2,937 matches
-
nu mai scot nici un cuvânt. Iată planul lui: .................................................................................................... Am fost de acord că era un plan bun, am chemat presa și le-am spus ce aveam de gând. Nu au încuviințat la început, pentru că nu vedeau în aceste dispariții ceva inexplicabil. Nu cunoașteți școala noastră, atunci. Copiii ăștia nu aveau pe unde să dispară, mai ales Victor, căci în cazul lui postasem gardieni în dreptul fiecărei ieșiri și nu dădeam voie nimănui să intre și să iasă în timpul orelor. În afară de cazul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se dorea a fi un mesaj pentru el, dar alungă ideea drept dovadă de vanitate. Oricine ar fi omorât-o nu avusese destul timp să Însceneze un accident, iar o a doua crimă ar fi fost prea evidentă, o sinucidere inexplicabilă și, prin urmare, suspectă. Așadar, o supradoză accidentală fusese soluția perfectă: și-o făcuse cu mâna ei, nu aveai unde altundeva să-ți Îndrepți atenția, Încă un drum Închis. Iar Brunetti nici măcar nu știa dacă ea fusese cea care sunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sticlă și îl umplu din nou. Cuburile nici nu apucaseră să simtă iminența topirii... Întoarse ochii către televizor. O viitoare grevă, niște mămici care își abandonaseră pruncii după naștere - de ce i-ați mai făcut, atunci?, se întrebă, cuprins de un inexplicabil instinct patern -, reduceri de buget, viitoare greve, viitoare probleme pentru cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit. Din interior, banii îi făceau semne... Trânti capacul, apucă geamantanul de mâner și îl duse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
într-o lume care trăiește prin bunăvoința unui procesor Intel, beneficiind de memorie consistentă DDR 3 sau cum o mai fi, și de un harddisk cu o capacitate de 500 giga, se petrec în ultima vreme tot felul de lucruri inexplicabile, cuvintele se aștern singure în formatul A4, justify, Times New Roman, font 14, imaginația interferează tragic cu realitatea, personajele evadează din documentul word și din windows, vorbesc, spun glume, au emoții paradoxale, transpiră, fac dragoste, se plimbă pe străzi și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sprânceana stângă și se întrebă doar ce mama dracului s-a mai întâmplat de data aceasta, orășelul nostru a luat-o razna?! Nu-și răspunse, în schimbă porni motorul, în vreme ce stația din bord începea să cârâie, iar informațiile despre o inexplicabilă explozie săreau precum popcornul într-o oală acoperită. Spre deosebire de cei doi, Magicianul nu dădu niciun semn din care să poată trage cineva (poate același observator care ar fi urmărit traseul sinuos al râului, de ce nu?) concluzia că fusese, cumva, luat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu senzația vagă că are pe cineva în ceafă, pregătit să-i înfigă colți ascuțiți în carne. Întoarse repede capul, însă nu văzu pe nimeni. Totuși, senzația aceea continua să-l agaseze, inexplicabil. Înjură și dădu drumul la radio, iar cei de la Eagles începură să cânte Hotel California. 10 Un taxi trecu în viteză maximă pentru a prinde culoarea verde a semaforului, iar el fu stropit din cap până-n picioare, ridică pumnul în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
au năpădit în ultimele nopți. -Ce știm noi despre taina viselor?!.. Nimic!.. murmură bătrânul. Visele sunt spirit, aparțin Divinului... rămân taine!... Visul e o întâlnire în planul astral, în timpul somnului, este mesaj din lumea nonmaterială... Visul rămâne o necunoscută... este inexplicabil! murmură bătrânul cu convingere fermă. Mai precis... visurile sunt răspunsuri la întrebările pe care nu știm să le formulăm... Da!.. rămân taine!.. întruparea Cuvântului... ”La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dificultățile cresc, examinând organele mai complexe ca, ochiul, urechea și mai ales creierul, infinit mai complex. Toate aceste componente ale acestor organe funcționează împreună și simultan în procesul vederii, al auzului, al gândirii... Apoi, instinctul, miracol în lumea păsărilor este inexplicabil. Cum s-ar fi putut dezvolta un comportament instinctiv și cum a putut să devină ereditar?!.. Iată întrebări fără răspuns... Instinctul este o înțelepciune programată înainte de naștere. Apoi, originea limbajului este un mister. Creierul uman este programat de mic pentru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
