KorAP: Find »[drukola/base=indian & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...145 >

3,607 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

animal nemaivăzut vreodată. — Drace! comentă Cristo, cârmaciul. O yubani autentică... — Nu pare periculoasă. — Femeile nu sunt periculoase, tâmpitule. Doar războinicii. Păi, americanul ăsta trăiește aici și încă nu l-au mâncat. Poate că sunt legende. Te pomenești că sunt niște indieni căcăcioși. — Fă tu numai prinsoare pe capul tău și o să ți-l micșoreze cât pumnul, îi răspuse Rafalo. Peste o sută de garimpeiros au pătruns pe teritoriul yubani și nici unul nu s-a mai întors vreodată. Eu am văzut la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cerul o arunca pe pământ și oftă. Nimic pe lumea asta nu era perfect și imperfecțiunea selvei amazoniene începea cu venirea ploilor. Puteau dura la fel de bine o lună sau patru și, asta, nu era în stare nimeni să o prezică. Indienii și unii garimpeiros anunțau dinainte cât mai era până la acele ploi, dar nici unii, nici ceilalți nu îndrăzneau niciodată să prevestească dacă apele vor fi sau nu atât de întinse, încât vor îneca și peștii... Ploaie, ploaie, ploaie. Ploaie, ziua, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
diforme, mergea cu un pas sigur prin desișuri, mereu spre Nord-Vest, fără ajutorul busolei, călăuzit de un instinct tainic care îl conducea direct spre obiectiv, chiar și în acel nesfârșit labirint cu arbori identici cu alți arbori. Odată cu căderea serii, indianul se opri într-un luminiș, căută ramuri de chonta și frunze de bananier și începu să pregătească un mic adăpost. Aprinse focul cu ajutorul a două bețe și frunze uscate, împărți cu el o cină frugală cu manioc și banane și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul neted și adormi. În dimineața celei de a treia zile, ajunseră la malurile largului râu San

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
metri, două șalande puse pe uscat pe malul yubani, alături de o tabără de corturi de campanie - o duzină - în care vreo cincizeci de oameni se căzneau să taie copaci, să ridice împrejmuiri, să descarce baloți, strigând cât îi ținea gura. Indianul făcu un gest larg cuprinzând teritoriul ce se întindea în spatele taberei, de la malul râului. — Pământ yubani, spuse el. Tot pământ yubani... Trebuie să plece. Se așeză printre tufișuri, încheind conversația și se puse pe așteptat. Înțelese că nu mai avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
o imensă ladă de gunoi, pentru că progresul dumneavoastră nu aduce decât ambiție și căcat... Cineva, undeva, vrea să câștige milioane, smulgând din Masivul Papagalilor cuprul și, pentru asta, nu se dă în lături să porcăiască toată selva, să dea gata indieni și animale, să distrugă singura priveliște frumoasă care a mai rămas pe pământ. Și asta se numește progres! Vreți să vă spun ceva? Puteți să vă băgați în cur tot Progresul vostru... Inginerul zâmbi: — Într-un anume sens, sunt de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
îndelung. — Nu vor să plece, spuse el într-un târziu. Or să construiască o șosea; un drum mare care va străbate teritoriul yubani. — Și Tratatul? Spun că nu mai există Tratat. Că au trecut mulți ani. Că vremurile se schimbă... Indianul se ridică în picioare. — Nu pentru yubani, afirmă el, convins. Nu rosti nici un cuvânt în timpul călătoriei de întoarcere, până când, în a treia zi, ajungând deja în lagună, îl opri cu un gest, când o lua pe cărarea spre colibă. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
construcție gigantică ocupând mijlocul așezării -, îl rugă să aștepte și intră, lăsându-și afară lunga lui sarbacană. Neexistând nici uși, nici pereți, doar o mică distanță îi separa pe cei dinăuntru de cei rămași afară, dar își dădu seama că indienii care se strângeau în colibă nici măcar nu-l priveau, ca și cum un perete invizibil i-ar fi izolat pe cei ce se găseau de o parte sau de alta a liniei ce trecea printre stâlpi. Când războinicii se strângeau în colibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mai scurt străbate teritoriul huanga, dar nu-l folosim niciodată. Așa spune Tratatul. — Albii nu sunt ca yubani-i! Albii nu-și îndeplinesc făgăduielile. Spun una și fac alta. — Tu ești alb? — Da, desigur. Sunt alb, dar mă țin de cuvânt. Indianul se angajă din nou într-o lungă convorbire cu ai săi. Nu păreau excesiv de îngrijorați, ca și cum ar fi fost convinși de puterea lor și de faptul că, numai să-și propună, și i-ar fi aruncat pe albi în râu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
