16,142 matches
-
a nu fi În cameră la miezul nopții, când avea să mă caute Eveline, În al doilea, nu țineam flacăra aprinsă tot timpul, pășind mai mult prin beznă și redeclanșând-o doar din când În când. Idee falimentară, fiindcă mi-a indus o spaimă nouă: dacă se termină piatra? Pe asta n-o mai verificasem la plecare. Și tot așa... Vreau să spun cu chestiile astea că, În momentul când am ajuns În fața ușii gigantice pe care, până la urmă, o dibuisem, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un drum bătătorit. Sau cât de cât familiar, În măsura În care Îți poate fi familiară repetarea coborârii Într-un cavou. Asta era senzația, În principal: că revin Într-o incintă căptușită cu vagi arome mortuare, unde totul agoniza În stare de catalepsie indusă de un duh rău și pe care doar o șansă fericită, dar deloc probabilă, o putea Învinge, readucând lucrurile la viață. Să nu mă-ntrebi de unde până unde o astfel de percepție și ce anume o legitima: habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cod al lui Alexandru, propoziția aia idioată nu are nici un fel de semnificație, absolut nici una. E o prostie, o... o... Eveline se Îneca de furie, dăduse În bâlbâială, decepția o copleșea. Am simțit nevoia să-i ridic moralul, să-i induc o rază de speranță, cu toate că nici eu nu credeam cine știe ce În propriile-mi vorbe: - De ce iei lucrurile așa? Te-ai uitat foarte atentă pe cele două seturi de hârtii? Sunt, Într-adevăr, identice? Nu diferă nici o literă, nici o cifră, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
idiom. Mai știu și alte expresii: puteam să spun, de pildă, că rapsodului „i s-au aprins țurloaiele”, nu? — Călcâiele, luminăția-ta - îl corectă spătarul Vulture. — Da? - se încruntă viziriul. Inițial am fost informat că „țurloaiele”. înseamnă că am fost indus intenționat în eroare. Nu-i nimic, lasă că verific eu. Pe când cei trei discutau asemenea plăcute lucruri, Broanteș se strecură afară, ajunse în curtea interioară a crâșmei, căută un colț mai ferit, se așeză la o masă de bârne, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe la el și părea OK. Puțin deprimat, dar... Nu, reacționează foarte rău. Nu m-am purtat frumos cu el. — Atunci ar trebui să stai departe de el, am sugerat. Nu pune sare pe rană. — Dar mă simt responsabilă. L-am indus în eroare fără să îmi dau seama ce simte pentru mine. Julia Seddon se credea în mod evident o femeie fatală. La petrecere a fost atât de furios când a aflat că nu simt aceleași lucruri pentru el - adică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pentru că nimic nu mai semăna cu ceea ce fusese cândva. Negura domnea acum supremă, ca o pedeapsă pentru evadarea noastră din acea casă a spaimei. Doar lumina slabă și rece a felinarelor se mai ițea, palidă, din haina groasă a nopții, inducându-mă definitiv în eroare. Am plâns și am strigat, rugându-L pe cel care mi-a dat viață să mă ierte și să mă ajute, pentru că mă rătăcisem. Și... pentru a câta oară în scurta-mi viață?, mi-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
țipe și să amenințe cu pumnii ridicați în aer. Una dintre ele, cu fața descom pusă de durere, se trânti pe jos. Se zvârcolea și bătea cu brațele în pământ, scoțând țipete de jale. Își smulgea părul de pe cap, tângu indu-se de mama focului. Polițistul se uita nedumerit la spectacolul acela, nepricepând ce se întâmplă. Nu înțelegea nici un cuvânt din ce spuneau țiganii, pentru că nu vorbeau românește. După câteva momente în care starostele își urmări oamenii tăcut, acesta se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
folosirea limbii slavone a salvat ortodoxismul românilor, ceea ce poate fi adevărat, cum tot atât de adevărat este că folosirea acestei limbi ne-a condamnat la stagnare, înapoiere și neștiință de carte. Îndepărtarea poporului (oamenii de rând, dar și boierii) de învățătură a indusă în psihologia românilor ideea păguboasă că învățătura e treaba popilor, că prea mult învățătură te poate strica de cap. Dacă secol după secol poporul a fost îndepărtat de la învățătură, nu e de mirare că, prin secolul al XVIII-lea ajunseseră
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