etapa anterioară, așa cum se remarcă pentru restul teritoriului Moldovei, fapt ce denotă o situație ușor aparte a spațiului analizat și care poate fi o consecință a lipsei unei cercetări sistematice ori fără prea mare profunzime pentru spațiul respectiv. Totodată, este inexplicabilă diminuarea numărului așezărilor într-o perioadă când arealul est-carpatic nu a fost afectat de pătrunderile migratorilor, întrucât nu a intrat în planurile politice de dominație ale celui de-al doilea Kaghanat Avar sau în sfera de pătrundere a garnizoanelor militare
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Își pierduse fecioria, demult, nesilită de nimeni: o apucase un tremur, atunci, În pădure, În brațele iubitului din vremea aceea, și el aproape un copil. Nimeni n-ar fi putut să-i mai oprească În clipa aceea, Îi trecuse un inexplicabil frison; ea simțise o plăcere nemaîntîlnită și a căutat-o iar, imediat, după ce s-a șters de sînge cu cîteva frunze. Altele nu avuseseră În toată viața lor un orgasm, ea avusese două Încă din prima zi, o străbătuse fulgerul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe el și nici pe mama sa. Era atentă și pregătită să intervină în discuție oriunde ar fi simțit că este nevoie, dar nu se putea abține să nu își îndrepte privirea către acel bărbat pentru care simțea că nutrește, inexplicabil, simpatie și admirație. Îi privise și îi examinase îndelung profilul, mimica, gesturile, încercând să îi descopere unele trăsături temperamentale, deși se concentra destul de greu, atenția principală fiind orientată asupra dialogului. Îi plăcea calmul manifestat de el și aprecia respectul acordat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
atenția... Cînd o mîngîiam pe tot corpul căutînd asperități suspecte Domnișoara ri aștepta nemișcată, aproape ca la doctor, nerăbdătoare să audă sentința. — ați găsit ceva ? — Da, Domnișoară, pielea dumneavoastră a suferit arsuri nocturne, este moale, caldă și pe alocuri tresare inexplicabil, dacă ați fi o piață publică oamenii care trec pe aici s-ar scufunda pînă la glezne în dumneavoastră ca într-un nisip mișcător. în mod ciudat, Domnișoara ri afișa o bucurie serioasă cînd nu găseam nimic suspect de semnalat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
portrete se simțea vocația unor mâini de probabili artiști. Nu erau în nici un caz picturile stridente care se confecționează prin pensionatele de fete. Cu toate acestea, atât în forma, cât și în cantitatea picturilor se vădea un ridicol, la început inexplicabil. Grație comentariilor lui Simion și unui examen mai atent, taina fu lămurită. Nici un tablou nu era original. Toate copiau cărți poștale ilustrate, clișee de prin cărți de calitatea cea mai proastă uneori și mai puerilă, și un ochi expert ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zisese că, după atâta sacrificiu, se cădea să judece matur și să apere existența "fiului său și a mamei fiului său". A urmat ceea ce știm. Când vorbea de dragoste, de căsnicie, Stănică era totdeauna emoționat exterior. În fundul sufletului, simțea o inexplicabilă plictiseală, o vină imensă, nedeterminată. La drept vorbind, gestul de a se căsători cu Olimpia nu era romantic decât momentan. Stănică crezuse că face un calcul de maestru care nu se uită la bunurile imediate, ci la cele ce pot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de la intrarea în piosul așezământ... Eventual cu familia... Mai ales cu acea parte a familiei de sex feminin... În conștiința acelorași meșteri anonimi. Acum amnistiați și expediați în concediu. Vezi masa din stânga... Și toți cei până la care se propagau cuvintele inexplicabilului Radu s-au întors către stânga și-au constatat că, într-adevăr, la o măsuță din salonașul din față, dormitau patru cetățeni rași în cap, fioroși, cu mutre de ocnași, probabil de curând amnistiați. Și pe toți ascultătorii se făcu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
părut! bravează el un pic. - Să știi, școala se mândrește cu tine! De fapt și al ei era acest rezultat; se revoltă deodată. ‘’De ce nu i-a spus direct că este mândră de el?’’ gândi și îl cuprinse o furie inexplicabilă, furia celor 19 ani. Când profesoara a amintit de liceu a văzut în fața ochilor numai mutrele lui Neacșu și Lungu. Nu și-a dat seama că o rănește pe dirigintă, ar fi dorit să nu fi reușit la facultate numai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
