1,934 matches
-
tocmai o astfel de răbufnire, un astfel de război al tuturora contra unuia singur, și dacă acest „unul singur” sunt În fapt „mai mulți”, dar În ochii hălăduitorilor, În „nările lor”, ei Împrăștie insistent un „miros de victimă”, ațâțător și inconfundabil și de aceea ei vor fi totdeauna „singuri”, chiar dacă trupurile lor acoperă câmpul și umplu zeci și zeci de vagoane de marfă... hai, ce zici?!... Da, aceștia și alții crezi că-ți vor fi recunoscători pentru „nașterea” cu care-mi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din născare și cărora regimul, el Însuși oportunist și demagog, le ușura carierele provizorii. A fost atunci, să nu ne Înșelăm, În anii ’70 și ’80, o atmosferă prielnică lansării unor nume și unor opere care ar fi purtat timbrul inconfundabil al geniului nostru literar și ar fi uimit cu siguranță multe spirite sceptice și snoabe din capitala Franței, care, cum o spuneam, ne proiectează nonșalant Într-un spațiu cultural cvasi-necunoscut - prima, față de valorile vest-europene. Tinerii scriitori de azi sunt măcinați
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lașă și incapabilă de a-l schimba, deși aberațiile sale le puneau În pericol propriile structuri și poziții!... Iar sub acest slogan al „anti-comunsimului” a fost printre altele demonizat și Ion Iliescu - cert, un fost activist de vârf, cu sechele inconfundabile de centralism statal, inamic ideii de proprietate, neînțelegând bine tradiția bisericească a Românilor. (Dovadă este reaua voință cu care a ezitat să repare injustiția gravă făcută celei de a doua biserici naționale, cea greco-catolică, luptătoare pentru Ardealul românesc timp de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și cadre oneste, superior calificate! - nu se va putea face decât printr-un efort intern, ca și altădată! Dar... cum să transformăm acea bucurie năvalnică, plenară, greu suportabilă, din zilele revoluției, care ne-a unit atunci Într-un elan uman inconfundabil și rar, acel „aer istoric!”, Într-o practică de zi cu zi, luptând nu numai cu corupția devastatoare - În fapt, sechele ale centralismului comunist, dar și ale perioadei antebelice! -, cu mentalitățile negative postcomuniste, dar... și cu vanitățile și noile oportunisme
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
occidentale (antice și moderne) și orientale deopotrivă, și mai ales la cele ale mitologiei proprii spațiului spiritual românesc (descifrând pe îndelete simbolistica din Tinerețe fără bătrânețe și viața fără de moarte, de exemplu). "Peste toate însă, sinteza eminesciană poartă pecetea ei inconfundabilă". Teoria arheității este recompusă admirabil de către Dl Theodor Codreanu, al cărui text limpede și concis pune în valoare rostirea lui Eminescu însuși. Urmează, în partea a II-a a cărții, o lectură a câtorva dintre teoriile formulate de poet pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
generația de mijloc a scriitorilor actuali (n. 1941), a ajuns la vârstă deplinei maturități și impunându-se în peisajul literar ca una dintre vocile cele mai personale după război. "Cezar Ivănescu scrie Theodor Codreanu și-a creat un idiom poetic inconfundabil, aproape imposibil de imitat, fără riscul epigonismului și a pastișei. Asta explică de ce n-a creat școală de imitatori precum, să zicem, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Structura strofică, așezarea în pagină, acele semne de mirare având rostul unei "rame
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru Cezar Ivănescu, "tocmai de la recuperarea Tradiției, prezență vie în toate modernismele" (p. 118). În Doina eminesciană, Cezar Ivănescu a descoperit arheul ființei românești. În termeni eminescieni, Cezar Ivănescu este "un arheu jignit". El și-a conturat un idiom poetic inconfundabil, greu de imitat. Intrarea sub "teroarea istoriei" (Mircea Eliade) e primul semn al eminescianismului său abisal care "l-a apropiat și de cel ce a dimensionat ontologia arheilor în arhetipuri, autor al excepționalului eseu Insula lui Euthanasius" (p. 121). Teroarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
împătimit după Bacovia, păstrează întotdeauna dreapta măsura în aprecieri și ține la rigorile obiectivității: "Dar cine e ființa destinată muțeniei totale? Numele ei arhetipal este Cenușăreasa. Bacovia a fast întruchiparea ideală, în variantă masculină și literară, a mitului Cenușăresei, particularizat inconfundabil în ceea ce voi numi "complexul Bacovia". Cenușăreasa duce o viață "în cenușă", de râd fetele cele mari, fudule, îmbufnate; sau o primesc cu condescendență, în cel mai bun caz. Numele Cenușăresei din Bacău s-a ascuns sub pseudonimul Bacovia!" (pag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