depărtare, răsunase un glas melodios, pe care Îl mai auzise. Glasul Fecioarei din Antiohia. Se Întoarse brusc, cu inima cât un purice din pricina emoției. Dar nu era nimeni care să Îl implore. Fremătând de mânie, Își dădu seama că fusese indus În eroare și că monahul ventriloc Îl păcălise. O umbră Îi străbătu câmpul vizual și o lovitură puternică după ceafă Îl nărui. O străfulgerare Îi explodă În cap, ca și când ar fi fost lovit de trăsnet, În timp ce vertijul punea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
beau singur, murmură, ferindu-și privirea și aplecându-se peste cană. Încerca să mai prindă câte ceva din discuția celor patru, care continuau să sporovăiască. - Singur? Nu știi că În singurătate stă rădăcina viciului și a păcatului? stărui noul venit. Ea induce În suflet sămânța acelei melancholia obscura și ne dezechilibrează umorile, predispunându-ne trupul la boli și la o tristă decădere, precum afirmă Aristotel În De anima. Oare vrei să Îmbătrânești Înainte de vreme, Închis În platoșa ta de orgoliu? Dante Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sânge, și s-ar fi putut face o mică cercetare în privința lipsurilor din casa de bani. Îl trase pe comisar în spatele tejghelei. - Lăsați, că aia cu răpirea a fost așa... domnul Popa a inventat-o ca să... adică nu să vă inducă în eroare, dar cazul e mult, mult mai generos și mai concret în același timp: e vorba despre furt. - Furt? Gabrielescu nu sperase așa un succes. Venise și el să se mai dezmorțească, nu credea în treaba cu răpirea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
spectatori și telespectatori! Heruvim, Romeo și Nexus deopotrivă, Horațiu își puse la bătaie toată frumusețea, curățenia și revolta. Ăsta era marele plan, al lui și nu al Contesei. Trebuia să reușească. - Stimați spectatori și telespectatori... reluă el, am fost cu toții induși în eroare. Gândiți-vă și domniile voastre! Acest nimeni, acest analfabet din Vitan, trăia liniștit în păcat. Ca mulți dintre noi. Numai că lăcomia și nerușinarea lui au ajuns peste noapte să deranjeze o țară întreagă. Căci nu e păcat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai apucă Mariana să spună înainte s-o bușească plânsul de tot. - Da! îi răspunse Mișu. - Nu! îi răspunse Horațiu. - Da! îi răspunse prima crainică. - Nu! îi răspunse a doua crainică. - Da! strigară în glas spectatorii. - Nu! strigară câțiva telespectatori, inducându-i în eroare pe microbiștii care dormeau la ora asta. - Spune, nea Ovidiu! - Da, spune, nea Ovidiu, se enervă Mișu. Spune, să-ți vedem nerecunoștința. Spune, să auzim și noi minciuna. A ta! Mariana, ai și tu puțină răbdare! Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Alain Resnais. În toate filmele lui se regăsește tema distanțării, o grijă constantă de a pune o distanță Între prezent și trecut. Distanțare față de anumite evenimente importante din trecut, atât sub aspectul timpului, cât și al spațiului... distanțare asemănătoare celei induse automat de imaginile neclare filmate În alb-negru, căci acele imagini au puterea de a crea spectatorului sentimentul de distanțare În timp. Nu neapărat conținutul acestor imagini, care prezentau un trecut imposibil de uitat, cât Însăși forma În care se prezentau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
chiar ceea ce mă așteptasem să văd în sediul Sipo. Am stat puțin într-un hol al cărui element central era o scară cu ornamente aurite, decorată cu cariatide în mărime naturală, și cu candelabre imense. M-am uitat la Nebe, inducându-i din sprâncene că eram impresionat favorabil. — Nu-i rău, nu? zise el și, luându-mă de braț, mă conduse la glasvandul care dădea spre o grădină magnifică. Dincolo de ea, către vest, se putea zări silueta modernă a clădirii Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unui fost om din SA, contele Wolf von Helldorf, care avea reputația de homosexual, ca și răposatul șef al SA, Ernst Röhm, s-ar fi putut foarte bine ca Schulenberg să fi avut acel gen de fund care ar fi indus în eroare un hoț de buzunare miop. Simțind că se putea merge chiar mai departe pe această linie de falsă sinceritate a discuției inchizitoriale, el adăugă: — Poate chiar un indiciu cu privire la tipul de caracter pe care îl căutăm? — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din Alexanderplatz s-a primit într-adevăr un apel telefonic anonim. Mai mult, o conversație cu Karl Wolff, adjunctul Reichsführer-ului, indică faptul că el, și nu Reichsführer-ul, a fost cel care a făcut apelul amintit. Îi displace foarte mult să inducă poliția în eroare în acest fel, dar admite că nu vede altă modalitate de a ajuta ancheta, dar de a păstra totuși și anonimatul necesar al Reichsführer-ului. Se pare că Himmler este foarte impresionat. Heil Hitler, Al dumitale, Richard Anders
