatele excepționale ale Corpului al 24-lea de tancuri. Generalul
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]
-
imboldul principal în crearea armatelor de tancuri independente, capabile să susțină operațiuni ofensive adânc în spatele liniilor inamice. Pierderea aproape completă a materialelor de luptă și a foarte mulți soldați ai Corpului al 24-lea, a demonstrat că operarea în spatele liniilor inamice implică riscuri uriașe. STAVKA a răsplătit rezultatele excepționale ale Corpului al 24-lea de tancuri. Generalul Badanov a fost primul militar care a primit noul ordin creat Suvorov și a fost promovat la comanda nou createi Armate a 4-a
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]
-
apărare, acoperea cele mai importante direcții și era compusă din locașuri de tragere legate între ele cu tranșee. Zona era protejată cu garduri de sârmă ghimpată, iar în unele locuri și cu câmpuri minate, acolo unde erau așteptate atacurile tancurilor inamice. Între prima și a doua zonă defensivă erau plasate mici locașe de tragere și buncăre, gândite să încetinească înaintarea sovietică, dacă Armata Roșie ar fi străpuns prima zonă de apărare. În spatele celei de-a doua zone defensive erau plasate piese
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
km, fiind o largă concentrare de trupe. După un intens bombardament de artilerie de 90 de minute, trupele sovietice au atacat. Bombardamentul de artilerie și ale avioanelor de atac la sol au slăbit liniile germane, permițând infanteriei să străpungă frontul inamic pe o lungime de 25 km și să avanseze pe o adâncime de 6 - 8 kilometri până la sfârsitul zilei. În ziua următoare, pe 29 august, diviziile de pușcași sovietici au continuat înaintarea, creând o pungă de 30 km lățime și
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
Sfintei Lănci, dar nu a putut să nu țină seama de faptul că descoperirea ridicase mult moralul cruciaților. Este foarte posibil ca descoperirea relicvei creștine să fi fost pusă la punct chiar de Bohemund, care aflase prin intermediul spionilor din tabăra inamică de certurile dintre diferitele facțiuni musulmane. Pe 27 iunie, Pierre l’Ermite a fost trimis în tabăra lui Kerbogha pentru negocieri, dar bătălia dintre cele două armate era de neevitat. Bohemund a împărțit cruciații în mai multe subunități: una sub
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
300 de oameni, și o lungime de 50 de m, era mai rapidă ca celelalte galere din Marea Mediterană atingând viteze de 6 noduri/h (7 mile/ h). Galerele bizantine erau prevăzute sub cu o provă ascuțită care spărgea bordajul corabiei inamice, și prin deschizături laterale (sifoane) era expulzat focul grecesc, o armă temută în acea perioadă de vreme. Aceste galere ulterior au fost depășite din punct de vedere tehnic de corăbiile arabe care încep din secolul VII să domine treptat bazinul
Galeră () [Corola-website/Science/306639_a_307968]
-
Reis, Uludsch Al, și Khair ad-Din preferă corăbii mai mici înguste cu catarg latin ușor manevrabile, așa numitele „fusta” (foist, galiota sau kalita) cu 15 -22 perechi de vâsle. Pirații folosesc tactica atacului rapid prin surprindere și abordare a vasului inamic, au răspândind prin cruzimea lor între secolul XVI - XVII groază și panică în bazinul mediteranean.In muzeul marinei din Istanbul se poate vedea o galeră turcească fără catarg „kardiga” cu 37 m lungime, 5,7 lățime și 2 m linie
Galeră () [Corola-website/Science/306639_a_307968]
-
de asigurare a serviciului pretoral, de pază a prizonierilor de război, de evacuare a populației civile din zonele operative, de executare de rechiziții în favoarea armatei pentru aprovizionarea acesteia și buna desfășurare a operațiunilor militare, de anihilare a rețelelor de informații inamice, de pază a fabricilor care asigurau material de război, paza principalelor căi de comunicații, prinderea dezertorilor, paza operelor de artă, asanarea câmpurilor de luptă, paza zonelor petroliere, etc. Datorită presiunilor exercitate de austro-germani asupra frontului românesc în toamna anului 1916
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]