primei avangarde și se reactivează până la Nichita Stănescu și generația optzecistă, textualistă. Lucrul este real, dar, după opinia mea, în definirea strictă a rezoluției specifice personalizate a oricărui poet, conexiunile, interferențele trebuie limitate, nu extinse. Astfel, ajungem la sâmburele originar inconfundabil. "Argeș", nr. 22, iulie 2003 Constantin TRANDAFIR Bacovia într-o tălmăcire impunătoare Apariția amplului volum Complexul Bacovia de Theodor Codreanu pare să inducă ideea sceptică pentru bacovieni că "dosarul" poetul a fost lăsat sau poate fi acuzat de disproporție comparativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acela devine singurul posibil. Este ceea ce se numește imutabilitatea limbajului poetic. Stilul comparatist al autorului volumului Complexul bacovian are "ab initio" orientarea firească, intenția de a identifica din interiorul textului poetic, dar și din afara lui (exegeți, biografie, memorii etc.) latura inconfundabilă, enigma eternului bacovian... Printr-un recurs asiduu la istorie (viața omului Bacovia, impresii ale cunoscuților și familiei lui Bacovia, însemnări și opinii despre Bacovia) domnul Th. Codreanu ridică vălul misterului absolut, șterge nostalgic, dar ferm pulberea uitării de pe oglinda mătuită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne-o arată astăzi Basarabia, colonizată masiv (...) și deznaționalizată până la limită", ca să precizeze în continuare în consensul recentelor tendințe de globalizare și de pluriculturalism că "specificul civilizațiilor europene este altul (diferit de cel al SUA, n.n.), fiecare cu geniul său inconfundabil într-o admirabilă diversitate în unitatea europeană. De aceea o Românie fără a avea ca reazem poporul român este un nonsens". Într-o Românie federalizată ar fi fost cu putință distrugerea, fără nici un efort, a arheului românesc, acea temelie spirituală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demitizarea e la modă, mitul Eminescu durează de peste 120 de ani spre binefacerea spiritualității românești. Eminescu, stăruie Theodor Codreanu este întregul, cu potențialitățile sale de prototip care se rotunjește prin contribuția tuturor marilor urmași "eminescieni" declarați, cu toată identitatea lor inconfundabilă. Cartea de fața discerne cum geneza acestui mit implică și maleficul, anume se instituie modelul arhetipal prin sacrificiu ispășitor, sacralizarea prin sacrificare, acea asumare a "vieții de jertfă", conștiința martiriului și condiția de "om sacrificat". Mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nihilismul până la capăt, cu eliminarea identicului. J. Derrida, G. Deleuze, M. Foucault au încercat să răspundă cum e posibil ceva nou în simulacre. În individualismul postmodernist, tendința este dispariția persoanei, pe când în antropologia creștină, omul este unic, cu o identitate inconfundabilă. Transmodernismul regăsește identitatea arheală. Rescrierea modernității profesată de Lyotard ce poate fi altceva decât parodierea, imitarea ironică, adică reprezentarea-joc? Schimbările istorice sunt schimbări de măști, resortul obscur rămânând același egoismul. "Respingând erezia manieristă a simulacrelor, Lyotard nu mai crede necesară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rândurile de față nu se vor a fi decât o semnalare a cărții. Să reținem totuși distincția ce vizează cazul Ioan Petru Culianu. Atitudinea acestuia față de Eminescu, bunăoară, e pusă de comentator pe seama straniei exacerbări a polemistului care a fost inconfundabilul Ioan Petru Culianu. Acesta ar fi depistat, după cum afirmă Theodor Codreanu, "lucruri îngrozitoare despre Eminescu". Or, între atacurile sale la adresa marelui poet și asasinarea respectivului într-un loc nefericit, "nu poate exista o legătură cauzală, ci doar contextuală". Și totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-n armonii voci ce departe sună, / Își făurește-n grabă din vifor adăpost / Ea multrisipitoarea ce cheltuind, adună” (Restituiri: Iulian Vesper, în „Muguri”, seria a III-a, IV, 4, 1997, p. 20). Acest text-document reprezintă spiritul și idealul unei generații inconfundabile în istoria culturală a Bucovinei, „avântul de tinerețe, de sacrificiu și de poezie” al acesteia, care nu a putut fi niciodată ucis, ci doar zăgăzuit o vreme. Din acest an, revista este imprimată la Întreprinderea Poligrafică / Tipografia Suceava. În 1980
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
te costă 100 000 de euro să faci un concert. S. B.: Era voluntariatul de atunci. D. T.: Acela chiar a fost un voluntariat și pentru mine a fost o școală de leadership și de management, o experiență de viață inconfundabilă. S.B .: Aveți ceva a vă reproșa din cariera politică din comunism? D. T.: Da, am. Am spus-o și-n carte. Am avut momente când m-am simțit lăsat în offside. Mi-a fost greu la episodul cu incriminarea "grupului
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