femeii, dacă parfumul ei ar fi emanație de melancolie pentru adormirea unei inimi, smulsă pămîntului! Există dezlipiri de lume care te năpădesc subit, ca adieri mortale, și-n care înțelepții îți par biete veverițe, iar sfinții profesori ratați. Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de nefericire, adâncă și tainică și mai durabilă ca dorința zvăpăiată de fericire. De-ar predomina aceasta, cum am lămuri îndepărtarea vertiginoasă de rai și tragedia ca o condiție firească? Istoria întreagă e proba limpede că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ajuns să-l conceapă. Cine n-a simțit în momentele de amărăciune și de tristețe un fior rece prin tot corpul, o senzație de părăsire și de ineluctabil, de moarte cosmică și de neant individual, de vid subiectiv și neliniște inexplicabilă, acela nu cunoaște preliminariile groaznice ale renunțării, rezultate ale unei îndelungi dureri. Dar cum să renunți? Unde să te duci, pentru a nu renunța deodată, deși numai această renunțare are valoare? În mediul și clima noastră, nu mai avem avantajul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
produc amețeli. Mirarea mea cea mare este cum de nu înnebunesc toți aceia care creează opere hotărâtoare în aceste domenii. Muzica, mai mult decât toate celelalte arte, pretinde o astfel de tensiune și o inspirație atât de adâncă, încît e inexplicabil cum cineva, după asemenea momente, mai poate distinge ceva. Dacă în lume ar exista o consecvență imanentă și fatală, ar trebui ca toți marii compozitori să se sinucidă la un moment suprem al vieții lor sau, dacă nu, să înnebunească
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trecând prin toate organele și membrele ca un fluid ușor și impalpabil, ca o insesizabilă pâlpâire internă. Și nu știu de ce, în întinderea progresivă a acestui gol, în mărirea neîncetată a acestui vid crescând în infinit, simt prezența misterioasă și inexplicabilă a celor mai contrare sentimente care agită sufletul omenesc. Sânt fericit și nefericit în același timp, încerc simultan exaltarea și depresiunea, mă domină disperarea și voluptatea în cea mai contradictorie dintre toate armoniile posibile. Să fie vagul depărtărilor, nostalgia după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
parte din trecutul umanității s-a actualizat într-o biată conștiință. Aceste gânduri, viziuni, aspecte și obiecte nu par a se fi subtilizat în țesăturile unei substanțe nervoase, a se fi subțiat până la transparență într-un mediu de o finețe inexplicabilă, ci am impresia că s-au transpus în mine ca realități, că o parte din existență apasă în infinitul meu lăuntric. Poate de aceea mă simt uneori atât de greu, de apăsat și de copleșit, că aș vrea să uit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în omenesc numai o sumă limitată de valori, un număr redus de posibilități, o formă determinată de existență. Dintr-o astfel de perspectivă, este natural ca acești creatori să fi depășit omenescul. Existența și opera tuturor geniilor germanice au ceva inexplicabil, inaccesibil, vădit inuman. Ele se împletesc cu elemente catastrofice, cu viziuni apocaliptice, cu elanuri amețitoare, răsărite dintr-un neînțeles fond lăuntric. Nietzsche spunea că Beethoven reprezintă năvala barbariei în cultură. Aceasta este tot atât de adevărat pentru Nietzsche însuși. Barbaria germanică rezultă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ia un caracter pur exterior și atunci ea se numește gigantism. Este cazul Angliei. Te întrebi: cum se face că această țară, dispunând atâta vreme de lume, nu este totuși o mare fatalitate? Neapărat, Anglia a dat lumii genii unice, inexplicabile, și a produs, în țara celui mai ordinar empirism, literatura cea mai delicată, deși este inexistentă în muzică și nulă în metafizică; totuși ea n-a luptat pentru o idee care s-o depășească. Mai mult: Anglia n-a suferit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
capabili să creăm prin ce n-am făcut? Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul este aproximativ. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat, cu toții, o excepție inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care și un Buddha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi știut că nu putem fi decât esențial mediocri, că nu este ieșire din noi înșine, și ne-am fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
contemporan german, fie el chiar Thomas Mann. O cultură trebuie să aibă o continuitate compusă din perioade aparent divergente, dar intime în substanța lor. Numai culturile mici se remarcă prin manifestări și apariții sporadice, cărora le urmează tăceri și goluri, inexplicabile în afara unei deficiențe constituționale. Se spune adesea de câte o țară rămasă la periferie: n-a avut oameni la înălțimea evenimentelor. Sau cazul Romîniei: la evenimente mici, oameni mici. Să nu uităm că marile culturi au dispus totdeauna de oamenii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]