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sexualitate: comune și acestea tuturor mamiferelor, sunt date încă din primul moment al existenței, sunt indiscutabil firești, dar nu par necesare - cel puțin în opinia lui Epicur, care nu l-a citit pe Freud și ignoră că o frustrare poate induce mai multe neajunsuri și suferințe decât plăceri! Epicurienii care vor urma - Lucrețiu, dar și Horațiu, precum și poeții din cercul campanian - își vor lua unele libertăți în legătură cu această dorință pe care vor avea tendința s-o considere naturală, desigur, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptl de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Nemeș sunt semne ale antroposului, caligrame ce interoghează natura noastră ontologică în adevărate broderii de cuvinte. Poetul, publicistul și artistul iconar Ion Onuc Nemeș ( ... ) creator de haiku-uri, răspunde și orizontului de așteptare al unui cititor grăbit al zilelelor noastre, inducându-i o stare de liniște, de contemplație, de bună situare în cumpăna vremurilor” Prof.D. Păsat Referință Bibliografică: Ion Onuc Nemeș-Vintilă: POEME HAIKU / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 596, Anul II, 18 august 2012. Drepturi de Autor
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
gândindu-mă la o anumită temă pentru poezie. A fost o noapte cu lună plină. Patul era așezat lângă fereastră și, dacă întindeam mâna, aveam impresia că voi putea aduce luna în casă. Strălucirea ei m-a fascinat, mi-a indus o stare hipnotică și brusc, mi-au apărut în minte câteva versuri. M-am ridicat cu mare grijă ( să nu-i trezesc pe ceilalți) și am căutat un creion și o foaie de hârtie. Geamul avea un pervaz pe care
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
de două ori traseele armatei noastre pe Frontul de Răsărit, dr. Vasile Șoimarude la Chișinău, coordonatorul volumului omagial dedicat ostașilor căzuți la Cotul Donului [1]. 23 august, o zi istorică și pentru noi, în tragic însă, nu în nota apoteotică, indusă de istoricii regimului comunist. Acea zi calendaristică va rămâne în memoria poporului român ca ziua în care, în înțelesul popular, am rupt, de nevoie, frăția cu un "drac"și ne-am făcut "frate"cu un altul, ca să ne hrănim o
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
cu doi sori în față * La geam bătrânul cu pisica-n brațe privește apusul De la nostalgia amintirilor (chipul copilului fericit că la fereastra lui a înflorit caisul), suntem invitați la o plimbare în registru grav, meditativ pe malul lacului (apa induce întotdeauna o stare reflexivă de calm), pentru ca la sfârșitul periplului să vedem un bătrân (un bâtrân oarecare, nu-i așa?) care privește gânditor spre apus... Și totul fără nici un fel de artificiu ostentativ, fără pedanterie și didacticism, ci cu distincție
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
direcția vântului. El are părerile celor mai puternici, uniforma lor. El nu are propria sa culoare. Are doar culoarea altora.” Cu alte cuvinte, creștinul care își „schimbă culoarea” asemenea cameleonului, este iubitor de compromis, adaptabil, flexibil. Un astfel de creștin induce în eroare, pentru că țelul său suprem este acela de a fi „în armonie cu lumea din jur”. Petru Lascău stabilește delimitări clare - „Vai de omul fără principii” - și ne lasă pe noi să creionăm în minte, portretul creștinului autentic. „Oameni
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
sportiv și pe plan școlar. ?nvățam foarte puțin, credeam că sunt “Ombelico del Mondo” și credeam că trebuie să învăț 2-3 zile pentru a lua un examen. Nu a fost așa. Reporter: - Ai fost condiționat de mediu, ți-a fost indus acest comportament sexual, aceasta sexualitate în toate lucrurile? Acest mod de a gândi se toarnă cu găleată în mințile oamenilor acum. Peste tot parcă lumea a înnebunit. Totul este doar despre sex sau sexualitate. ?n orice reclamă nu poți să
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]