arteziene, iar aleea principală, care pornește de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali, curenții dinspre râul Yamuha îndreptându-se spre mausoleu, răcorind aerul atât de căutat de vizitatori. Complexul cuprinde palatul propriu-zis și două moschei, construite în același stil inconfundabil. Înlăuntrul clădirii principale (domul) se află sepulcrul (ceea ce ține de mormânt, din lat. sepulcralis) împărătesei, încrustat cu pietre prețioase, situat exact în centrul clădirii principale, mormântul propriu-zis fiind amplasat în subsolul clădirii, unde vizitatorii au acces; explicația este aceea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
avut onoarea și plăcerea de a colabora cu profesorul Mustață și asta în primul rând din cauza preocupărilor noastre diferite în cercetare. Am avut însă destule ocazii - mai cu seamă în cadrul unor reuniuni științifice, de a-i cunoaște și admira personalitatea inconfundabilă, plurivalența, cultura - în general și cea științifică în special, capacitatea deosebită de analiză și de sinteză, rigoarea științifică. Pentru mulți specialiști, o perioadă cum a fost cea cuprinsă între 1971-1979 din viața profesorului Mustață, când a funcționat ca șef de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
la drum cu curaj, zicîndu-mi: Fie ce-o fi, trebuie să cumpăr medicamentele necesare". Îngîndurat, îngrijorat, pășeam hotărît spre rău famatul cartier, cu speranța că voi scăpa eu cumva. Deodată simt o mînuță care mă prinde de mînă și salută inconfundabil: Bună seara, prietene. Mă uit la liliputanul meu prieten și ca să treacă timpul îi povestesc necazurile mele. Mergi cu mine, te apăr eu, spune el hotărît, apucîndu-mă ferm de mînă. Cele 95 de kilograme au căpătat alt tonus. Intru în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
observația lui Rădulescu-Motru se dovedește încă funcțională. Spiritul ciocoismului renaște (supraviețuiește) viguros pe scena noastră politică și are la bază aceeași congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată. Boala nu este, totuși, strict autohtonă, deși culoarea locală rămâne inconfundabilă. În toată lumea, politicianul „profesionist“, politicianul de carieră, tinde să sacrifice profilul primei sale for mații, pentru a se dedica unui tip de activitate cu reguli vagi și dexterități arbitrare. A fi parlamentar sau ministru, prefect sau șef de partid e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
întru totul corect politică Un pic de desuetudine, o fărâmă de elitism scăpătat, o mică inadecvare nu pot decât să atenueze excesele geometrice ale virtuților, perfecțiunea lor mecanică. În doză homeopatică, abaterea de la regulă face parte, în definitiv, din farmecul inconfundabil al firescului și al umanității. Spuneam că demnitatea se manifestă, de obicei, pe un fundal de precaritate, de criză. Ca și cum ar fi un corelativ al nefericirii. Ești demn în fața morții, în închisoare, și, în genere, sub lovitura sorții. Din acest
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Un fiu pentru revoluție: Nicolae Ceaușescu. Constantin Chiriță cu El, omul muncii. Mircea Ciobanu cu Doveditoarele roade. Șerban Cioculescu cu În inimile tuturor. Constantin Ciopraga cu Patriotul exemplar. Dumitru Corbea cu Animator, Îndrumător, inițiator. Radu Cosașu cu O statură morală inconfundabilă. Omoară, omoară, omoară... Până să apuc să citesc o pagină, am adormit. Nu m-am trezit până-n București. Somnul adânc parcă-mi extirpase stomacul, dar mă refăcuse pe deplin. Deja mă orientam cu ochii pe jumătate Închiși și cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pomenii gândind cu voce tare. Niște pași, rari... și un glas cunoscut, mi-au risipit gândurile... Tresării... Era colegul și prietenul meu de-o viață Mircea Cozma... „ - Gândurile prea adânci... îmbătrânesc..!”, îmi murmură el la ureche, zâmbind... Cu acel zâmbet inconfundabil. Ne-am privit în tăcere... într-o tăcere ca în biserică, făra prea multe vorbe. „ - Încă, nu-i „zece”..!”, murmură el, uitându-se la ceas... poate, ca să frângă clipa de suspans.. Ne gândeam la acelaș lucru, dar ne feream s-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
găsesc pacea cu greu, numai când sosește Aia. Mă liniștesc doar când îi simt mângâierile mâinilor pe obrajii mei umeziți de lacrimi. Dar Îmi e de-ajuns să-i recunosc pașii sau glasul care-mi pronunță numele pe un ton inconfundabil. Nu credeam că o femeie poate avea un timbru atât de tandru atunci când pronunță numele unui bărbat. Într-o noapte cu ger aspru, încercând să mă oprească din tremurat, Aia m-a îmbrățișat; nu știu cum mi-au revenit brusc puterile corpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
totul părea suspendat în suflarea inefabilă a materiei, în ochii broaștelor, în fixitatea de oglindă a apei, în seninul neutru al luminii. Deodată am auzit niște murmure obscure, un suspin cathartic, poate; oricum, ceea ce simțeam izbutea să-mi dea un inconfundabil simțământ de mulțumire. Nu reușeam să înțeleg dacă era suspinul materiei, adică ecoul surdinizat a ceva care era împrejurul meu, sau mai degrabă venea din mine însumi. Poate că era chiar un freamăt interior, care apoi se exterioriza și ajungea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]