să înceapă prin a o distruge. Avea nevoie de spațiu pe care să-l semene, de spațiu pentru mașini, de spațiu pentru vite... Copacii îl deranjau, îl copleșeau, îl sufocau și nu găsea altceva de făcut decât să-i doboare. Indianul, nu; indianul conviețuia cu selva, i se supunea ei și se adapta la realitatea de netăgăduit că, în fond, selva era întotdeauna mai puternică. Pentru ca să o domine, trebuia să o ucidă, să o facă una cu pământul, să o ardă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
prin a o distruge. Avea nevoie de spațiu pe care să-l semene, de spațiu pentru mașini, de spațiu pentru vite... Copacii îl deranjau, îl copleșeau, îl sufocau și nu găsea altceva de făcut decât să-i doboare. Indianul, nu; indianul conviețuia cu selva, i se supunea ei și se adapta la realitatea de netăgăduit că, în fond, selva era întotdeauna mai puternică. Pentru ca să o domine, trebuia să o ucidă, să o facă una cu pământul, să o ardă până la rădăcină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
nu va obține de la el un singur fruct în stare să-l hrănească. Cultura omului alb, cu secolele ei de evoluție, era condamnată să eșueze acolo unde mizerabila subcultură yubani triumfase de o mie de ani. Yubani-i, ca și majoritatea indienilor amazonieni, învățaseră, de-a lungul secolelor, că dacă pământul nu este fixat de copaci și de plante, sfârșește prin a fi târât de apă și de vânt și devine sterp. Nu era foarte greu să înțelegi ceva atât de simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pădurile au fost tăiate și apa de pe munții învecinați a început să se prăvălească asupra râului, transformându-l în torent. Apoi, fără copaci, izvoarele au secat și azi nu mai există râul Pensativo. Nu mai există nimic. Timp de generații, indienii maya au conviețuit în pace cu râul lor liniștit, care le-a dat o apă curată, le-a stropit câmpurile cultivate și le-a oferit peștii lui. Era viața indianului și indianul o respecta, lăsând-o drept moștenire fiilor lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
există râul Pensativo. Nu mai există nimic. Timp de generații, indienii maya au conviețuit în pace cu râul lor liniștit, care le-a dat o apă curată, le-a stropit câmpurile cultivate și le-a oferit peștii lui. Era viața indianului și indianul o respecta, lăsând-o drept moștenire fiilor lui, exact la fel cum părinții săi i-o lăsaseră lui. Dar apoi, într-o zi, un alb a vrut să se îmbogățească degrabă, fără să se mai gândească la fiii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Pensativo. Nu mai există nimic. Timp de generații, indienii maya au conviețuit în pace cu râul lor liniștit, care le-a dat o apă curată, le-a stropit câmpurile cultivate și le-a oferit peștii lui. Era viața indianului și indianul o respecta, lăsând-o drept moștenire fiilor lui, exact la fel cum părinții săi i-o lăsaseră lui. Dar apoi, într-o zi, un alb a vrut să se îmbogățească degrabă, fără să se mai gândească la fiii lui, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
tot ce îmi cereți. Voi merge și voi vorbi la Santa Marta și, dacă nu mă ascultă, voi merge și voi vorbi la Santa Cruz. Și dacă nu mă ascultă, voi merge și voi vorbi cu Președintele Republicii în persoană. Indienii care îi înțeleseseră cuvintele clătinară din cap satisfăcuți și se grăbiră să traducă răspunsul pentru cei care nu vorbeau spaniola. José Correcaminos zâmbi, liniștindu-l: — Vei merge și vei vorbi, și te vor asculta, sunt sigur. Kano vrea război de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-l împungă cu lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să sară și să-l străpungă în aer cu lăncile lor, cum i se povestise că indienii și garimpeiros vânau jaguarii. Se trezi mârâind și prost dispus. Făcu baie, mâncă pastă de guayaba, manioc și banane prăjite și începu să-și pregătească lunga călătorie la Santa Marta. De fapt, nu erau multe de pregătit. Un mănunchi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
din pricina adierii - de a doua. Și așa, o zi, și încă una, și a treia, până când, cu ultima rază de lumină, se iviră în fața lui zidurile albe și acoperișurile de paie ale Misiunii de pe râul Yari. Clopotele îi chemau pe indieni la slujba de seară și din bucătărie ajungea, călărind pe vânt, o aromă uitată de fasole cu cârnați. — Dumnezeule! murmură el. Preoții ăștia înfulecă precum lupii... Își adună ultimele puteri care-i mai rămăseseră, vâsli de-a lungul malului stâng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
obișnuiește să o facă împotriva Armatei, a garimpeiros sau a constructorilor de șosele. O face împotriva omului alb în general: oameni pașnici din colonii, pescari, negustori, și chiar împotriva noastră, a misionarilor. La sfârșitul secolului, și din pricina cauciucului, relațiile cu indienii s-au deteriorat până la un punct nemaicunoscut vreodată de la descoperirea Americii, iar munca noastră de apostolat a suferit o lovitură pentru care i-au trebuit aproape cincizeci de ani ca să-și revină - căută, nervos, alt fir de păr din nas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
nas. Această febră de a construi șosele și de a încerca să scoți cât mai degrabă tot ce există mai valoros în aceste selve va duce la o situație asemănătoare. Și nimeni nu poate prezice rezultatul unui război deschis între indieni și albi. Dumneavoastră ați putea? — Dacă toți indienii ar fi yubani și dacă toată Amazonia ar fi mlaștinile și igarapés ale lor, ei ar învinge. Dar majoritatea triburilor sunt degenerate. Mulți nici nu mai știu măcar să folosească sarbacana sau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
de a încerca să scoți cât mai degrabă tot ce există mai valoros în aceste selve va duce la o situație asemănătoare. Și nimeni nu poate prezice rezultatul unui război deschis între indieni și albi. Dumneavoastră ați putea? — Dacă toți indienii ar fi yubani și dacă toată Amazonia ar fi mlaștinile și igarapés ale lor, ei ar învinge. Dar majoritatea triburilor sunt degenerate. Mulți nici nu mai știu măcar să folosească sarbacana sau să prepare curara. — Dar vor provoca multe daune. Aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Poate că lui i se vor deschide niște uși care pentru dumneavoastră sunt închise. Porniră la drum, foarte de dimineață, pe râu în sus, acum în ambarcațiunea mare a Misiunii, împinsă de un motor în afara bordului și condusă de un indian „yuma“ care cunoștea torentele, pragurile și vârtejurile râului San Pedro mai bine decât bârnele din propria lui colibă. Era considerat „șoferul“ oficial al misionarilor și rar trecea o săptămână să nu străbată - într-un sens sau altul - cele trei zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Din „port“, un cablu gros de oțel, de care atârna un lădoi în chip de benă, cu o capacitate de șase persoane, făcea legătura dintre Santa Marta și „Vizavi“, o mână de cocioabe de pe malul drept, locuite de preferință de indieni huanga, de garimpeiros, care nu recunoșteau legea din Santa Marta, și de vânători. Santa Marta și Vizavi trăiau două vieți potrivnice, la vedere una față de cealaltă, despărțite de nu mai mult de trei sute de metri de râu, și unite prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cu rachiu de trestie de zahăr, o bombă cu carne de maimuță și ouă de broască țestoasă, două bordeluri și libertate absolută ca toți să facă orice le-ar fi poftit inima. Pungași, asasini, escroci, dezertori și renegați conviețuiau cu indienii huanga și cu ultimele rămășițe ale tribului „Yuma“, care a fost odinioară o națiune puternică - ajunsă aici de la cel mai îndepărtat bazin al râului Tapajoz - și care timp de secole a dominat de la izvoarele râului San Pedro până la poalele Anzilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
aici de la cel mai îndepărtat bazin al râului Tapajoz - și care timp de secole a dominat de la izvoarele râului San Pedro până la poalele Anzilor, fără ca nimeni, cu excepția yubani-lor, să îndrăznească să le conteste supremația. Din cele douăzeci de mii de indieni yumas din secolul trecut nu au mai rămas decât două duzini de familii înfometate, nimicite de tuberculoză și de gonoree, care supraviețuiau doar din ce câștigau femeile lor în casele de prostituție ale unei negrese de pe coastă - „La Sandra“ - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]